NieR Automata Review: scopul vieții este propria ei supraviețuire

„And so, from hour to hour, we ripe and ripe.
And then, from hour to hour, we rot and rot;
And thereby hangs a tale.”

Am ales să încep această recenzie cu un citat din comedia „Cum vă place”, scrisă acum 400 de ani de William Shakespeare, și am făcut acest lucru pentru ca el are multe în comun cu jocul pe care îl prezentăm azi. Nu vi le spun acum pentru că asemănările vor ieși la iveală pe parcursul acestui articol.

NieR: Automata este cel mai nou joc de la Platinum Games, un studio japonez care ne-a încântat de-a lungul timpului cu o grămadă de alte titluri precum Vanquish, Bayonetta sau Metal Gear Rising: Revengeance. Teoretic, el este o continuare pentru NieR, un joc apărut în 2010 pe PlayStation 3 și Xbox 360, însă, în realitate, povestea celui de azi are loc la câteva mii de ani distanță și, în consecință, îl puteți juca fără nicio frică, chiar dacă ați ratat originalul.

Acțiunea are loc într-o lume post-apocaliptică, planeta fiind acum populată integral numai de roboți. Însă ei nu sunt creația noastră, a civilizației umane, ci a unor invadatori care ne-au atacat cu mult timp în urmă. Ce a mai rămas din omenire s-a retras pe Lună și a pus bazele YorHa, practic o armată de androizi care au un singur scop: anihilarea roboților rămași pe planetă și a invadatorilor care ne doresc răul. Sau cel puțin așa ni se prezintă situația la începutul jocului.

Cu toate acestea, lucrurile nu sunt ceea ce par a fi, iar NieR: Automata este un joc cu o poveste destul de complicată, cu multe înțelesuri ascunse și situații neprevăzute. Poate o să ridicați un pic sprâncenele când o să vă spun că jocul are 26 de finaluri, însă țin să menționez că doar cinci dintre ele sunt principale, celelalte fiind doar situații în care jocul se termină brusc pentru ca ai luat o decizie cretină. Cum ar fi să mănânci un pește, chiar dacă tu ești android. Am rămas interzis când a rulat rapid genericul de final și jocul m-a anunțat că am bifat finalul K. Ce am făcut? Mâncasem un macrou.

A fost probabil prima senzație că ceva nu e în regulă cu jocul ăsta. Habar n-aveam ce va urma. Eram în prima zonă din mediul open world în care te aruncă jocul, odată ce ai trecut de introducere, și credeam că progresul este unul tipic acestui gen. Habar n-aveam ce urmează, iar pe parcursul următoarelor 40 de ore am luat atâtea palme încât experiența s-a transformat într-o călătorie inițiatică.

Primul personaj cu care începi să joci NieR: Automata este o androiduță sexy pe nume 2B. Aventurile ei o aduc rapid alături de un alt android pe nume 9S, un băiat care nu are capacitățile ei de luptă, dar care se pricepe la hacking, o funcție importantă și absolut necesară pe parcursul jocului. Nu aș vrea să vă dau mai multe detalii în legătură cu povestea, însă pot să vă spun că prima oară veți termina jocul cu 2B, pentru ca apoi să-l reluați cu 9S.

Când l-am reînceput am avut ceva îndoieli pentru că mă așteptam să fie aceeași poveste. Așa a fost, dar perspectiva nouă și faptul că aceste două personaje nu sunt mereu împreună aduce un plus de savoare și noutate, suficient încât să nu te plictisești. În plus, cei doi pot aborda luptele ușor diferit, 9S având posibilitatea de hacking care îi lipsește lui 2B, astfel încât inamicii pot fi învinși prin intermediul unor mini-jocuri.

Ajung însă și la al doilea final. Mă simțeam ca într-un banc. Oare dacă îl încep a treia oară ce se întâmplă? Aveam peste 20 de ore în joc și mă simțeam destul de confortabil, atât din perspectiva mecanicilor de gameplay, cât și a poveștii dezvăluite. Jocul îți schimbă perspectiva de multe ori pe parcurs, devenind ori side-scroller, ori top-down shooter, însă te obișnuiești rapid cu aceste abordări oarecum ciudate și încep chiar să-ți placă.

