Shadow of The Colossus Review: chipeș, dar cu năbădăi

V-am obișnuit în ultimii ani ca prezentările versiunilor remasterizate sau refăcute ale unor titluri clasice să-și găsească locul în cadrul seriei noastre de articole „Dacă doriți să rejucați”. Pentru noul Shadow of The Colossus pentru PlayStation 4 am ales însă să fac o excepție, programul relativ lejer al acestui început de an (în ceea ce privește aparițiile importante) permițându-mi să petrec suficient timp alături de remake-ul realizat de Bluepoint Games.

Mai mult, versiunea originală a lui Shadow of The Colossus a fost singurul titlu al trilogiei realizate de Fumito Ueda și studioul Sony Japan Studio (alături de ICO și The Last Guardian) pe care nu apucasem încă să-l încerc până în acest moment. Așadar, pot spune că am avut ocazia perfectă de a analiza calitatea acestui remake, atât din punct de vedere vizual, dar și ca gameplay, făcându-și apariția inevitabila întrebare legată de relevanța unei formule de joc concepute acum mai bine de un deceniu în peisajul anului 2018.

Înainte de a trece la disecarea acestor două aspecte ale jocului, trebuie să mai aveți răbdare pentru o scurtă introducere. Shadow of The Colossus, în versiunea sa originală pentru PlayStation 2, a fost lansat în toamna anului 2005, izvorât fiind din mintea creativă a designer-ului Fumito Ueda (responsabil și pentru ICO, dar și pentru mult mai recentul The Last Guardian).

Spre deosebire însă de ICO, al cărui farmec de necontestat era totusi îngrădit de un „cadru” action-adventure familiar, Shadow of The Colossus a propus o formulă de joc complet inedită. Eroul principal, cu ajutorul armăsarului său de încredere, trebuia să străbată o lume de joc vastă (dacă ne raportăm la acele vremuri, când abia se puneau bazele conceptului actual de joc open world) pentru a găsi, înfrunta și doborî niște monștri gigantici numiți coloși. Jocul se rezuma astfel la a fi o succesiune de bătălii cu boși, întrerupte, foarte rar, de câteva secțiuni de platforming.

Deși oarecum simplistă la prima vedere, formula era cizelată cu ajutorul stilului artistic și narativ caracteristic creațiilor lui Ueda, dar și datorită folosirii unor tehnologii (cum ar fi inverse kinematics), care au permis implementarea unor mecanici de joc inovative (cum ar fi posibilitatea de a escalada giganții din joc în timp ce aceștia se zvârcoleau pentru a te doborî). Toate aceste „ingrediente” rămân aproape intacte și în remake-ul Shadow of The Colossus realizat de Bluepoint Games, cu toate părțile bune și rele.

Din păcate, prefer să încep cu aspectele nu tocmai fericite ale jocului: dacă upgrade-ul grafic este mai mult decât evident și bine venit (vom discuta despre el ceva mai târziu), din punct de vedere mecanic Shadow of The Colossus a primit mult mai puține îmbunătățiri decât era cazul. Unele animații, care în 2005 ne luau ochii, sunt acum ușor penibile, iar camera are câteodată tendința să se deplaseze după cum are dânsa chef, sau mai grav, să se blocheze câteodată prin decor. Lucruri obișnuite pentru jocurile lui Ueda (întâlnite chiar și în recentul The Last Guardian), însă, de asemenea, defecte ce puteau fi remediate de un asemenea remake.

Cel mai deranjant rămâne însă controlul, rămas, la rândul său, la nivelul de acum 13 ani. Deși a fost promisă o schemă de control actualizată, aceasta nu este reprezentată decât de o dispunere alternativă a acțiunilor pe butoanele controller-ului și nimic altceva. Agro, armăsarul eroului din joc, răspunde la comenzi după cum vrea el, controlul calului fiind raportat la corpul său și nicidecum la poziția camerei din care este privită acțiunea. Astfel, nu de puține ori, câteodată și în momente intense de luptă împotriva unui colos, Agro devine mai mult o piedică decât un aliat al jucătorului. Bine măcar că folosirea calului nu este obligatorie decât în întâlnirile cu vreo doi coloși (dintr-un total de 16). Oricum ar fi, comparat cu titluri moderne ce implică călăria, cum ar fi Assassin’s Creed Origins sau Horizon Zero Dawn, acest aspect din Shadow of The Colossus pare a fi scos de la naftalină dintr-o veritabilă epocă de piatră a genului acestuia de jocuri.

