SimCity Review: construind cel mai prosper oraș

Se spune că jocurile violente nu provoacă o creștere a numărului de criminali din lumea reală, precum nici jocurile de management al orașelor nu creează experți în planificarea urbană. Totuși, fără să doresc a fi un specialist al urbanismului, SimCity mi-a oferit sentimentul că sunt un mic expert al administrării orășenești și regionale, construind o urbe pe placul maselor. O iluzie superbă ce te face să te simți ca un copil ce construiește un oraș grozav din piese de Lego. Din păcate însă, aici unele piese sunt sparte.

SimCity, lansat abia de doar câteva zile, este al cincilea titlu din seria SimCity și unul dintre cele mai așteptate și bine vândute jocuri ale acestui început de an, în pofida faptului că nu conține scene de război, vedete fotbalistice sau curse nebune cu mașini.

MEREU ONLINE

Noul SimCity are o mulțime de părți bune dar și părți mai nefericite care știrbesc experiența de joc. În primul rând, SimCity nu a fost jucabil timp de câteva zile după lansarea sa. Asta deoarece pentru a fi jucat, SimCity cere o conexiune permanentă la serverele Maxis care în primele zile au fost supraaglomerate. Între timp situația s-a remediat: numărul serverelor a fost suplimentat iar EA a oferit și un joc gratuit tuturor celor care au achiziționat SimCity și l-au activat pe sistemul Origin până pe 25 martie 2013.

Însă problema principală nu rezidă în faptul că jocul nu a funcționat în perioada lansării, ci în faptul că jocul cere o conexiune permanentă la Internet pentru a putea fi jucat și salvat, lucru pe care producătorii l-au motivat prin faptul că o mare parte din procesele de simulare a orașelor este ajutată de serverele Maxis. Aceasta afirmație s-a dovedit a fi falsă după ce un hacker a reușit să modifice codul jocului astfel încât aceasta a putut fi rulat offline pe termen nelimitat, dar fără opțiunea de a salva progresul orașului.

Este adevărat însă că jocul este un hibrid single-player – multiplayer și că o conexiune la Internet întregește experiența, însă chiar și așa interacțiunile dintre jucători nu sunt o componentă crucială iar jocul este la fel de plăcut și fără componenta online. SimCity este la bază un joc single-player.

Cerința de a fi în permamență conectat la Internet elimină pirateria (probabil acesta este motivul real din care a fost implementat acest sistem) însă cauzează frustrări acelor persoane care nu au o conexiune de Internet stabilă sau doresc să se relaxeze în lumea vituală SimCity dintr-o zonă în care nu există Internet. Acestea fiind zise, jocul nu este pentru cei care nu pot fi online în permanență.

SĂ‚ FACEM CUNOSTINȚĂ‚

Noul SimCity permite crearea și administrarea unuia sau mai multor orașe dintr-o regiune. Jucătorul trebuie inițial să creeze o regiune privată sau publică (practic o cameră de joc pe care poate alege să o împartă cu alți jucători sau nu) și să aleagă un teren pe care să fie amplasat orașul său. Alegerea terenului este ajutată de niște indicii vizuale care oferă informații despre cantătițile resurselor naturale disponibile în zonă.

Imediat după acest pas se dezlănțuie magia: suntem plasați pe terenul ales și avem liber la construit în limita bugetului disponibil. Trebuie menționat că există și un mod Sandbox în care comanda Alt+W adaugă câte 100.000 de unități monetare Simoleon, bugetul fiind practic infinit.

Primul lucru care sare în evidență este interfața grafică, mult simplificată și modernizată față de jocurile anterioare. Alegerea unei categorii de servicii publice se face rapid prin tab-uri, interfața fiind una de tip ribbon (oarecum asemanatoare celei din suita Microsoft Office). În general orice lucru important este la maximum două clicuri de jucător, de la transferul de resurse între regiuni și până la construirea unei centrale nucleare sau adăugarea unui heliport la secția de poliție.

SimCity oferă de asemenea posibilitatea de a vedea informații esențiale despre oraș și locuitorii săi prin implementarea unor „învelișuri” colorate care schimbă modul de vizualizare a orașului în funcție de un criteriu de interes. Astfel putem vedea clar locurile în care se află rezerve de petrol, gradul de poluare a solului, gradul de fericire a populației sau chiar numărul de indivizi care nu au casă.

Construirea drumurilor se realizează foarte simplu și beneficiază de o complexitate sporită față de jocurile anterioare. De exemplu, în afară de banalele drumuri de tip segment de dreaptă avem la dispoziție drumuri curbate și chiar drumuri circulare, de tip rond. De asemenea rețelele de canalizare și alimentare cu apă și curent electric se vor construi automat pe traseul drumurilor rutiere, scutind astfel jucătorul de o muncă plictisitoare. Există totuși și anumite probleme în construcția drumurilor, jocul refuzând uneori să accepte construcția unui drum din motive de teren abrupt, unghi prea ascuțit al unei intersecții sau chiar fără vreun motiv logic.

