Sunetul mobilului a răsunat lung în cochetul apartament din centrul Kievului. Întins pe canapeaua pe care de obicei își adună gândurile înaintea antrenamentului de după-amiază, Tiberiu Ghioane a răspuns cu un „Da" abia șoptit. Era, probabil, momentul de intimitate cu propriile îndoieli și nu dorea să fie deranjat. Și totuși, primele replici au concentrat distanța București - Kiev într-un dialog neașteptat de viu. Mult mai mult decât puteam spera acum ceva vreme. Noi am sunat pentru că voiam să vorbim, iar el a răspuns pentru că nu avea cine să-l asculte. Deși avea multe de spus.