Ghioane, translator de rusă la națională

Sunetul mobilului a răsunat lung în cochetul apartament din centrul Kievului. Întins pe canapeaua pe care de obicei își adună gândurile înaintea antrenamentului de după-amiază, Tiberiu Ghioane a răspuns cu un „Da“ abia șoptit. Era, probabil, momentul de intimitate cu propriile îndoieli și nu dorea să fie deranjat. Și totuși, primele replici au concentrat distanța București – Kiev într-un dialog neașteptat de viu. Mult mai mult decât puteam spera acum ceva vreme. Noi am sunat pentru că voiam să vorbim, iar el a răspuns pentru că nu avea cine să-l asculte. Deși avea multe de spus.

Salutare, Tibi, ce mai faci?
Sunt bine, mulțumesc pentru întrebare. Nu am de ce să mă plâng, pentru că îmi merge destul de bine.

Ești om de bază la Kiev, ce ți-ar mai putea lipsi, profesional vorbind? Echipa națională?
Din păcate pentru voi, nu pot vorbi foarte mult pe acest subiect, pentru că sunt pe lângă el. Eu și echipa națională facem parte din filme diferite. Așa că…

Știai că de curând Pițurcă a trimis un om în Scoția pentru a-l urmări îndeaproape pe Marius Niculae, și el un fotbalist care a cam ieșit din circuitul naționalei în ultima vreme?
Da, am auzit și eu. Numai că, în ceea ce mă privește, nu e cazul. Sau poate o fi venit cineva pe la Kiev, dar n-am aflat eu. O să mă interesez!

Deci nu speri nici măcar la testul cu rușii…
Eee, ba da, cum să nu?! Cred totuși că voi fi convocat! Poate vor avea nevoie de translator, cine știe! Doar așa mă văd la lot, altfel nu! (Oftează) În 30 de minute trebuie să fiu la antrenament. Cum ajung la club, mă duc să verific faxul, să văd dacă mai merge! Poate de aia n-a ajuns telegrama de convocare!

Urmărești cel mai disputat campionat din România?
Da, îl urmăresc, dar de ce ar fi tocmai ăsta cel mai disputat?

Pentru că primul loc asigură prezența direct în grupele Ligii Campionilor.
Aaa, am înțeles. De aia își scot ochii toate echipele de la noi! Mă umflă râsul când îi aud cum își vorbesc și cum visează ei la Ligă. Și când eram eu în România era cam la fel.

Și ce te face să râzi?
Faptul că în România toți se calcă în picioare să ajungă în Ligă, dar, când ajung acolo, obiectivul lor e să-și facă poze cu emblema competiției! Dacă ei asta își propun, e OK. Numai că eu văd altceva pe la televizor. Mulți visează cai verzi pe pereți! Nu înțeleg că în Ligă e foarte greu să realizezi ceva notabil.

Și care ar fi, după tine, obiectivul realist pe care ar trebui să și-l propună o echipă din România în Ligă?
Locul 3 în grupă, bineînțeles! Dacă reușesc asta, e extraordinar.

Păi Steaua, sezonul trecut, a obținut performanța asta. Chiar în dauna lui Dinamo Kiev, echipa ta.
Da, corect, ne-a bătut, dar a rămas cu victoria aia. Mai mult n-a putut. În primăvară a fost eliminată de Sevilla, nu? Ceea ce spun eu, e că mulți dintre patroni vorbesc mult prea mult înaintea unei competiții, după care tac mâlc. În vară a intrat cineva în vestiar și ne-a spus că putem câștiga Liga. Am râs cu toții. Dacă am juca între noi, aici, în Est, ar fi posibil

15 meciuri a jucat Ghioane pentru Kiev în campionat, reușind să înscrie patru goluri, ultimul în acest weekend

500 de mii de dolari este salariul mijlocașului român la campioana en-titre a Ucrainei

6 prezențe în Liga Campionilor a bifat ex-brașoveanul pentru Kiev în acest sezon, fără a marca vreun gol

(Iulian Vâlvoiu)