Chiar și în absența calului, apar numeroase alte situații nedorite în care personajul pur și simplu nu răspunde la comenzi așa cum ne-am aștepta, în special în ceea ce privește escaladarea coloșilor. Se strecoară astfel momente de frustrare, cel mai elocvent exemplu fiind înfruntarea cu ultimul colos, unde precizia necesară pentru a executa anumite mișcări pur și simplu nu se împacă cu camera haotică și controlul inexact din joc. Toate aspecte ce puteau fi ajustate de Bluepoint Games pentru acest remake, însă nu au fost.

Unde strălucește însă munca de „recondiționare” a celor de la Bluepoint este la capitolul grafic. Noul Shadow of The Colossus arată ca un joc modern, întregul mediu de joc fiind complet refăcut la standardele actuale, de același tratament bucurându-se și cei 16 uriași ce trebuie înfruntați pe parcursul jocului. Mai importantă însă, după părerea subsemnatului, este menținerea intactă a stilului artistic caracteristic operelor lui Ueda. Toate structurile și texturile refăcute de către cei de la Bluepoint se potrivesc de minune cu universul pe care Shadow of The Colossus îl împarte cu ICO și cu The Last Guardian, unele locații lăsând impresia că au fost extrase parcă din aventura lui Trico.

Îmbucurătoare este și atenția arătată de Bluepoint Games față de latura tehnică, noua ediție Shadow of The Colossus oferind posesorilor de PlayStation 4 Pro o opțiune pe care mai multe titluri contemporane ar trebui să o ia în considerare: posibilitatea de a juca cu un framerate de 60 de cadre pe secundă (la o rezoluție de doar 1080p, ce-i drept). Personal, am preferat modul video ce favorizează rezoluția (1440p upscalat la 4K), rulat la 30 de cadre pe secundă, calitatea grafică fiind vizibil mai ridicată. Trebuie însă aplaudat faptul că utilizatorului îi este oferită posibilitatea de a alege între rezoluție și framerate. De altfel, toate imaginile din cadrul acestui articol au fost realizate folosind Photo Mode-ul incorporat în joc, în modul de afișare 4K. Posesorii modelelor de bază PS4 vor fi nevoiți să se mulțumească cu tradiționala rezoluție 1080p, la doar 30 de cadre pe secundă.

O altă discuție poate fi purtată și pe marginea raportului dintre prețul acestui titlu și durata sa de joc. Pe dificultate normală, am parcurs întreaga poveste și am doborât toți cei 16 coloși în mai puțin de șapte ore de joc, cel puțin una fiind pierdută la ultimul gigant din cauza problemelor legate de cameră și control. Chiar dacă poți relua jocul cu mediul redat „în oglindă” sau poți înfrunta din nou fiecare colos contra cronometru, rămân totuși cu impresia că este un pic cam puțin pentru prețul de 139,9 lei la care este oferit Shadow of The Colossus prin intermediul PlayStation Store (ediția fizică este și mai scumpă).

În încheiere, putem spune că, deși din punct de vedere grafic remake-ul celor de la Bluepoint Games depășește așteptările, decizia de a nu aduce la zi mecanicile de joc (sau măcar de a corecta unele probleme evidente ce datau încă din 2005) pur și simplu ne împiedică să recomandăm cu toată inima noul Shadow of The Colossus. Pe cât de frumos se prezintă, pe atât de problematic este, iar durata de joc relativ redusă îl transformă mai degreabă într-un candidat demn de luat în seamă cu ocazia unei viitoare perioade de promoții.

– Joc furnizat pentru review de Sony Interactive Entertainment Europe –