Yakuza 6 The Song of Life Review: cântecul de lebădă al unui mafiot

Seria Yakuza ne delectează de peste zece ani cu povestea deja faimosului mafiot Kazuma Kiryu. Iar ce a reușit SEGA cu această poveste este aproape unic în istoria jocurilor video. Să ai continuitate, să respecți întru totul evenimentele din jocurile anterioare și să dezvolți o poveste pe atât de multe fire narative este practic de neîntâlnit pentru acest mediu.

Nu vom sta să depănăm amintiri acum. Cine dorește poate juca titlurile anterioare, ciclul fiind aproape complet: Yakuza 3, 4 si 5 sunt de găsit pe PlayStation 3, în timp ce Yakuza 1 este deja remasterizat pentru PlayStation 4 sub titlul Yakuza Kiwami. Yakuza 2 urmează a fi relansat și el în august 2018 cu titlul Kiwami 2. În plus, avem și un prequel intitulat sugestiv Yakuza 0. Nu trebuie însă să vă faceți prea multe griji deoarece Yakuza 6 conține o secțiune specială dedicată celor care nu sunt familiarizați cu povestea. Intitulată Memories, acesta este primul pas pe care ar trebui să-l parcurgă orice novice. Nu veți afla tot, dar măcar vă formați o idee generală. Sfatul nostru rămâne însă în picioare: credem că ar trebui jucată toată seria pentru o experiență completă.

Yakuza 6 apare într-un moment crucial pentru poveste. Kazuma Kiryu a îmbătrânit și, după toate evenimentele din jocurile precendente, este încârcerat timp de câțiva ani. Odată ieșit din închisoare, Kiryu se reîntoarce la orfelinatul din Okinawa unde află surprins ca Haruka a plecat. Aici credem că sunt necesare câteva detalii în plus. Kiryu și-a dedicat toata viața unei fetițe pe nume Haruka de care are grijă încă din primul joc, când mama ei a murit. Motivele și detaliile sunt de prisos, așa că hai să spunem că Haruka este oarecum fata lui, fără ca el să fie tatăl ei biologic.

Yakuza 6 începe deci cu un mister ce trebuie rezolvat. Pe parcurs, Kiryu va vizita două orașe sau, mai bine spus, două cartiere, unul din Tokyo și unul din Hiroshima. Vestitul, dar și familiarul Kamurocho, respectiv Onomichi. Lumea s-a schimbat, iar Kiryu nu prea știe ce sunt cartelele de telefon, cum funcționează un smartphone sau ce este o rețea socială, o dronă sau un AI. Multe din activitățile noastre de azi nu mai sunt pe gustul lui, nici localurile cu fete nu mai sunt ce erau odată, însă avem totuși cluburi de mahjong, karaoke sau baseball, arcade-uri unde putem juca Virtua Fighter 5 Final Showdown sau internet café-uri unde poți socializa. Noi vă recomandăm inclusiv Nyan Nyan Cat Café.

Cu toate acestea, unele lucruri au rămas la fel. Facțiunile, grupurile și familiile yakuza își fac de cap, iar Kiryu pică încă o dată în mijlocul unui război gata să izbucnească. O găsește pe Haruka, însă ea cade victimă unui cumplit accident rutier și intră în comă, fiind imposibil deci să obținem o serie de răspunsuri la întrebările care apar imediat. Una dintre ele ar fi legată de micuțul pe care Haruka îl ținea în brațe în momentul accidentului. Surpriza lui Kiryu este și mai mare în momentul în care realizează ca pe lângă toate personajele cărora trebuie să le facă față, el este acum obligat să aibă grijă și de un copil mic care ori nu are destul lapte, ori trebuie liniștit și care, în orice caz, nu poate fi lăsat de izbeliște. Uite cum un yakuza legendar se plimbă cu copilul în brațe și împarte legea cu pumnii de fiecare dată cand are ocazia. Nu ne-am fi imaginat așa ceva până acum.

