Murdered Soul Suspect Review: o noapte banală în Salem

Pe cine chemi dacă ai chef de o aventură condimentată cu niscaiva acțiune în lumea fantomelor, a demonilor și a altor apariții de dincolo de mormânt? Nu, nu pe vânătorii de fantome, ci, aparent, pe cei de la Airtight Games, care prin Murdered: Soul Suspect încearcă să spună o poveste în care supranaturalul își dă întâlnire cu romanele polițiste. Rezultatul, deși are potențial în teorie, scârțâie „din toate încheieturile”, mai ceva ca un schelet.

HOȚII ȘI VARDIȘTII

Faceți cunoștință cu detectivul Ronan O”Connor, un om certat cu legea, care renunță la viața de criminal după ce întâlnește iubirea vieții lui, care îl salvează în cel mai siropos fel hollywoodian. Continuând în stilul producțiilor revărsate pe marile ecrane de „fabrica de vise”, eroul nostru reușește să ajungă polițist, cu pretenții de Max Payne, dar cu rezultate de Elmer Fudd. Deși colecția de tatuaje de pe corpul său are rolul să ni-l prezinte ca pe un fecior zdravăn, călit de viață și cu experiență într-ale căratului de pumni, Ronan al nostru, când dă nas în nas cu ucigașul în serie pe care îl urmărește, zboară pe cel mai apropiat geam fără să opună vreo rezistență.

Ajuns în viața de dincolo, înainte să poată purcede spre eternele câmpii verzi ,care promit fericire și pace, el trebuie să rezolve misterul morții sale din postura de fantomă. Astfel, ajungi să petreci o noapte în Salem, așteptând în van arderea pe rug a vrăjitoarelor, petreceri atât de comune în secolul al XVII-lea. Tot așa cum degeaba te aștepți și la întorsăturile neașteptate, caracterisitice unui thriller bun. Pe lângă faptul că au irosit posibilitățile oferite de neobișnuitul loc de desfășurare al acțiunii, că au înghesuit în opt ore de joc un morman de clișee ca de la Pământ la Lună și că au creionat un personaj care se vroia a fi „badass”, dar a ieșit șters și fără vlagă, producătorii au reușit să dezvăluie concluzia poveștii încă de pe la jumătatea jocului. E supărător că premisele stabilite de producători creează niște așteptări, înșelate mai apoi de banalitatea întâmplărilor, a acțiunii și a personajului. Speranțele inițiale sunt rapid înșelate.

URME DE FANTOME PE PEREȚI ȘI FUM DE ȚIGARĂ‚

Această poveste banală, care ar surprinde eventual doar grupa mare de la grădiniță, este și mai dezamăgitoare dacă ne gândim că încadrarea în rândul filmelor interactive ar fi fost ultimul colac de salvare pentru Murdered. Ca joc de aventură sau de acțiune, Soul Suspect nu are nici o șansă, fiind compus din elemente de gameplay mult prea subnutrite. Ca fost detectiv, este de așteptat să fii însărcinat să dezlegi misterele jocului, prin deducție și analiză. Astfel vei sta și vei analiza diferite indicii, cu scopul de a aduna destule informații pentru a putea trage o concluzie.

Pe lângă faptul că aceste indicii sunt foarte ușor de identificat, în colțul de jos al ecranului vei avea tot timpul un indicator care să-ți arate câte dovezi ai găsit din numărul total alocat pentru acea scenă. Dacă cumva ai rămas fără obiecte evidente de analizat poți poseda oamenii din jur, fie pentru a-i influența să-și amintească diferite detalii, fie pentru a trage cu urechea la conversațiile purtate. Nu trebuie să le aduni neapărat pe toate pentru a putea ajunge la concluzia căutată de producători. Dacă crezi că ai elementele cheie, te așteaptă ecranul de concluzii unde va trebui să alegi bucățelele de informații care ți se par cele mai importante. Nu există nici un fel de penalizare pentru eventualele erori: dacă nu ai ghicit corect, te poți întoarce, greșelile tale fiind marcate cu roșu pentru a le putea evita. Totul este într-atât de simplu, încât îți răpește orice urmă de satisfacție sau de distracție.