Dar parca aș fi vrut totuși să aflu mai multe în legătura cu povestea, așa că îl încep a treia oară și…  surpriză: joci cu un alt personaj, iar povestea continuă cu și mai multe lovituri de teatru și dezvăluiri senzaționale. Pulsul îți ajunge în gât, drama e maximă și începi să te întrebi cum o să fie a patra și a cincea oară când îl vei juca. Și te cam trec transpirațiile, dar uite că se termina și al treilea parcurs al jocului și iarăși te surprinde surpriza. Ți se deblochează chapter select.

Tot așa mă întrebam și prima oară când am jucat de ce nu am fast travel, doar că el s-a deblocat undeva pe la jumătatea primului parcurs, fix atunci cand începea zona de joc să se mărească și să nu îți mai fie chiar la îndemână să alergi dintr-o parte în alta. Revenind, am simțit cum mi s-a luat o piatră de pe inimă, mai ales că ultimul capitol al celui de-al treilea parcurs are o durată destul de mare și este destul de anevoios.

Am reușit astfel să reiau numai porțiunea de final a jocului și să bifez toate cele cinci finaluri importante adică A, B, C, D și E. Povestea prinde contur pe parcurs, însă numai la capătul finalului E afli ce se întâmplă într-adevăr cu personajele de care te-ai atașat. Ești răsplătit pentru eforturile pe care le-ai făcut ca să ajungi aici, însă orice câștig este posibil doar cu sacrificii.

Toate eforturile tale, toata sudoarea și toată lupta pentru ajunge aici înseamnă ceva. Ai făcut-o pentru un motiv și ai avut toate șansele de a termina pe această poziție privilegiată. Ești dispus să faci sacrificiul suprem pentru ca și altcineva să aibă aceleași șanse ca și tine și asta fără să știi cine este persoana respectivă?

Nu vă spun care este acest sacrifiu, dar o să vă mărturisesc că eu l-am facut. Și atunci am realizat că toată lupta mea și toți nervii cheltuiți au avut un scop real, iar din acest punct de vedere consider că jocul este unic, cel puțin în ceea ce mă privește. Acțiunile tale au un impact real asupra altcuiva, asupra unei persoane reale care se chinuie ca și tine să ajungă la final, iar senzația asta umple golul lăsat în urma sacrificiului făcut. Este o senzație incredibilă și surpriza este că vine din partea unui joc, ceea ce, eu cred, că o face unică.

Vă mai interesează aspecte legate de gameplay? De grafică? De muzică și voci? O să vă spun pe scurt câteva cuvinte, însă voi ar trebui deja sa aveți NieR: Automata în coșul virtual. Am menționat că după o introducere relativ scurtă, jocul devine open world și vei călători dintr-o parte în alta pentru quest-uri principale și secundare sau pur și simplu pentru a obține diverse obiecte de care ai nevoie.

Cele mai importante lucruri pe care le veți urmări pe parcursul jocului sunt armele și chip-urile pe care le veți echipa. Vă sfătuiesc să faceți bani rapid, pentru a debloca tot spațiul disponibil pentru chip-uri, acestea adăugând o varietatea enormă luptelor. Bineînțeles, puteți lăsa jocul să vă balanseze chip-urile în funcție de trei preset-uri (offensive, defensive și balanced), însă se poate și interveni direct când ceva nu vă convine. Sau în funcție de personajul cu care jucați.

În plus, armele pe care le folosiți se pot îmbunătăți dacă ai ingredientele și fondurile necesare, astfel încât v-aș sfătui să vă obișnuiți cu gândul că ar cam trebui să pescuiți puțin. Nu este atât de rău pe cât pare sau atât de anevoios, totul fiind automat. Fiecare personaj are un robot care plutește în jurul său, numit simplu Pod. El se va duce în zona indicată și va prinde peștele, treaba voastră fiind să-l scoateți din apă. Vin bani buni din activitatea asta și faptul că puteți să cumpărați tot ce aveți nevoie pentru refacerea vieții, de exemplu, sau pentru amplificare abilităților în timpul luptelor este un confort psihic imens.