Yakuza 6 este la bază un brawler, înțelegând prin asta acel gen de joc unde protagonistul luptă împotriva multor inamici folosind diverse tehnici ce se dezvoltă pe parcurs. Fiecare joc al seriei a avut un sistem ușor diferit de a obține abilitățile necesare, iar Yakuza 6 nu se abate de la cărarea bătătorită până azi. În dulcele stil SEGA, sistemul se schimbă și de această dată. Kiryu va obține experiența necesară în urma activităților întreprinse, dar până aici totul este relativ similar. Cel mai ușor mod și poate cel mai generos este acela de a avansa în poveste, ceea ce implică diverse confruntări răsplătite din plin cu EXP. Bineînțeles, luptele de stradă cu diverși răufăcători, misiunile secundare, mesele și băuturile consumate, cât și orice activitate pe la cluburile din oraș te răsplătesc, la rândul lor, cu EXP din plin.

Pentru a cumpăra abilitățile de care ai nevoie trebuie să cheltuiești această experiență. Cum o faci este noutatea adusă de Yakuza 6. Orice abilitate cumpărată sau dezvoltată cere o combinație de experiență din cele cinci tipuri prezente în joc și anume Strength (putere), Agility (agilitate), Spirit (energie), Technique (tehnică) și Charm (farmec). Până și trăsăturile esențiale pe care trebuie să le dezvolți precum Health (viață), Attack (atac), Defense (apărare), Evasion (eschivare) și Heat Gauge (acțiuni speciale) cer asemenea combinații, astfel încât obiectivul principal pe parcursul jocului este de a aduna experiență din toate cele cinci tipuri în proporții cât de cât egale. Iar acțiunile de tipul luptelor de stradă îți conferă doar experiență pentru Strength, Agility și Spirit, ceea ce te forțează să mai faci și altceva pe lângă, în măsura în care chiar vrei să vezi cum se termină povestea.

Nu aș dori să insist prea mult asupra acestui lucru, însă povestea în Yakuza 6 este deosebit de importantă și este oarecum logic să-ți dorești să ajungi la final și să vezi cum se termină. Știam deja că Yakuza 6 este jocul care pune capăt poveștii lui Kazuma Kiryu, deci era normal să fiu interesat de final și implicit de soarta personajului. Nu o să vă dezvălui ce se întâmplă pentru că lucrurile nu sunt chiar atât de simple și ar fi frumos să aflați singuri. Tot ce vă pot spune este că nu degeaba a fost ales Song of Life ca subtitlu, viața continuând indiferent de soarta unui singur om.

Încercați deci să duceți la bun sfârșit, pe parcursul jocului, cât mai multe misiuni secundare pentru a aduna cat mai multă experiență la capitolele tehnică și farmec. Veți avea nevoie pentru Defense și Heat Gauge. Modul Heat este și el prezent, însă, de această dată, este oarecum limitat și nu mai ești acel luptător invincibil atunci când îl activezi. Într-un fel, sistemul de luptă este adaptat vârstei lui Kiryu, iar acest lucru este binevenit. Ești nevoit să eschivezi mai des, să blochezi, să joci mai tactic. Nu mai avem abilitățile bazate pe combinații lungi de taste, ci diverse acțiuni contextuale care folosesc în mod inteligent obiectele din jur. Te bați lângă un cuptor de microunde? Nicio problemă. Poți obține o abilitate prin care îl bagi pe inamic cu capul înauntru și un angajat pornește aparatul. Se numește sugestiv Essence of Electromagnetic Torture.

Așadar, sistemul de luptă evocă experiența și abilitățile pe care un personaj mai în vârstă le-ar avea și apreciez enorm această decizie. Pe de altă parte, recunosc că nu mai este la fel de ușor ca în jocurile anterioare, unde o simplă combinație de taste pe care o învățai te salva din diverse situații. Acum ești nevoit să fii mai atent în jurul tău, să te distanțezi de haită, să-i ataci pe cei mai vulnerabili, să folosești obiecte din jurul tău și să obții abilități specifice armei folosite împotriva ta.

