Eternul rebel fără vârstă

A fost primul star român al sportului mondial. Și poate unicul…

Am avut mulți sportvi extraordinari. Dar niciun adevărat star mondial precum Ilie Năstase. Pentru că el a fost certificat concret ca fiind cel mai bun din lume. Într-un sport atât de exclusivist, în care era și mai greu de pătruns în anii ’60-’70 decât acum pentru un român care venea din negura de după cortina de fier.

Dar nu numai de aceea… Năstase avea toate „accesoriile” unui adevărat star internațional. Avea geniu, nu era un lider de conjunctură, avea charismă, genera reacții, energii, pozitive sau negative, cert e că nu lăsa pe nimeni indiferent. Era extravagant, era exotic, era atrăgător, era actor, era showman. Era opusul mașinii de tenis Borg, a fost întemeietorul unei dinastii a rebelilor geniali, urmașii lui fiind Connors, McEnroe, chiar și Agassi, chiar dacă acesta din urmă l-a urât. Nasty nu lăsa pe nimeni indiferent.

Connors, un răzvrătit fantastic al anilor ’70 – ’80, i-a fost partener în banda de „gangsteri” care ultragiau spiritele scorțoase ale conservatorului Wimbledon. Dar publicul „liberal”, oamenii eliberați de prejudecăți, îi iubeau.

Într-o după-amiază din 1984, priveam o întâlnire din Cupa Davis dintre România și Statele Unite. Eram în fața televizorului de la școala de tenis la care mă antrenam. În grupul de copii care priveam fascinați încleștarea era și un anume Andrei Pavel. În fața noastră, un regal antologic: patriarhul Năstase, ajuns la crepusculul carierei, în fața urmașilor săi din dinastia rebelilor geniali, Connors și McEnroe. A fost doar a doua oară când Connors și McEnroe au acceptat să joace împreună în Cupa Davis. Mergeau acasă la întemeietorul dinastiei lor…

A fost un moment care l-a inspirat pe cel care avea să ajungă al doilea cel mai bun român după Năstase, Andrei Pavel. Peste ani, când am ajuns comentator, am avut privilegiul de a comenta mari meciuri redifuzate jucate de geniul care mi-a marcat copilăria. Inclusiv acea finală de la Wimbledon jucată de Nasty în ’72, votată de oameni din întreaga lume drept cea mai frumoasă finală din istoria celui mai mare turneu din istoria tenisului mondial…

Ilie Năstase este cea mai frumoasă, cea mai intensă, cea mai strălucitoare, cea mai universală, cea mai cinematografică poveste individuală din istoria sportului nostru. Ilie Năstase este pentru sportul românesc ce este Mihai Eminescu pentru cultura noastră. La mulți ani, gigantule.