Middle-earth Shadow of Mordor Review: când Tolkien l-a întâlnit pe Batman

Am putea privi Middle-earth: Shadow of Mordor din două perspective. Să începem cu cea „nobilă”: Warner Bros. dorește să valorifice propriile prorietăți intelectuale, punând accentul pe ideea de a adapta cat mai bine licențe precum Lord of The Rings domeniului jocurilor video. Au făcut o treaba foarte bună cu Batman, deci de ce nu ar reuși și în acest caz? A doua variantă este ceva mai „realistă”: publisher-ul a inspectat piața actuală și a decis că are nevoie de încă un titlu de acțiune open-world (în stil Assassin”s Creed) pentru a-și completa portofoliul. Zis și făcut: un studio capabil (Monolith Productions) este chemat la raport și însărcinat cu realizarea jocului.

Bineînțeles, acestea sunt doar supozițiile subsemnatului, însă nu cred că mă depărtez prea mult de adevăr. Middle-earth: Shadow of Mordor se încadrează fără dubii în ambele categorii: împrumută elemente importante din alte titluri, acoperă un gol din oferta celor de la Warner Bros., dar și sfârșește prin a fi un joc de calitate, ce reușește să faca cinste licenței folosite.

ASSASSIN”S CREED + BATMAN = LOVE

Cele două serii amintite în subtitlul de mai sus definesc în mare gameplay-ul din Middle-earth: Shadow of Mordor. Lipsa de originalitate ar putea fi privită ca o problemă, însă nu și atunci când ideile împrumutate din stânga sau dreapta sunt foarte bine implementate în gameplay. Cu alte cuvinte, „da, sunt conștient că joc o «clonă», însă nu contează atât timp cât respectiva «clonă» este de calitate”.

Încă de la primul contact cu Talion, ranger-ul ce joacă rolul de erou principal în Shadow of Mordor, cele două influențe majore se fac simțite: acțiunea începe pe un turn a cărui „descoperire” deblochează toata misiunile din sectorul în care te afli (unde oare am mai văzut chestia asta?), iar sistemul de luptă bazat pe contra-atacuri este împrumutat aproape în totalitate din aventurile Cavalerului Întunecat.

În rest, open-world cu misiuni principale (care împing povestea mai departe), o tonă de obiective secundare (facultative, bineînțeles) și o prezentare audio/video care face cinste studioului producător. Avem parte și de parkour-ul caracteristic asasinilor cu glugă, de secțiuni stealth, de călărit și vânat diverse creaturi și de un fir narativ cam confuz pentru începători, însă suficient de familiar pentru fanii universului creat de Tolkien.

NEMESIS SYSTEM

Diferența majoră față de jocurile menționate drept surse de inspirație o face Nemesis System, rutine care gestionează experiența de care are parte jucătorul în ceea ce privește inamicii întâlniți pe parcursul aventurii sale. Ca în orice joc fantasy care se respectă, și Middle-earth: Shadow of Mordor este populat de o tonă de orci (Uruk pentru a fi mai exacți), „administrarea” acestora căzând în sarcina sistemului Nemesis, de la grunt-ul din țărână și până la warchief-ul de pe tron.

De ce amintesc aceste două „funcții”? Pentru că sistemul dinamic creat de Monolith Productions are la bază o „ierarhie” a armatelor lui Sauron, fiecare orc întâlnit putând ocupa un loc în acest „lanț trofic”. Spre exemplu, un simplu soldat care reușește să-l doboare pe Talion va fi avansat imediat la rangul de căpetenie; poziție ce-i poate oferi oportunități de a avansa și mai mult în sistemul ierarhic imaginat de Monolith Productions.

