Apărare de Juniori

18 dec 2013 3341 afişări Blog

Şi în sezonul trecut, Astra a venit în Bucureşti pe la jumătatea campionatului cu ambiţia de a stopa Steaua din cursa spre titlu. Dar ambiţia sa a fost înecată într-o evoluţie timorată. Povestea s-a repetat şi liderul a părut copleşit de măreţia contextului, deşi campioana n-a avut parte de o susţinere vulcanică pe Arena Naţională, aşa cum s-a petrecut la alte meciuri importante din acest sezon.

Înainte de partidă, Dinu Gheorghe declara că echipa sa nu ştie să se apere. Afirmaţia avea mai degrabă o conotaţie pozitivă, Astra fiind o echipă care atacă mai mereu, reuşind şi o medie respectabilă de 2,5 goluri pe meci până la partida din această etapă. Dar, până la urmă, cuvintele lui Dinu Gheorghe au avut o transpunere ad-literam în teren, Astra jucând îngrozitor în apărare. Junior Morais a dat o pasă de gol pentru Popa, a sărit sub minge la golul lui Gardoş şi s-a lăsat depăşit foarte uşor la reuşita lui Piovaccari. Găman a fost spectator la golurile doi şi trei ale Stelei şi a mai comis o mare eroare în defensivă. În sezonul trecut, Astra primea 4 goluri pe teren propriu cu Steaua şi au fost voci care au pus sub semnul întrebării corectitudinea evoluţiei lui Găman şi Bărboianu. Acum, Astra a avut din nou două mâini moarte în apărare în faţa Stelei şi lucrul acesta a fost decisiv. Iar mâinile moarte au mai fost „dirijate magistral” şi de pe margine de Isăilă, cel care a reuşit „performanţa” de a-l pune pe piticul Morais să întâmpine la colţul scurt cornerul lui Bourceanu şi pe Yoda să se apere la Gardoş în faza golului doi al Stelei.

Steaua, normal, a început meciul cu o greşeală imensă de arbitraj în favoarea sa, că doar asta se poartă în acest sezon. Kapetanos l-a curentat cu o combinaţie de lovituri pe Mureşan, cum Bute n-a izbutit nici măcar o dată în faimoasa înfruntare cu Froch, dar Alexandru Tudor n-a văzut, aşa cum n-a văzut nici la Braşov când Gardoş a faultat la golul pe care l-a marcat atunci, dar „Brad Pitt” s-a „pitit” în loc să ia decizia cuvenită. Steaua nu impresionează, dar este suficient să vină cu vivacitatea lui Popa, cu oportunismul lui Piovaccari, cu ştiinţa lui Bourceanu de a executa centrările din faze fixe şi cu soliditatea defensivă pentru a se impune în faţa unui challenger ce a boxat mereu cu garda jos.

Ca mai întotdeauna, reuşitele jucătorilor Stelei din teren şi decenţa lor din declaraţii sunt alterate de aroganţa unică în fotbalul românesc a antrenorului Reghecampf, care a concluzionat că „din păcate, Steaua a marcat doar trei goluri în acest meci” şi că „urmează în trei zile din nou un meci cu GIURGIU, CU ASTRA GIURGIU SAU CUM SE NUMESC”... Antrenorul Stelei ştie în continuare cum să câştige în teren, dar nu şi în afara lui. Şi reuşeşte chiar să atingă culmi nebănuite ale ridicolului când declară după partidă: „Steaua este o echipă bună, bine pregătită şi cu un antrenor foarte bun”. Cu „foarte” doar la antrenor...

Versiune selectata: mobil / standard