Bruneta a lăsat arbitrajul și a intrat în impresariat! Cristina Buzărnescu, dezvăluiri cu cărțile pe față despre fotbaliștii care au curtat-o: „E o întrebare sensibilă”. EXCLUSIV

Cristina Buzărnescu, 28 de ani, este o fostă arbitră de fotbal la nivel juvenil și fost oficial la ACS Poli Timișoara. A absolvit un master în Instituții de Drept European și în prezent activează în cadrul unei firme de impresariat jucători de fotbal.

ProSport a stat de vorbă cu Cristina Buzărnescu, care a acceptat să vorbească despre trecutul ei, despre prezent, dar și despre viitor. Nu a evitat nici subiectul legat de fotbaliștii din Superliga care au atentat la inima ei.

Cristina Buzărnescu, interviu cu cărțile pe față!

ProSport: Cristina, înainte de orice, te rog să spui câteva lucruri despre tine. Cine e Cristina Buzărnescu și ce legătură are ea cu fotbalul?

Cristina Buzărnescu: Mă numesc Buzărnescu Cristina, am 28 de ani, m-am născut și am crescut în Timișoara, sunt absolventă a Facultății de Drept, cu un master în Instituții de Drept European, finalizat cu nota 10. Activez in domeniul juridic, dar si in marketing. Sunt fost arbitru de fotbal și am activat și în cadrul unui club sportiv, implicându-mă direct pe partea de publicitate si marketing-ul activităților fotbalistice. Pasiunea pentru fotbal vine din familie: bunicul meu a fost antrenor la Recolta Ostroveni, echipă pe care a dus-o până în Liga a 3-a, iar tatăl meu m-a dus pe stadioane încă de la vârsta de 3 ani. Fotbalul a fost mereu parte din viața mea, nu doar ca sport, ci ca mod de a trăi și a învăța disciplină, responsabilitate și pasiune.

Vezi galeria foto
15 poze

La un simplu search pe Google cu numele tău am găsit că în clasa a XI-a ai fost prezentă alături de alți colegi de-ai tăi la Summitul Internațional de Afaceri al Tineretului in New York. Cum te-a ajutat acel eveniment să te dezvolți în ceea ce ești astăzi?

Război la Steaua! Oprița, atac dur: „M-au păcălit! Să mă dea afară”

16:34

Charalambous aşteaptă transferurile de titlu promise de Gigi Becali

15:45

Am participat la Youth Business Summit in New York la vârsta de 17 ani, reprezentând România într-o competiție internațională cu peste 120 de țări participante. Împreună cu echipa mea, ne-am întors acasă cu două premii importante: Best Booth și Best Catalog, fiind o confirmare frumoasă a muncii noastre. Această experiență m-a ajutat enorm în dezvoltarea personală. A fost primul context în care am învățat ce înseamnă expunerea internațională, lucrul în echipă sub presiune și, poate cel mai important, am reușit să depășesc una dintre fricile mele: vorbitul în public. De atunci, am căpătat mai multă încredere în mine și am început să privesc fiecare provocare ca pe o oportunitate reală de creștere. Este o experiență care, fără îndoială, a contribuit la cine sunt astăzi.

Cristina Buzărnescu a terminat cu nota 10 lucrarea de disertație

Cristina Buzărnescu – arbitru și oficial de club: „Am întâmpinat multe greutăți pentru că eram femeie”

Ai fost arbitru de fotbal, apoi ai fost în cadrul clubului ACS Poli Timișoara. Care dintre cele două meserii ți-au plăcut cel mai mult și de ce?

Cel mai mult mi-a plăcut partea de arbitraj. Când intram pe teren, parcă uitam de tot. Orice grijă sau supărare dispărea. Era o stare de libertate și concentrare totală, greu de descris în cuvinte. Iubeam ritmul meciului, responsabilitatea deciziilor și energia care venea din joc.

Ca arbitru femeie nu ți-a fost greu în timpul meciurilor cu spectatorii din tribune? Care a fost cel mai dificil moment și spune-mi de ce n-ai mai continuat cu arbitrajul

Ca arbitru femeie, pot spune sincer că am întâmpinat multe greutăți doar pentru că eram femeie. Comentariile din tribună erau aproape la fiecare meci. Uneori răutăcioase, alteori doar ironice. Am învățat însă să nu le dau importanță și să-mi văd de joc. Eram acolo pentru că îmi făceam treaba bine, nu pentru validarea celor din tribună. Cel mai greu moment pentru mine a fost atunci când, după un meci, un membru din staff-ul uneia dintre echipe a venit direct la mine și mi-a spus că „nu am ce căuta pe teren ca femeie”. A fost un moment dur, dar în același timp revelator, pentru că mi-a arătat cât de important e să rămâi ferm în fața prejudecăților. Am fost nevoită să renunț la arbitraj din cauza unor probleme de sănătate, dar, sincer, gândul de a reveni încă îmi trece prin minte uneori. Arbitrajul m-a format ca om, m-a învățat disciplină, echilibru și să iau decizii sub presiune. A fost o etapă care m-a schimbat în bine.

Ai simțit jucătorii pe teren că se comportau altfel știind că îi arbitrează o femeie?

Da, am simțit uneori o diferență în comportamentul jucătorilor, dar nu în sens negativ. De cele mai multe ori, atmosfera era chiar prietenoasă, iar jucătorii îmi făceau complimente. Uneori încercau să fie mai politicoși sau mai atenți în exprimare, alteori glumeau. Dar, în general, fiecare își vede de joc, indiferent cine e arbitrul. Iar dacă tu ești sigură pe tine și pe deciziile tale, respectul vine de la sine, fie că ești femeie sau bărbat.

Cristina Buzărnescu a fost arbitru de tușă la nivel de copii și juniori

Amintiri din era Poli Timișoara: „Cel mai urât a fost la acel 1-8 cu FCSB”

Revenind la funcția ta de la Timișoara, detaliază-mi ce făceai acolo. Ai vrea sa activezi in cadrul echipei de acum a Politehnicii Timisoara?

Am activat o perioadă scurtă în publicitate, iar acest lucru a venit în contextul studiilor mele. Am fost studentă si la Facultatea de Științe ale Guvernării și Comunicării, la secția Publicitate, iar practica profesională m-a dus în acest domeniu. Această experiență mi-a oferit o perspectivă practică asupra modului în care funcționează comunicarea și promovarea, abilități care îmi sunt utile și în activitatea mea legată de fotbal și sport. În legătura cu activarea la noua echipa, da, mi-ar fi plăcut foarte mult. Sezonul trecut chiar am depus o cerere pentru a face voluntariat în cadrul clubului, însă, din păcate, nu am fost contactată. Politehnica Timișoara este un club frumos, cu o identitate puternică și cu oameni care pun suflet în tot ceea ce fac. Se vede clar cât de mult iubesc fotbalul și cât de mult contează tradiția pentru ei. Am fost la meciurile echipei în ultimul an și am apreciat de fiecare dată susținerea publicului și energia din jurul echipei. Dragostea pe care suporterii o arată clubului e rară și valoroasă. Ar fi o onoare să pot contribui, într-o formă sau alta, la acest proiect

Care au fost cele mai frumoase și cele mai urâte momente trăite de tine la Timișoara

Cele mai intense trăiri le-am avut, de fapt, din tribună, alături de tata. Îmi aduc aminte perfect un moment din copilărie. Eram micuță, ploua torențial, iar Poli pierdea drastic în fața Stelei (n.r. FCSB), cred că scorul a fost 1-8, undeva prin 2004. Deși eram udă leoarcă și dezamăgită, n-am vrut să plecăm din stadion. A fost greu de digerat acel meci, dar face parte din farmecul fotbalului. Ca momente frumoase, le-aș include pe toate cele în care echipa câștiga, fiecare rezultat pozitiv aducea o energie aparte în oraș, iar pentru mine erau adevărate motive de bucurie. Era o emoție comună, trăită alături de suporteri, familie și oameni care simt fotbalul cu adevărat.

Cristina Buzărnescu, manager de marketing la o agenție de impresariat: „E un început de drum!”