Și pentru că am vorbit despre terenul abrupt, un lucru foarte important care exista în SimCity 4 dar lipsește din noul SimCity este opțiunea de Terraform, adică de modelare a terenului orașului. Dacă în jocurile precedente se puteau crea câmpii, văi, munți, depresiuni, cascade și alte asemenea, în SimCity nu este posibil niciunul dintre aceste lucruri. Din acest motiv, anumite terenuri dintr-o zonă nu pot fi folosite datorită faptului că nu permit construirea de drumuri. Și poate nici asta nu ar fi o problemă dacă orașele din noul SimCity nu ar fi atât de mici!

În SimCity orașele sunt mai mici decât în jocurile anterioare. Atât de mici încât m-am găsit nevoit să îmi construiesc un al doilea oraș în zona primului pentru a le face oarecum să se completeze. Jocul promovează extinderea pe verticală a clădirilor și specializarea orașelor. Un oraș turistic poate fi o sursă de venit excepțională care să compenseze problemele financiare ale unui oraș ineficient din regiune în caz de nevoie (se pot face transferuri de bani și resurse între orașe).

Întotdeauna trebuie avut în vedere balansul dintre zonele rezidențiale, cele industriale și cele comerciale. Orice dezechilibru duce la mari probleme financiare pe termen lung. În acest sens jocul oferă niște indicii despre cum ar trebui făcută zonarea, „cerând” lucrurile de care are nevoie. Și dacă vorbim despre cereri, și cetățenii au tot felul de dorințe din partea primarului strălucit. Unii vor cere reducerea poluării, alții vor cere focuri de artificii sau chiar o arenă sportivă.

Pentru că un primar trebuie să se aștepte întotdeauna la cazuri de forță majoră, jocul oferă și o serie de dezastre mai mult sau mai puțin naturale, continuând tradiția titlurilor anterioare din serie. O ploaie de meteoriți, atac extratereștru, cutremure, tornade sau un monstru ce distruge o jumătate de oraș, toate se pot întâmpla în orașele primarilor din SimCity.

ȘI FRUMOASĂ‚, ȘI DEȘTEAPTĂ‚?

Grafica jocului, la modul general, este extrem de atrăgătoare și eficientă. Nu mizează pe realism, ci pe un stil grafic simplu, colorat și efecte vizuale tilt-shift ce dau senzația de oraș în miniatură. Iar faptul că imaginea orașului poate fi apropiată până la nivel de stradă dă o senzație de măreție întregii experiențe. Pot fi văzuți efectiv locuitorii orașului mergând pe stradă sau blocându-se cu mașina în trafic pe drum spre serviciu. Mai mult, oricare dintre acești indivizi poate fi selectat, caz în care jocul oferă posibilitatea de a îl urmări prin oraș sau de a vizualiza informații despre cine este el, care este destinația lui actuală și care a fost punctul de plecare.

Din păcate însă, inteligența artificială nu este atât de impresionantă pe cât s-a crezut inițial, astfel că, urmărind o persoană pe parcursul a 24 de ore, am constatat că în fiecare zi ea locuiește la altă adresă și are un alt loc de muncă. Acest lucru se datorează faptului că de fapt indivizii nu țin minte unde stau sau unde lucrează, ci sunt doar niște orășeni generici care urmează întotdeauna calea cea mai scurtă către prima casă, primul loc de muncă sau prima atracție turistică în care există un loc liber în momentul respectiv.

În SimCity acesta este un neajuns destul de mare pentru că, din păcate, persoanele care ies de la locul de muncă se vor urca în mașini și se vor organiza într-un fel de coloană-trenuleț din care întotdeauna prima mașină va parca la poarta primei case libere. Până la urmă am putea trece cu vederea faptul că, în mod dezamăgitor, oamenii nu au tocmai o individualitate a lor și caută cel mai scurt drum, însă nu putem trece cu vederea faptul că din această cauză are de suferit traficul rutier, toată lumea mergând în aceeași direcție. De aici pornesc și mai multe probleme precum imposibilitatea mașinilor de pompieri de a ajunge în timp util la zona de incendiu.

Efectele sonore și muzica jocului sunt în ton cu stilul grafic și creează o atmosferă plăcută, care te îndeamnă să continui să joci SimCity până dimineața. Pe plan artistic, cei de la Maxis au făcut o treabă excelentă, reușind să creeze un joc care deține acel factor de „wow” pe care îl caută pasionații seriei.

CONCLUZII

SimCity este un joc complex care abordează bine o mulțime de probleme legate de administrarea orașelor. Din punct de vedere artistic jocul este o realizare de excepție. Din păcate însă, AI-ul deficitar crează probleme de congestie a traficului, spațiile mici și lipsa terraform-ului nu sunt o combinație potrivită, iar cerința jocului de a fi mereu online s-a dovedit a fi cauza multor probleme, în special legate de pornirea și salvarea jocului.

Dacă trecem peste aceste neajunsuri, SimCity este un joc care dă aceeași dependență precum titlurile precedente din serie și are capacitatea de a îl ține pe jucător ațintit în fața monitorului, construind orașul visurilor sale.

Sunt convins că jocul va primi tot mai multe patch-uri pentru rezolvarea unora dintre problemele anterior menționate, însă nota noastră se bazează strict pe ceea ce am putut juca până în acest moment, la două săptămâni de la lansare.