Căpeteniile, la rândul lor, se confruntă mai mereu între ele, fie pentru poziții mai avansate, fie pentru rolul de bodyguard al unui warchief (un soi de funcție supremă în armata lui Sauron), fie chiar pentru titlul de warchief. Această bătălie pentru putere poate fi atent monitorizată de jucător, decizia de a ataca un anumit orc fiind bazată pe informațiile strânse despre respectiva țintă (mulți au imunități la diferite tipuri de atacuri, precum și diverse slăbiciuni). Mai târziu în joc, Talion va fi capabil să „posedeze” diferiți orci, transformarea acestora în aliați fiind o opțiune mult mai covenientă și elegantă decât uciderea acestora.

Mai ales în condițiile în care, cel puțin la început, Middle-earth: Shadow of Mordor este un joc destul de dificil. Fiecare căpetenie orcească este înconjurată de o mică armată, confruntarea directă cu 50 purtători de piele verde și sânge negru nefiind tocmai o sarcină ușor de dus la bun sfârșit. Așadar așteptați-vă să muriți… des. Și să-I vedeți pe nenorociții ăia de orci avansând în ierarhie, parcă făcându-vă în ciudă. De aici reiese și mare parte din farmecul jocului: sistemul Nemesis, bazat pe ideea de generare aleatorie a monștrilor, va oferi fiecărui jucator în parte o serie diferită de inamici numai buni de a fi scurtați de cap.

Din fericire, odată cu avansarea în nivel și deblocarea anumitor abilități, eficiența lui Talion în luptă crește considerabil, armatele de orci devenind o simplă formalitate pentru ranger-ul tolkian. Dacă ar fi să căutam un alt defect al sistemului Nemesis acesta ar fi încăpățanarea anumitor orci să nu moară definitiv atunci când sunt executați: chiar și după ce ai învins în luptă anumite căpetenii, există o bună șansă ca acestea să se întoarcă (cu cicatrici, petice pe ochi etc.). La un anumit moment chiar te saturi de anumite fețe „prietenoase” din Mordor.

MORDOR-UL E FRUMOS TOAMNA

Aminteam mai devreme că Middle-earth: Shadow of Mordor este demn de laude din punct de vedere grafic. Într-adevăr, aventura lui Talion este foarte arătoasă, lucru lesne de observant și din imaginile atașate acestui review. Totuși, dacă ar fi să caut nod în papură, parcă al doilea mediu de joc este ceva mai arătos decât primul (probabil grație vegetației mult mai prezente).

Până la urma nu prea contează: atunci când plouă în Mordor te vei plimba de plăcere doar pentru a admira shaderele extrem de bine folosite în acest joc. Mai mult, framerate-ul este foarte solid: în versiunea de PlayStation 4 pe care am avut-o în test jocul nu a sacadat niciodată, chiar și atunci când Talion avea de înfruntat zeci de inamici simultan.

Nu trebuie uitate și contribuțiile pe care actorii aleși să dea voce personajelor le-au avut pentru a întregi atmosfera din Middle-earth: Shadow of Mordor. Chiar și după ce l-am auzit în atâtea roluri reușite (Joel din The Last of Us, Booker din BioShock Infinte, Delsin din inFamous: Second Son), Troy Baker continuă sa impresioneze, interpretarea sa vocală oferindu-i un aer „nobil” lui Talion, în timp ce Alastair Duncan și Liam O’Brien (War din Darksiders) îi interpretează perfect pe Celebrimbor, respectiv Gollum.

Concluzionând, Middle-earth: Shadow of Mordor este o surpriză extrem de placută: lipsa de originalitate inițială este compensată din plin de aportul adus de Nemesis System, precum și de mecanicile de joc care funcționează adecvat, de prezentarea grafică foarte bună și de un voice acting cum multe alte jocuri și-ar dori să aibă. Nu în ultimul rând, Shadow of Mordor marchează revenirea în prim plan a celor de la Monolith Productions, un studio de tradiție, dar și consolidează poziția celor de la Warner Bros. drept unul dintre publisherii care se pare că țin la calitatea produselor lansate. Ubisoft și Electronic Arts ar trebui să ia notițe.