Tu ești olteancă, am văzut că ești fană a Universității Craiova și trăiești la Timișoara. Cum de n-ai avut șansa niciodată să fii în cadrul clubului din Bănie? Ți-ar plăcea?

Da, sunt olteancă prin suflet, chiar dacă m-am născut și am crescut la Timișoara. Tata ținea cu Universitatea Craiova, iar pasiunea lui mi-a fost transmisă natural. Cum spuneam, mergeam cu el pe stadion încă de mică. Fiecare meci al Craiovei jucat acasă era, pentru noi, o deplasare, dar una plină de bucurie și emoție. Atmosfera, spiritul, oamenii… toate au contribuit la atașamentul meu față de acest club. Nu am făcut niciodată demersuri concrete ca să ajung în cadrul clubului din Bănie, dar, sincer, mi-ar plăcea foarte mult. Cred că orice fan adevărat visează, într-un fel sau altul, să contribuie direct la clubul pe care îl iubește. Dacă ar apărea o astfel de oportunitate, aș primi-o cu inima deschisă.

De curând am observat că te-ai alăturat unei agenții de impresariat. Iti place?

Da, recent m-am alăturat unei agenții internaționale de impresariat, unde activez ca manager de marketing. Este un început de drum pentru mine în acest rol, dar îmi place foarte mult. E o zonă dinamică, în care creativitatea și strategia se întâlnesc cu lumea fotbalului, pe care o iubesc dintotdeauna. Faptul că pot contribui la imaginea și promovarea sportivilor într-un mod profesionist mă motivează și mă ține conectată la tot ce înseamnă acest univers. Sunt curioasă și entuziasmată să văd cum va evolua totul în perioada următoare.

Ce planuri și obiective ai în continuare în fotbal. Visezi la un post anume la vreun club din Superliga?

Îmi doresc să rămân activă în lumea fotbalului și să cresc pas cu pas în acest domeniu. Fiecare experiență de până acum, de la arbitraj, la activitatea din cadrul cluburilor, până la actualul rol de manager de marketing, m-a pregătit pentru mai mult. Da, visez să ajung într-o zi într-un post de conducere într-un club din Superliga, poate chiar în cadrul echipei mele de suflet, Universitatea Craiova. Dar cel mai important pentru mine este să fiu parte dintr-un proiect serios, profesionist, în care pot contribui real la dezvoltarea fotbalului românesc, fie că vorbim de comunicare, marketing sportiv sau management. Îmi doresc să fac performanță în spatele terenului, cu aceeași pasiune cu care am fost și pe marginea lui

Cristina Buzărnescu, abordată de fotbaliști din Superliga: „E o întrebare sensibilă”

Fiind o femeie atât de activă în fotbal, au existat jucători din Liga 1 sau Liga 2 care au încercat să flirteze cu tine? Nu trebuie să-mi dai nume, doar să-mi spui de ce i-ai refuzat?

Este o întrebare sensibilă, dar sinceră. Da, au existat situații în care jucători din Liga 1 sau Liga 2 au încercat să mă abordeze. Am răspuns politicos, din respect, și pentru a înțelege intențiile lor, dar în cele general lucrurile s-au oprit acolo. Mereu am apreciat respectul cu care mi s-au adresat. De altfel, am fost chiar impresionată de felul civilizat și atent în care unii dintre ei comunicau. Pot spune sincer că, la un moment dat, am fost îndrăgostită de un astfel de băiat și am încercat să văd dacă merge. Din păcate, nu a mers, dar a fost o experiență sinceră și matură din partea mea, fără resentimente. Iar legat de refuzuri au venit natural, fie din cauza distanței, fie pentru că pur și simplu nu exista o compatibilitate, fie ca atitudine, fie ca fel de a gândi. Am încercat întotdeauna să păstrez un echilibru și un nivel de respect în interacțiunile mele, indiferent de context. Cred că cel mai important, în orice context, fie el profesional sau personal, este să existe respect reciproc. Asta a contat și va conta mereu pentru mine. Pentru mine, profesionalismul și decența rămân esențiale, mai ales într-un domeniu cum e fotbalul, unde imaginea și atitudinea contează enorm.