Jucând pe normal nu am întâmpinat probleme în timpul luptelor, însă unele mini-jocuri, peste care nu poți trece fără a le rezolva, au fost deosebit de dificile pentru mine. Din fericire, schimbând pe easy poți trece ușor mai departe, după care te poți întoarce la dificultatea cu care ești obișnuit. Nu am realizat asta de la început, mai ales ca jocul nu îți comunică foarte multe lucruri. Un alt asemenea aspect este vânzarea obiectelor pe care le obții. În cazul multora ai un text care îți spune că poți vinde obiectul respectiv pentru a obține bani, însă nu te informează și dacă va fi nevoie de el în vreun upgrade viitor. Poți vedea, de exemplu, care sunt ingredientele necesare pentru următorul upgrade al unei arme, dar nu și pentru upgrade-urile viitoare. Și te trezești că ai nevoie de cine știe ce obiecte valoroase pe care le-ai obținut greu și le-ai vândut pe bani buni. Din fericite nu ai limită în inventar, astfel încât nu duci lipsă de spațiu, motiv pentru care vă sfătuiesc să faceți banii din pescuit, nu din vânzarea obiectelor. Îmi veți mulțumi din plin pentru acest sfatul.

Nu în ultimul rând, fiecare acțiune îți aduce experiență și astfel avansezi în nivel, devenind din ce în ce mai puternic. Inamicii cresc și ei în nivel pe parcursul jocului, însă nu este foarte greu pe dificultatea standard să învingi unul cu foarte multe niveluri peste tine. Este nevoie doar de atenție și de multă răbdare. În situații speciale puteți schimba pe easy, iar atunci puteți echipa niste chip-uri care fac totul în locul vostru, mai puțin partea de mișcare a personajului. Este un fel de plimbarică prin joc în timp ce ești practic invincibil. Acest mod poate fi util celor care vor să urmărească exclusiv povestea, însă nu reprezintă niciun fel de provocare, astfel încât nu pot să vi-l recomand. Cu excepția situației în care nu puteți trece de unele mini-jocuri, care sunt extrem de stresante, și unde riști să te chinui peste măsură.

NieR: Automata nu impresionează din punct de vedere vizual, însă nici nu am întâmpinat probleme cu cea mai nouă versiune a jocului, rulată pe consola PlayStation 4 Pro. Dacă ar fi să punctez ceva la capitolul acesta, atunci cu siguranță modul în care se mișcă 2B în timpul luptelor este probabil cireașa de pe tort. Aud că pe PC exista niște mod-uri interesante, dar hai să nu mergem acum în acestă direcție. În schimb, muzica este excepțională, fiind presărată, pe parcursul jocului, cu mare atenție și completând perfect atmosfera post-apocaliptică. Vocile se potrivesc perfect cu atitudinea personajelor de pe parcursul poveștii, iar relația dintre acestea este încet-încet accentuată de modificări de ton subtile, dar sesizabile.

NieR: Automata poate fi condensat extrem de simplu într-o singură frază. Este povestea unei fete care întâlnește un băiat și, în ciuda tuturor greutăților, problemelor și limitărilor impuse de condiția lor, se naște ceva ce inițial părea imposibil. Trecerea timpului, existența noastră, dorința mașinilor de a imita omul, emoția, destinul tragic și practic tot ceea ce ne caracterizează pe noi ca civilizație este în pericol.

Oare peste veacuri ar putea roboții să păstreze și să promoveze esența civilizației umane care i-a zămislit? Și dacă da, atunci ce diferență ar mai fi între noi și ei? Jocul te pune în fața acestor întrebări fără să încerce să-ți dea vreun răspuns, ceea ce este și genial și tragic în același timp. Tot ce pot eu să vă spun este că „tale” (poveste) era acum 400 de ani argou pentru „penis” (mădular), în timp ce cuvântul „hour” (oră) înlocuiește în mod intenționat „whore” (curvă). Așa că acum faceți bine și întoarceți-vă la începutul articolului, pentru a reciti citatul cu noul său înțeles. De genul acesta de schimbări șocante ai parte pe parcursul lui NieR: Automata.