Sniper Ghost Warrior 2 Review: paradisul lunetistului?

Fanii armelor cu lunetă au un motiv de bucurie: a fost lansat un nou joc ce se concentrează pe sniping. Sniper: Ghost Warrior 2, căci despre el vorbim, este cel de-al doilea joc de sniping produs de către City Interactive și a fost lansat în cursul acestei luni.

Noul Ghost Warrior 2 urmărește povestea Căpitanului Cole Anderson, un sniper care își ajută câțiva colegi pe parcursul mai multor misiuni ce se desfășoară în diverse zone de conflict precum Sarajevo, junglele din Burma sau munții din Tibet.

Sniper: Ghost Warrior 2 urmează un model de joc liniar și aproape complet scriptat, care parcă îl ține de mână și îl trage pe jucător prin poveste fără să-i dea de prea multe ori ocazia să gândească de unul singur.

De multe ori misiunile încep cu o secțiune de stealth prin care jucătorul trebuie să își urmărească un coleg de trupă în spatele liniilor inamice și să ucidă vreo 2-3 inamici, cu câteva ocazii putând lua decizii singur. Apoi, la un moment dat și în mod inevitabil, Cole trebuie să urce pe un deal sau într-o clădire înaltă de unde jocul va porni un fel de sesiune de sniping fix care se termină doar după ce jucătorul a „curățat” toată zona (de obicei o arie destul de largă).

Acest tip de secțiune poate fi găsit de mai multe ori în fiecare misiune ajocului și nu constă pur și simplu în uciderea inamicilor, ci în uciderea inamicilor pe care jocul îi dorește eliminați, exact în ordinea pe care o impune jocul.

Practic, jucătorul este un fel de unealtă, un actor care apasă trăgaciul și omoară inamici rând pe rând cu unicul scop de a primi încă un ordin,  Executarea inamicilor într-o ordine diferită de cea pe care o dorește jocul poate duce de multe ori la repornirea ultimului checkpoint.

Și, ca să fac o paranteză, checkpoint-urile sunt foarte rare. Prea rare pentru un joc de sniping, un joc care mizează pe răbdare și concentrare pentru a lovi în momentul oportun. Am avut momente când , după ce Cole afost ucis, a trebuit să rejoc în jur de 5 minute pentru a ajunge din nou la același punct.

Revenind la mecanica de bază, Sniper: Ghost Warrior 2 oferă o experiență de tras cu arma mult mai bună decât jocul anterior. Gloanțele sunt afectate mai realist de vânt și distanță iar din când în când jocul răsplătește loviturile mai spectaculoase cu un „Bullet Cam”, adică o scenă cinematică în care putem vedea glonțul în slow-motion, de la momentul când pleacă de pe țeava puștii și până la impactul cu ținta.

De asemenea, Ghost Warrior 2 permite uciderea mai multor inamici dintr-un singur glonț și lovirea inamicilor care stau ascunși după diverse suprafețe solide, oferind sentimentul că glonțul expediat de o armă cu lunetă este într-adevăr puternic.

Funcția de oprire a respirației încetinește și timpul, simulând astfel o concentrare sporită din partea protagonistului. Pe modurile de dificultate Easy și Medium, țintele sunt lovite cu o ușurință destul de mare, căci Sniper: Ghost Warrior 2 afișează un punct roșu în zona unde va lovi glonțul, făcând practic irelevante atributele precum distanța și vântul. Nu se întâmplă același lucru pe ultimul nivel de dificultate, pe care dealtfel îl și recomand celor care sunt pasionați de sniping și de ideea că au ochit corect fără a „trișa”.

AI-ul este îmbunătățit față de jocul anterior, demonstrând acum un comportament ceva mai uman. De obicei protagonistul poate trece nedetectat dacă se furișează prin vegetație sau după clădiri. De asemenea a fost introdus un indicator al nivelului de amenințare, o mare îmbunătățire față de titlul precedent în care nu puteam ști dacă suntem sau nu în atenția AI-ului.

