Monster Hunter World Review: o vânătoare reușită sau un safari prea complicat?

Fanii jocurilor din Țara Soarelui Răsare se pot simți răsfățați în ultima vreme, deoarece publisherii niponi au renunțat la năravurile caracteristice erelor PS2 sau PS3 și au început să-și publice cele mai noi titluri simultan în întreaga lume. Cel puțin, în cazul seriei Monster Hunter nu mai există plângeri legate de „ținerea ostatic” în ținuturile asiatice a celui mai nou episod sau de o perioadă de așteptare lungă până când locuitorii bătrânului continent vor putea, la rândul lor, să pornească la vânătoare. Monster Hunter World este revoluționar din mai multe puncte de vedere: pe lângă faptul că a apărut în același moment în întreaga lume, este primul titlu al seriei Monster Hunter ce urmează să fie lansat și pe PC, în toamna acestui an (nu luăm în considerare Monster Hunter Online dezvoltat de Tencent și disponibil doar în China).

Rețeta Monter Hunter este una absolut simplă: se ia una bucată monstru fioros, care trebuie ciopârțit în bucăți mici cât un sushi, folosind materialele astfel obținute pentru a făuri noi armuri și arme mai puternice, pentru a putea apoi purcede la ciopârțirea unor monștri și mai fioroși. Astfel, de-a lungul unor zeci sau sute de ore, vei decima cu sârguință și convingere stahanovistă populația de monștri din joc. Datorită realizării însă, această activitate repetitivă nu doar că nu ți se va părea monotonă, ci chiar te va distra copios. Încă de la început devine clar că jocul este umplut până la refuz de conținut, dar trebuie să treacă cel puțin 30-40 de ore pentru a-ți da seama cu adevărat de cantitatea și varietatea „îndesate” de producători în Monster Hunter World.

Din start vei avea acces la versiunile de bază ale celor 14 tipuri de arme incluse în joc. După ce treci de șocul inițial, este recomandat să începi să experimentezi cu ele pentru a o găsi pe cea mai potrivită pentru stilul tău de joc; lipsa de clase înseamnă că arma aleasă va determina abilitățile personajului controlat. Lista pornește de la săbii de dimensiuni reduse, care compensează damage-ul mic prin viteza crescută a atacurilor, continuă cu arcuri și arme de foc, terminându-se cu săbii și ciocane supradimensionate. Găsim și câteva soluții mai originale, precum Insect Glaive, un fel de lance a cărei mânuire eficientă necesită mai mult antrenament, dar care trebuie încercată măcar o dată. După ce te califici ca lăncier profesionist, va deveni o joacă de copii să te cațeri pe spatele monștrilor și să-i rănești unde-i doare cu adevărat.

Orice tip de armă te poate ajuta să aterizezi pe spinarea monștrilor, dar această activitate este cel mai ușor și mai eficient de îndeplinit folosind această lance neobișnuită. Mai mult, Insect Glaive ascunde și niște insecte care, în timpul bătăliilor, pot lua mostre din oponentul înfruntat, oferind jucătorului niște avantaje temporare (buff-uri benefice). Astfel, fiecare dintre cele 14 tipuri de arme are propriile caracteristici și secrete, capabile să le facă mai potrivite pentru anumite stiluri de joc. În plus, în funcție de preferințe, acestea pot fi și îmbunătățite în anumite direcții, cu ajutorul materialelor găsite. După nenumărate lighioane doborâte, putem spune că nu există o armă universal eficientă, cea mai bună alegere fiind dezvoltarea mai multor arme pentru a profita de slăbiciunile diferiților monștri.

Pe de altă parte, utili se dovedesc a fi însă palicoes, niște companioni de natură felină, care pot fi personalizați în cele mai mici detalii, la fel ca personajul principal. Prietenul blănos, care evoluează alături de stăpânul său, în multe situații îți va salva viața, literalmente. În funcție de echipamentul ales, care poate fi schimbat liber, exact ca în cazul eroului, palicoes pot fi un ajutor și pe partea ofensivă, în special dacă pornești la vânătoare fără să fii acompaniat de alți jucători. Atenția pentru detalii a producătorilor este demonstrată cel mai bine atunci când vine vorba de legendara frică de apă a pisicilor: când vânătoarea te poartă pe râuri sau pe lacuri, însoțitorul tău nu te va lăsa la greu, ci te va acompania într-o mică barcă gonflabilă. Rolul acestor palicoes sporește și mai mult atunci când ajungi în punctul în care îi poți trimite în expediții pentru a aduna resurse valoroase necesare îmbunătățirii echipamentului.

Controlul și sistemul de luptă sunt elementele cruciale ale jocului, capabile să îi facă pe jucători fie să se îndrăgostească iremediabil de joc, fie să arunce controller-ul pe geam. Această parte a gameplay-ului necesită cel mai mult timp de acomodare, existând șanse destul de mari ca nou-veniții în universul Monster Hunter să dea cu stângul în dreptul de-a lungul primelor ore de joc. O noutate binevenită este posibilitatea de a consuma poțiuni tămăduitoare și în timp ce abordezi tactica străveche „fuga-i rușinoasă, dar e sănătoasă”. Cu toate acestea, Monster Hunter World nu poate fi acuzat că ar fi prea prietenos cu începătorii sau că ar fi ușor. Dimpotrivă, jocul are o perioadă de acomodare adesea frustrantă, însă, după deprinderea mecanicilor de joc, abilitatea și atenția sunt răsplătite. Fiecare luptă împotriva unui adversar pe măsura nivelului de experiență acumulată trebuie tratată ca o confruntare cu un boss de nivel și necesită pregătiri.

Nu este un joc hack”n”slash în care să apeși butonul de atac până-i sare arcul. Pentru a reuși în Monster Hunter World, trebuie să înveți să mânuiești armele purtate, să studiezi punctele slabe ale diferiților monștri și să fii atent de-a lungul luptelor, să știi când să eschivezi, când să parezi și când să ataci. Controlul este rigid: dacă ai inițiat un combo, acesta va fi executat până la capăt, animația neputând fi întreruptă pentru o altă acțiune. Cu alte cuvinte, dacă ai inițiat un atac devastator acesta va fi dus până la capăt, chiar dacă între timp ținta își schimbă traiectoria sau dacă ești atacat din lateral de alt monstru. Trebuie să te împaci și cu ideea că monștrii nu au o bară clasică care să le indice vitalitatea și va trebui să analizezi comportamentul lor pentru a determina cât suflu mai au în ei. Când încep să șchiopăteze și încearcă să se retragă fie să se hrănească, fie să tragă un pui de somn în siguranța culcușului din vreo peșteră, poți fi sigur că nu mai ai mult de ciopârțit la ei. Când ajungi să-i încolțești trebuie să fii și mai cu băgare de seamă, deoarece la fel ca orice sălbăticiune rănită, devin mai periculoși. În afară de propria bară de viață, trebuie să fii atent și la nivelul de stamina, și la gradul de uzură a armei. Un nivel redus de stamina îți limitează libertatea de mișcare și viteza, în timp ce o armă cu lama tocită pierde mult din eficiență.

Înainte de a te încăiera cu creaturile capabile să-i sperie până și pe monștrii imaginari de sub paturile copiilor, trebuie să-i găsești. Întocmai ca un vânător adevărat, va trebui să analizezi urmele lăsate de prada ta: pene căzute, urme de gheare lăsate în noroi, diferite mucozități lipite de scoarța copacilor – toate se înlănțuie și, analizându-le, vei descoperi o cale iluminată de licurici verzi care te va duce spre ținta ta. Punctele de cercetare adunate din analiza acestor indicii reprezintă a doua monedă a jocului, pe lângă aur. În plus, aceste puncte aduc o cunoaștere mai bună a oponenților, marcând punctele slabe, membrele care pot fi tăiate și aducând recompense mai bune și sporite la sfârșitul unei vânători încununate de succes. După găsirea prăzii, trebuie luat în considerare faptul că monștrii se pot lua la harță între ei. Acest aspect te poate ajuta, dar te poate și încurca după declanșarea luptei.

Mediul înconjurător joacă și el un rol important și poate fi folosit în favoarea ta: broaștele veninoase pot otrăvi monștri, anumite insecte îi pot orbi temporar, iar lianele din junglă se pot înfășura în jurul lor și îi pot imobiliza. Trebuie să fii cu băgare de seamă însă, deoarece și personajul tău este la fel de vulnerabil la acești factori precum monștrii, iar un pas greșit îți poate da peste cap planurile. După ce-ți însușești însă mecanismele de joc, Monster Hunter World devine atât de distractiv încât nici nu-ți vei da seama când au trecut cele 40 de minute de-a lungul cărora tot fugăreai și ciopârțeai un dinozaur. După câteva ore de joacă, vei aluneca pe pante, desprinzându-te în ultima clipă și înfigând sabia în capul de șobolan al unui liliac uriaș, sau te vei desprinde de pe lianele pe care le escaladai, aterizând pe spinarea unei șopârle gigantice.

Jocul include și o mică armată de NPC-uri, însă cel mai des vei interacționa însă cu fierarul, pentru a făuri echipamente noi sau pentru a le îmbunătăți pe cele deja existente. Corabia zburătoare Maga Astera, folosită ca bază de operațiuni, este împărțită în patru niveluri, prezentate de-a lungul unui tutorial relativ cuprinzător. Așa cum am menționat deja, Monster Hunter World nu te ține de mână și, după fiecare misiune importantă, te bombardează cu noi mecanici de joc. Prezentate sumar, ține de tine să ai răbdare să le încerci și să experimentezi cu ele. Pe lângă capturarea sau exterminarea prăzii, vei putea crește diferite plante sau insecte, vei putea studia monștrii deja întâlniți, vei putea să cauți noi ingrediente pentru a extinde lista preparatelor cu efecte benefice ce pot fi consumate la cantină sau vei putea experimenta cu secretele feng shui-ului, personalizându-ți habitatul cu animalele de companie capturate în sălbăticie. Cert este că, și între două expediții, jocul îți oferă destul conținut și ocupații încât să pierzi timpul cu plăcere și în baza centrală.

Misiunile te vor purta în cinci ținuturi diferite, atât din punct de vedere vizual, cât și în ceea ce privește flora și fauna. Aceste ținuturi sunt împărțite în zone mai mici, pentru a ușura navigarea. Pe lângă misiunile de poveste, Monster Hunter World conține nenumărate quest-uri secundare, care includ, printre altele, vânători, expediții, investigații, sarcini de capturare a diferiților monștri, de adunare a diferitelor ingrediente etc. Dintre acestea, cele mai consumatoare de timp pot fi expedițiile, în care ești liber să explorezi un anumit ținut, fără vreo restricție sau scop predeterminat. De-a lungul acestora, pe lângă vânătoare te poți ocupa și de o altă activitate considerată tipic bărbătească: pescuitul. Toate activitățile au fost proiectate, după cum recunoaște și Capcom, având în minte grupurile de jucători. Deși jocul poate fi parcurs și de unul singur, Monster Hunter World este mai distractiv și mai accesibil dacă este abordat de grupuri de jucători. În special cei mai periculoși monștri din joc se pot dovedi imposibil de doborât fără a fi parte a unei echipe de maximum patru jucători. Chiar și așa, din cauza limitării numărului de situații în care un vânător poate fi doborât pe parcursul unei anumite misiuni, chiar și partidele de vânătoare cu coechipieri îți pot da de furcă. Echipa va fi la fel de puternică precum cea mai slabă verigă. Dacă se atinge numărul maxim de înfrângeri permise în cadrul misiunii, acesta va trebui reluată de la început. Datorită sistemului de postare a misiunilor pe afișierele virtuale, este deosebit de ușor să găsești alți jucători sau să te alături unor grupuri deja existente.

Povestea jocului nu va muta munții din loc, reprezentând doar un cadru pentru a introduce mecanicile de joc și pentru a te iniția în lumea vânătorilor de monștri. Personajele sunt tipice jocurilor japoneze și se comportă ca atare: capabile să încânte o anumită categorie de jucători, în timp ce pe alții îi vor scoate din sărite. O schimbare binevenită față de iterațiile anterioare ale seriei este derularea poveștii și prin intermediul misiunilor high rank, nu doar low rank. După parcurgerea firului epic propus de producători, dispare limita de nivel, fiecare jucător fiind liber să-și crească vânătorul până în pânzele albe. Cei care nu se plictisesc de joc pot investi și câteva sute de ore, organizând expediții cu prietenii. În concluzie, putem afirma că Monster Hunter World este un joc alcătuit din mai multe straturi, care se combină aproape perfect, oferind o experiență de neuitat.