Cheia universului tău este, bineînțeles, un smartphone. Cu ajutorul lui îți vei verifica, cumpăra și dezvolta abilitățile, vei consuma diverse băuturi tonifiante, vei obține informații, te vei conecta la Troublr, o rețea unde sunt raportate toate incidentele din oraș, vei putea accesa pozele făcute, dar și informații despre clanul tău. Una dintre noutățile jocului este, în mod surprinzător, și cea mai mare consumatoare de timp: poți forma un clan și există o întreagă poveste secundară în jurul acestei activități, pentru ca apoi să trimiți luptători împotriva altor facțiuni. Nu în ultimul rând, poți lupta și online împotriva altor jucători, sistemul nefiind însă unul desfășurat în timp real, ci bazat pe clanurile lor salvate în cloud. Înțeleg motivul introducerii acestei componente, Kiryu fiind prezentat drept lider al propriei organizații. Cu toate acestea, Yakuza a fost mereu un joc axat puternic pe poveste. Nu avea nevoie de așa ceva, prezența clanului neîmbunătățind cu nimic povestea principală. Evitați-l pentru că nu va face decât să vă mănânce timp prețios pe care îl puteți folosi mai bine pentru a ajunge la capătul narațiunii principale, care și asa este destul de lungă. În cazul nostru, a durat cam 25 de ore. După ce ați terminat-o, veți avea acces la Premium Adventure Mode (și un milion de yeni) ca să explorați după bunul vostru plac sau să reîncepeți jocul în modul New Game+, acela fiind un moment mai potrivit pentru a vă dedica și dezvoltării propriului clan. Modul Adventure poate fi accesat folosind o salvare într-un moment dinainte de final, așa că încercați să salvați cât de des puteți.

Nu voi insista asupra aspectelor tehnice, dar trebuie să facem și la acest capitol câteva mențiuni. În primul rând, avem un joc bazat pe un motor grafic nou, ceea ce înseamnă ca totul este acum mult mai detaliat, animațiile sunt mai naturale, iar personajul poate interacționa cu mai multe obiecte. În plus, acele tranziții care aveau loc la începutul fiecărei lupte de stradă au dispărut, ceea ce face experiența mai fluentă. Modelele personajelor sunt și ele mai detaliate, iar fețele lor parcă mai expresive. Nu în ultimul rând, lumea arată ușor altfel în modul first-person. Yakuza 6 este blocat la 30 fps, comparativ cu Yakuza 0 și Kiwami care rulau la 60 fps, însă, din fericire, nu am observat variații deranjante pe parcurs.

Ce lipsește este suportul pentru HDR, iar, pentru un joc cu o paletă de culori atât de variată, credem ca el ar fi fost o frumoasă bilă albă în plus. La capitolul voice acting jocul excelează ca întotdeauna, iar pasionații de film japonez îl vor recunoaste imediat pe faimosul Beat Takeshi, pe care l-ați mai văzut și în seria de filme Battle Royale. Iar dacă tot suntem aici, putem confirma că nu există un mod Battle Royale în joc, dar avem ceva asemănător în cluburile de Mahjong. Nu ne-am aventurat, tutorialul de mahjong având nu mai puțin de 17 pagini, iar Esența Tutorialului Simplificat nu era o abilitate pe care s-o fi găsit în lista la secțiunea Other Skills.

Yakuza 6 este un „testament” din mai multe puncte de vedere. Pe de o parte, jocul lasă de înțeles că viața găsește întotdeauna o soluție pentru a merge mai departe și de multe ori contează cum ai ajuns de la un capăt la celălalt, nu începutul și nici finalul. De fapt, chiar Kiryu spune asta la un moment dat în joc, întărind astfel credința conform căreia principiile și valorile care te definesc vor fi cele care te vor ajuta să lași ceva în urma ta. Pe de altă parte, SEGA ne lasă moștenire o serie incredibilă, cu o poveste de neegalat, care poate oricând rivaliza cu cele mai bune narațiuni de pe micul sau marele ecran. Nu o puteți rata.