În cazul în care jucătorul este detectat, inamicii știu acum să se ascundă după diverse obstacole și vor încerca să găsească poziții tot mai apropiate de Cole, în final alergând spre el și ucigându-l destul de rapid cu mitraliera, indiferent de nivelul de dificultate.

Desigur, mai sunt câteva arii la care AI-ul nu prea se descurcă, cum ar fi faptul că, într-o liniște perfectă, nimeni nu aude loviturile repetate ale unei puști cu lunetă. S-a întâmplat chiar să fiu văzut de câțiva inamici dintr-o bază, să intru într-un lung și zgomotos schimb de focuri din care am ieșit învingător, după care să zăresc un inamic care stătea absolut liniștit la balconul unei clădiri situate la sub 10 metri de inamicii decedați.

O altă problemă ciudată a fost faptul că am fost observat de inamici chiar dacă eram atât de bine ascuns în vegetație încât ar fi fost omenește imposibil să fiu văzut. Din fericire, indicatorul de amenințare m-a ajutat să îmi dau seama de ceea ce se întâmplă și mi-am putut ajusta poziția.

Sniper: Ghost Warrior 2 este printre puținele jocuri în care viața nu se regenerează. El folosește vechiul sistem de MedKit-uri ce pot fi folosite pentru a ne „repara” personajul. În orice caz, am găsit mult mai multe MedKit-uri pe parcursul jocului decât am avut nevoie.

Din punct de vedere vizual jocul stă ceva mai bine decât primul din serie, dar, chiar dacă este construit pe engine-ul CryEngine 3 (cel folosit la Crysis 3), nu putem vorbi despre o grafică la nivelul anului 2013, ci mai degrabă una apropiată de jocurile din 2010. Per total jocul arată binișor și, foarte important, rulează foarte bine în detalii maxime și pe sisteme mai slăbuțe.

Totuși au fost nenumărate momente în care m-am  trezit cu plante sau alte obiecte apărând din senin în fața personajului meu, sau cu glitch-uri precum dispariția totală a armei din dotare după ce am traversat o apă. Au fost foarte multe momente deranjante și este un pic rușinoasă implementarea atât de defectuoasă a unuia dintre cele mai puternice engine-uri ale momentului.

Sunetul este o zonă la care jocul se descurcă destul de bine, reușind să ridice tensiuea atunci când trebuie. Mediile înconjurătoare au o atmosferă specifică ce se datorează în mare parte sunetelor de mediu bine alese. O decizie foarte bună de design a fost implementarea unui semnal sonor repetitiv ca parte a indicatorului de amenințare.

Multiplayer-ul este o secțiune care nu are foarte multe de oferit: un singur mod de joc – team deathmatch, două hărți și o colecție de 6 arme ce pot fi alese la intrarea în rundă. Meciurile sunt adevărate festivaluri de camping 6 versus 6. Toată lumea stă „la pândă” și scanează cu luneta clădirile de vis-a-vis.

Practic, modul multiplayer este ideal pentru cei care au răbdare și timp să stea în fața calculatorului câte 10-15 minute pe rundă, ucigând 2 sau 3 inamici  și murind de tot atâtea ori, majoritatea timpului fiind petrecut uitându-ne la zidurile de partea cealaltă a drumului și la minimap, unde fiecare glonț tras de un sniper advers marchează pentru câteva secunde direcția din care a fost tras.

Sniper: Ghost Warrior 2 este un pas înainte pentru seria din care face parte, însă mai sunt multe lucruri de învățat până va ajunge o serie AAA. Partea bună este că se adresează pasionaților de sniping și le asigură acestora un material de joacă decent, o ocazie bună de a-și demonstra abilitățile de lunetist.

Totuși scenele de sniping fix mi-au dat senzația că acest joc ar fi putut avea un succes mai mare dacă ar fi fost livrat sub forma unei colecții de misiuni, de preferat pe smartphone-uri și console portabile. Jucarea continuă a celor 4-5 ore de campanie nu este cea mai plăcută experiență, dar dacă îl împărțim pe bucăți mici și digerabile, Sniper: Ghost Warrior 2 e un joc decent.

Joc oferit spre testare de Altex