Cacealmaua lui Piţurcă

4 ian 2015 2389 afişări Blog

Transferul lui Sânmărtean la Al Ittihad, echipa antrenată de Victor Piţurcă, este probabil a opta minune a lumii cărăcălene după cimitirul de pe strada Învierii, închisoarea de pe strada Libertăţii, şcoala numărul doi dintr-un oraş cu o singură şcoală, macaraua înconjurată de blocuri şi aşa mai departe. E ca şi cum Victor Piţurcă ar fi desfăcut pachetele cu cadouri de Crăciun printre dunele saudite şi ar fi descoperit o minunată pereche de schiuri şi o altă minunată pereche de babaroase, zaruri în limbajul academic al universului lui Piţi, într-o ţară în care schiatul este interzis de climă, iar barbugeala de morala oficială. E posibil ca acest transfer al lui Sânmărtean la Al Ittihad să semene cu cel al lui Rusescu de la Steaua la Sevilla.

Să fi fost adus acolo din cine ştie ce motive obscure numai din dorinţa antrenorului nu, Unai Emery exilându-l pe noul venit adus împotriva voinţei sale. Pentru că ani în şir am ştiut care este părerea acestui domn Piţurcă despre Lucian Sânmărtean. A adus toată pleava fotbalului românesc la naţională numai pe cel despre care toată suflarea românească vedea că este cel mai bun jucător român în activitate nu. Apăruse absurditatea cu Sânmărtean care nu face faza defensivă, deşi, în paranteză fie spus, clasamentele recuperatorilor îl arătau pe mijlocaşul Vasluiului printre cei mai buni şi în această ierarhie, că doar recuperarea mingii nu se realizează numai prin tacklinguri care fac groapă în gazon, ci şi cu inteligenţă. An de an, din postura de selecţioner al României, Piţurcă îl vota pentru titlul de cel mai bun jucător al lumii pe un Sânmărtean global, care chiar nu exista în jocul defensiv, Messi, dar în România prefera să cheme tot felul de banali la naţională numai pe „Messi al românilor” nu.

Sânmărtean are 34 de ani. Va face 35 de ani peste două luni. Şi acesta este fotbalistul după care aleargă disperat Piţurcă să-l salveze din gaura neagră în care a ajuns în Arabia Saudită. Că e cam de gaură neagră să preiei o echipă care era lideră şi invincibilă şi s-o duci din înfrângere în înfrîngere de-a berbeleacul în josul clasamentului. Totul pe o leafă multimilionară. Ca să-şi salveze bănetul de la arabi, Piţurcă nu l-a luat pe Bănelul care n-a împlinit nici 30 de ani şi cu care a arătat în 2008 că a confundat Campionatul European de fotbal cu Campionatul European de atletism. Nu l-a luat pe Cocişul de 31 de ani pe care l-a folosit în zeci de meciuri ale naţionalei într-o poziţie în care Sânmărtean ar fi putut străluci în tricoul galben, Cociş cu care Piţurcă a trimis la „terapie intensivă” milioane de fani ai României. Nu l-a luat pe Dodelul aflat în floarea vârstei şi care a fost punctul său fix la naţională deşi Tănase arăta tuturor că ajunsese un biet cui ruginit de care atârna jocul şubred al României. Mă, şi nu s-a băgat Piţurcă să-l ia nici pe Marius Niculae, şi el mai tânăr decât Sânmărtean, şi care oricum era pregătit pentru Arabia lui Piţi după ce semnase şi cu Şaormaspor din Turcia. Cum să nu-l iei pe atacantul cu care tu,Piţi, te duceai să dai gol Olandei în meci decisiv la EURO, dar fundaşii Olandei, care oricum nu se prea omorau cu firea fiind deja calificaţi, mi ţi-l Piţi-l făceau măgăruş pe săracul luptător de pe tatami care n-a reuşit măcar să miroasă mingea în acel meci? Nu, Piţi a venit să-l ia în disperare de cauză pe Sânmărtean.

Un jucător pe care orice mamaie din ţara asta l-ar fi făcut liderul naţionalei, numai Piţi nu i-a putut vedea strălucirea jocului din cauza bretonului. Piţi selecţioner, privit şi prin prisma cacealmalei pokeristului în privinţa lui Sânmărtean, prea prost pentru România, perfect pentru milioanele arabilor, este încă o ilustrare a „talentului” inegalabil al românilor de a-şi alege liderii, la fotbal sau aiurea…

Versiune selectata: mobil / standard