Cei mai puternici sunt, în același timp, și cei mai curajoși. Fundașii centrali dreapta, stoperii, cum li s-a spus multora dintre ei, au avut, de regulă, în “marcaj”, direct sau alternativ, vârful de atac al adversarilor.
Atacanții centrali ai “inamicilor” lor știu cel mai bine despre cine și despre ce vorbim!
Iată și nominalizările pentru acest post esențial în ceea ce privește apărarea fiecărei echipe: Adrian Bumbescu, Neculai Tilihoi, Ioan Andone, Gheorghe Mihali, Gino Iorgulescu, Rudolf Burger, Ștefan Sameș, Nicolae Lupescu, Liviu Ciobotariu, Gabriel Tamaș, Emerich Vogl.
Adrian Bumbescu a strâns 15 meciuri și a marcat un gol pentru echipa națională. A cucerit titlul de campion cu trei echipe diferite, cu Universitatea Craiova, în 1980, cu Dinamo, în 1982, și de cinci ori cu Steaua, în 1985, 1986, 1987, 1988 și 1989. Are în palmares trei Cupe ale României, tot cu Steaua, în 1985, 1987, 1989. Dar cea mai mare performanță o reprezintă cucerirea Cupei Campionilor Europeni, în 1986, cu Steaua și Supercupa Europei în 1987, cu aceeași echipă.
Neculai Tilihoi a jucat de 10 ori pentru România, fără să marcheze vreun gol. A adunat, în schimb, 290 de meciuri și șase goluri înscrise pentru Universitatea Craiova, echipă la care a evoluat 11 ani, între 1976 și 1987. A atins semifinalele Cupei UEFA în 1983 și sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni cu un an mai înainte, în 1982. Are două titluri, în 1980 și 1981, când a reușit și eventul, dar și patru Cupe ale României, în 1977, 1978, 1981 și 1983.
Ioan Andone a fost selecționat în echipa națională de 55 de ori, reușind să marcheze de două ori pentru România. A jucat la turneele finale ale Campionatului European din Franța, din 1984, și Cupei Mondiale din Italia, din 1990. A atins cu Dinamo semifinalele Cupei Campionilor Europeni, în 1984 și, tot cu Dinamo a câștigat două titluri de campion, în 1984 și 1990, dar și trei Cupe ale României, în 1984, 1986 și 1990. A mai jucat la Corvinul, unde a debutat, dar și în Spania, la Elche, și în Olanda, la Heerenveen.
Gheorghe Mihali a jucat de 31 de ori pentru România, fără să înscrie nici un gol. A făcut parte din “Generația de Aur”, jucând la Cupa Mondială din SUA, în 1994. Campion cu Dinamo, în 1992 și 2000, și două Cupe ale României, în 2000 și 2001. A mai cucerit Cupa Balcanică, în 1991, cu Inter Sibiu și Cupa Intertoto, cu Guingamp (Franța), în 1996.
Gino Iorgulescu a strâns 49 de selecții la echipa națională, reușind să marcheze în tricoul acesteia trei goluri. A jucat la Turneul Final al Campionatului European din Franța din anul 1984. În cei 14 ani în care a evoluat la Sportul Studențesc a strâns 324 de meciuri și a înscris 49 de goluri. A debutat la Dunărea Giurgiu și a mai jucat la Progresul și Germinal Beerschot, în Belgia.
Rudolf Burger a evoluat de 34 de ori în echipa națională a țării noastre, fără să înscrie. A jucat la două din cele trei Campionate Mondiale de Fotbal din perioada interbelică, în Uruguay, în 1930 și în Franța, în 1938. Multiplu campion al României cu marile echipe din Timișoara, Chinezul și Ripensia.
Ștefan Sameș a strâns 47 de meciuri la echipa națională, pentru care a marcat de trei ori. A câștigat, cu Steaua, două titluri de campion, în anii 1976 și 1978, și două Cupe, în 1976, (event, așadar!) și 1979. În cei nouă ani petrecuți în Ghencea, 1973-1982, a jucat în 274 de partide, înscriind 20 de goluri. A mai evoluat la Universitatea Craiova, Rapid, Farul Constanța.
Nicolae Lupescu a jucat de 21 de ori și a marcat două goluri pentru naționala României, cu care a evoluat la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic, în 1970. Campion cu Rapid, în 1967, club pentru care a jucat timp de 10 ani, între 1962 și 1972, strângând 234 de meciuri și marcând opt goluri, a ajuns, în 1972, la Admira Wacker Viena, unde, în patru ani, a jucat 134 de partide, înscriind nouă goluri. Tot cu Rapid, a mai cucerit Cupa României, în 1972, dar și două Cupe Balcanice, în 1964 și 1966.
Liviu Ciobotariu a adunat, în tricoul naționalei României, 32 de meciuri, reușind să marcheze trei goluri. A jucat la turneul final al Campionatului Mondial de Fotbal din Franța, în 1998. A evoluat nouă ani pentru Progresul (FC Național), dar și la Dinamo, în țară. În Belgia a făcut același lucru pentru Standard Liege, Mons și Antwerp.
Gabriel Tamaș a jucat pentru România în 67 de meciuri, marcând trei goluri. A participat cu echipa națională la turneul final Euro din Austria și Elveția, din 2008. Are în palmares două Cupe cu Dinamo, în 2003 și 2005, o Supercupă, tot cu Dinamo, în 2005, un titlu de campion cu Steaua, în 2015, an în care a câștigat și Cupa României și Cupa Ligii. În Israel a câștigat, cu Hapoel Haifa, în 2018, Cupa și Supercupa. A mai evoluat în Turcia, Rusia, Anglia, Franța, Spania.
Emerich Vogl a jucat de 29 de ori pentru România, marcând un gol. A evoluat la două turnee finale de Campionat Mondial, în Uruguay, în 1930 și în Italia, în 1934. A câștigat cinci titluri de campion cu Chinezul Timișoara și unul cu Juventus București.
Care e cel mai bun portar dinamovist din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER