Resident Evil 6 Review: un virus, 4 povești, 7 personaje

Resident Evil s-a întors, iar de această dată numărul de pe tricoul său este 6. Noul joc produs de Capcom a fost lansat pe PlayStation 3 și Xbox 360 la finalul anului 2012, varianta PC lăsându-se așteptată până în această primăvară.

Noul Resident Evil are nu una, nu două, ci patru campanii separate, dintre care trei pot fi jucate în mod cooperativ. Campaniile prezintă poveștile și peripețiile a diferite personaje în timpul unei infecții cu noul virus C.

Primele trei campanii se desfășoară în pereche, adică întotdeauna personajul principal va avea un partener alături: Leon o are alături pe Helena Harper, Chris Redfield pe Piers Nivens iar Jake Muller o are ca parteneră pe Sherry Birkin. Cea de-a patra campanie se desfășoară în mod solo, protagonistă fiind Ada Wong. Această ultimă campanie oferă răspunsuri la multe dintre întrebările ridicate după jucarea celorlalte campanii.

Din start doresc să aplaud faptul că primele trei campanii pot fi jucate la fel de bine atât împreună cu un partener uman online cât și în lipsa acestuia, întrucât AI-ul partenerului în jocul offline se descurcă bine și nu constituie o povară. Sistemul de co-op online permite deconectarea unuia dintre parteneri în timpul jocului, acesta fiind automat înlocuit cu un AI până la conectarea altei persoane la server. De asemenea, jocul poate fi experimentat și în sistem split screen pe același calculator.

Resident Evil 6 se străduiește foarte tare să fie un joc de tip Hollywood. La tot pasul întâlnim cut-scene-uri, unghiuri ciudate ale camerei, explozii, flăcări, elicoptere, avioane, mașini… ce mai, aproape că-l putem numi Call of Duty: Resident Evil. Din păcate însă, majoritatea acestor situații sunt incluse parcă forțat și fără talent, din dorința de a atrage cât mai mult publicul larg.

Producătorului japonez sfidează de multe ori legile firescului și ale efectelor speciale, astfel încât de multe ori am rămas șocat de scenele din joc. Nu din cauză că jocul ar fi un horror uimitor care m-a înfiorat, ci din cauza faptului că unele scene sunt atât de lipsite de credibilitate încât pot fi considerate ilare de către orice jucător aflat în deplinătatea facultăților mintale (poate e diferit pentru jucătorii japonezi, care au o cu totul altă viziune asupra divertismentului).

Chiar la puțin timp după începutul jocului, în încercarea de a recăpăta controlul elicopterului pe care îl pilotează, Leon lovește câteva blocuri, ajunge în paralel cu un tren vitezoman pe care îl zgârie pe toată lungimea lui, după care intră cu elicopterul prin geamurile unei clădiri, elicopterul își pierde elicele, fuselajul străbate toată clădirea cu o viteză constantă, iese prin cealaltă parte a clădirii și plonjează într-un alt turn situat vis-a-vis, de unde protagoniștii coboară nevătămați și viguroși.

În afară de aceste momente, mai există un lucru foarte deranjant: acest joc conține sute de momente în care trebuie executate niște acțiuni scriptate prin apăsarea unor butoane ce apar pe ecran. Uneori acestea trebuie apăsate la timpul potrivit, alteori în ordinea potrivită și evident de foarte multe ori trebuie apăsate repetat și cât mai repede. Sunt, la propriu, sute de astfel de quick-time event-uri care rup ritmul jocului impunând urmărirea indicațiilor de pe ecran.

Probleme sunt generate și de momentele când protagonistul moare pentru că s-a aflat într-un loc nepotrivit atunci când a pornit un eveniment scriptat, cum ar fi intrarea în scenă a unui autovehicul care urmează să facă accident, în direcția lui fiind și personajul jucătorului. Din păcate unele dintre aceste evenimente nu permit evitarea lor nici măcar prin quick-time event-uri – jucătorul trebuie pur și simplu să asiste la moartea personajului său (necontrolabil în timpul evenimentului) și să își dea seama că data viitoare, după checkpoint reload, nu trebuie să mai meargă în acel punct.

În orice caz, gameplay-ul a suferit și câteva îmbunătățiri față de jocurile anterioare. În universul jocurilor Resident Evil lucrurile precum „sistem de cover” sau „tragi în timp ce mergi” sunt o noutate deplină. Personajele au și niște mișcări de luptă corp la corp interesante și puternice, care pot deveni însă frustrante atunci când personajul lovește pe lângă creatura inamică și nu putem face altceva decât să asistăm la terminarea animației greoaie și să ne rugăm că nu ne atacă mortul viu până atunci.

Un element pe care nu prea l-am mai văzut în jocurile serioase din ultima perioadă sunt cutiile de lemn ce pot fi găsite la tot pasul și pe care personajele trebuie să le spargă pentru a primi diverse resurse precum muniție sau plante medicinale. Astfel de resurse pot fi găsite și deasupra unora dintre inamicii uciși. Și dacă tot vorbeam de plante, acestea sunt utile pentru recăpătarea unei părți din viața personajului. Ele trebuie selectate din inventar și puse într-un slot de acces rapid, de unde mai apoi să fie folosite. Tot în inventar se pot combina mai multe plante pentru a realiza o compoziție mai eficientă, capabilă să restaureze mai mult din clasica bară de viață a protagonistului.

Inamicii sunt mulți și cu diverse mutații, iar pe nivelul de dificultate Normal nu pun foarte mari probleme. Gloanțele nu sunt foarte eficiente de la distanță, așa că de multe ori lupta corp la corp este o soluție mai elegantă, chiar dacă există momente când o creatură are o sclipire de inteligență și îl ia pe protagonist la trântă, scăzându-i din viață. Chiar și fuga dă roade, de multe ori fiind posibilă avansarea în nivel fără a avea o confruntare directă cu vreun infectat.

Grafica jocului este reușită, chiar dacă pe alocuri pare ștearsă și lipsită de detaliu, lucru care este specific portărilor de pe console. Jocul merge excelent chiar și pe sisteme slabe iar design-ul nivelelor este foarte frumos executat (deși parcă există prea multe uși…). Sunetul este o reușită extraordinară, toate elementele auditive având o calitate excepțională, de la dialogurile personajelor și până la sunetele inamicilor sau cele ale mediului înconjurător.

Luat ca un întreg, Resident Evil 6 e un joc bunicel, care a dorit să impresioneze prin faptul că are patru campanii separate, lucru care este într-adevăr remarcabil (duce timpul de joc la peste 20 de ore). Problemele de întrerupere a ritmului jocului prin cut-scene-uri și acțiuni scriptate pot fi însă de ajuns pentru ca unele persoane să renunțe la joc după foarte puțin timp. Sfatul meu? Dacă vă plac jocurile de acțiune cu oameni infectați, încercați-l.