O NOAPTE PLICTISITOARE ÎN SALEM

După prima parte a jocului, în care te fâțăi prin clădirea de unde ai fost azvârlit pe geam, Murdered: Soul Suspect îți deschide calea către mai multe locații din Salem. Aici te așteaptă niște activități secundare care nu prea au efect asupra evenimentelor principale. După ce te lămurești de ce nu poți intra în orice clădire după bunul plac, chiar dacă ești fantomă, vei începe să descoperi amintiri despre trecutul lui Ronan, vei găsi diferite obiecte colecționabile care dezvăluie povestea altor suflete lipsite de noroc și vei întâlni alte spirite rătăcite, pe care le vei putea ajuta în a-și rezolva treburile ce le țin în lumea fantomelor. Nu te aștepta însă la nimic mai complicat decât mecanismul elementar descris până acum. Murdered nu are un sistem de inventar și face tot posibilul să evite luxarea logicii jucătorilor. Singura complicare permisă este posedarea pisicilor negre pentru a putea accesa zone restricționate traficului pietonal desfășurat de fantome sau bântuirea dispozitivelor pentru a distrage atenția celor vii.

Echipat cu nimic mai mult decât niște replici ieftine și o țigară fantomatică, care ba apare din neant, ba dispare, ca apoi să reapară în colțul gurii, Ronan va trebui să înfrunte și niște obstacole dincolo de puzzle-urile evidente. Acestea se rezumă la surprinderea unor demoni de pe la spate, pentru a-i imobiliza și evapora. Minigame-ul prin care se realizează exterminarea demonilor poate fi enervant, deoarece, în mod intenționat, producătorii au lăsat un timp prea scurt pentru a apăsa tastele afișate aleatoriu.

Dacă ratezi operațiunea „demonul de la spate”, va trebui să fugi și să te ascunzi de ei în rămășițele ectoplasmatice lăsate în urmă de alte fantome care au bântuit zona. În cazul acestor confruntări apare aceeași frustare a personalității lui Ronan: în loc de un polițist călit, primim o fantomă cu accente de panseluță care nu poate ține piept în vreun fel demonilor. Criza de identitate dintre acțiune și aventură este evidentă, Murdered: Soul Suspect fiind însă mai înclinat spre aventură, partea de vânătoare a demonilor nefiind mai mult decât o abatare nesărată de la urmarea firului epic.

ALBASTRU ECTOPLASMATIC DE VORONEȚ ȘI SEMNALE DE NEON

E prea slab ca joc, e prea previzibil pentru un film interactiv și nici măcar nu arată bine. Murdered: Soul Suspect arată prăfuit rău, cu o grafică limitată la 30 de cadre pe secundă. Atmosfera care se vrea misterioasă și apăsătoare aduce mai degrabă cu o sesiune de ceai de la ora 17:00 cu biscuiței făcuți de bunica. Îmbinarea vizuală a obiectelor care provin din lumea celor vii cu cele din lumea spirituală are ca rezultat o lume vizuală sintetică, care arată forțat. Coloana sonoră nu are absolut nimic memorabil, în cel mai bun caz potrivindu-se cu imaginile de pe ecran, dar în general trecând neobservată. Prestația actorilor care-și conferă vocile personajelor este una plată, căreia nu-i folosesc nici dialogurile și replicile furate parcă din filmele de categoria B din anii ’80 sau ”90. Interfața greoaie se vrea părtaș la crearea unei atmosfere neliniștitoare, pare însă creația unui adolescent mult prea încrezător în abilitățile sale de a mânui aplicații de editare de imagini.

În concluzie putem spune că Murdered: Soul Supect nu este titlul care să ne bântuie visele și nici măcar timpul alocat jocurilor. Nu reușește nici măcar să te facă să crezi că prezența ta este necesară în lumea de joc, cel mai des fiind un asistent din umbră al personajului principal. Totuși, dacă-ți plac jocurile CSI și nivelul lor te mulțumește, atunci s-ar putea să te încadrezi în minoritatea care să petreacă din plăcere această noapte în Salem.