Scandările celor două galerii se puteau auzi din afara stadionului, deși până la meci mai erau aproape două ore. Brașovul n-a mai văzut de mult așa ceva! Steliștii au umplut tribuna a II-a, iar „câinii", singura peluză a arenei neîncăpătoare de sub Tâmpa. Dorul de un trofeu care să pună capăt anilor în care și Steaua, și Dinamo nu și-au mai putut privi de rușine vitrinele i-a determinat pe fani să facă din „Tineretului" un loc neîncăpător pentru orgoliile infinite din tribune. Doar era finala pe care cele două galerii au visat-o în fiecare noapte din ultimii 21 de ani. Așteptarea uneori merită, chiar dacă e plină de suferință. Bannere ironice, ca de fiecare dată, și mii de steaguri și fulare. Dinamoviștii, tot cu torțe, ceva mai puține, dacă din teren nu li s-a mai aruncat cu fulare vechi burdușite de petarde și fumigene. Steliștii scriu cu galben 21 - adică încă o Cupă în palmares, în timp ce „câinii" îi cer ajutor îngerului Hîldan. E spectacol sub Tâmpa! În sfârșit, egali! Asta pentru că la Brașov nu e ca în Ghencea sau în „Ștefan cel Mare". Ultrașii sunt la fel de mulți și dintr-o parte, și din alta. E o luptă pe voci egale, prima din ultimele derby-uri. Roș-albaștrii nu uită de-al lor Mihăiță, imobilizat încă pe un pat de spital din Utrecht. Îi strigă numele minute în șir, fără o opoziție verbală a rivalilor. E singurul gest de fairplay acceptat într-un Steaua - Dinamo atât de important.