Gray Dawn nu este un joc tocmai ușor de analizat de către un redactor de la o publicație de profil din România. Oricât ai încerca să rămâi obiectiv, să parcurgi jocul și să contorizezi plusurile și minusurile convenționale ale jocului, din când în când își va face apariția câte o scenă gândită special pentru a te atinge la coarda sensibilă, ca român și ca locuitor al acestei părți a lumii. Și, dacă un joc este capabil să trezească asemenea sentimente, înseamnă că producătorii „au făcut ceva bine”.
Și pentru că tot veni vorba de producători, este vorba despre micuțul studio independent Interactive Stone din Iași, o echipă formată din doar trei oameni. Pe cât de restrâns este studioul producător, pe atât de ambițios pare Gray Dawn: în timp ce alți colegi de-ai lor se rezumă să realizeze jocuri simpliste pentru telefoane mobile, care pot asigura câștiguri mulțumitoare cu un minim de efort investit, ieșenii și-au propus să pună la punct un întreg joc adventure first person și, uimitor pentru momentele actuale prin care țara noastră trece, chiar au reușit!
Trebuie să mărturisesc că atât campania de promovare ce a precedat lansarea jocului, cât și scurtele apariții ale lui Gray Dawn pe la evenimente publice gen Eastern European Comic Con nu au rezonat cu autorul acestui articol, accentul exagerat pus pe simbolistica religioasă prezent în screenshot-urile promoționale având darul să îndepărteze un om ce nu poate fi indiferent la gluma sinistră în care s-a transformat Biserica Ortodoxa Română.
Așadar, recunosc că am plecat cu unele idei preconcepute în momentul în care am pornit Gray Dawn pentru prima oară, fiind aproape convins că nu voi putea duce jocul la bun sfârșit. Nu mică mi-a fost surpriza când am aflat, treptat, că titlul celor de la Interactive Stone are în spate o poveste destul de complexă, care, folosind o intrigă bazată în primul rând pe elemente religioase, reușește să scoată în evidență unele fețe ascunse ale naturii umane.
În centrul narațiunii stă părintele Abraham, un nume ales deloc întâmplător, acuzat de opinia publică că și-ar fi ucis un băiat de altar în urma unui proces de exorcizare nereușit. Acțiunea oscilează apoi între biserica și casa preotului din Anglia și subconștientul său, care îi scoate în față tot felul de peisaje pitorești din România, izvorâte din amintirile preotului. Acestea trebuie explorate cu atenție și, câteodată, rezolvate anumite puzzle-uri pentru a putea progresa.
Spre exemplu, la un moment dat pe parcursul poveștii, Abraham va dobândi un item cu ajutorul căruia poate comuta între două stări ale aceluiași mediu înconjurător (vară/iarnă sau timp frumos/furtună), acțiune necesară pentru a dobândi acces la unele arii și pentru a rezolva anumite puzzle-uri.
Interacțiunile se realizează în cel mai pur stil adventure, colectând obiecte în inventar și folosindu-le acolo unde situația o cere. Există și momente în care mecanisme din decor trebuie manipulate direct, această operațiune realizandu-se printr-un soi de proces de drag and drop cu mouse-ul, în stilul celor din seria Penumbra. Din păcate, controlul propriu-zis al acestor momente cu mouse-ul este mult mai stângaci realizat decât în jocurile celor de la Frictional Games, sensitivitatea dovedindu-se a fi exagerat de mare. Și, momentan, nu există suport pentru controllere.
Iar acesta nu este singurul neajuns al lui Gray Dawn: sunt destule momente în care, chiar dacă ai explorat tot, rămâi cu impresia că nu știi ce trebuie să faci exact pentru a progresa, modul în care jocul comunică cu utilizatorul, oferind indicii vizuale referitoare la obiective, nefiind întotdeauna cel mai fericit. De asemenea, deși nivelul grafic, per total, este mai mult decât satisfăcător (ba chiar încântător în anumite situații!), își fac apariția animații foarte stângace sau personaje umane cu aspect și mișcări de manechin.
Chiar și așa, nu acestea sunt principalele piedici în calea parcurgerii poveștii din Gray Dawn, care poate dura undeva între trei și patru ore. După cum am amintit și mai devreme, jocul are o tendință câteodată supărătoare de a-ți arunca în față o cantitate câteodată covârșitoare de simbolistică religioasă, în principal creștin-ortodoxă, care poate deveni de-a dreptul repulsivă la un moment dat, mai ales pentru o persoană care nu împărtășește aceste convingeri. Pe de altă parte, există astfel de momente cand elementele religioase sunt folosite excelent, conferind aceeași totală lipsă de confort sufletească, însă într-un sens bun, care aduce aminte de scrierile lui H.P. Lovecraft.
Abundența de elemente religioase are câteodată un impact negativ și asupra direcției artistice a jocului, care devine, în anumite momente, mult prea „țipător” din punct de vedere vizual, frizând kitschul. Întocmai ca interiorul unei biserici ortodoxe decorate cu prea mult zel. De altfel, chiar și obiectele colecționabile din Gray Dawn sunt reprezentate de niște icoane ortodoxe, însă să zicem că putem trece cu vederea acest aspect, vital și pentru deznodământul poveștii, ce poate avea două finaluri diferite (vi-l recomandăm cu mâna pe inimă pe cel „rău”!).
Nici vocile folosite nu sunt tocmai de cel mai înalt nivel, mai ales cele vorbite în limba română (da, avem și personaje care comunică doar în limba noastră maternă!), însă acest lucru este oarecum de înțeles, având în vedere bugetul destul de mic de care a beneficiat jocul.
Și totuși, niciunul dintre aceste amănunte nu cântărește suficient încât să știrbească din experiența sufletească pe care o oferă Gray Dawn și din povestea sa ce reușește să reunească atât de multe influențe într-un tot coerent. Chiar dacă este scurt și tras în jos de unele stângăcii, Gray Dawn merită fără urmă de îndoială cei aproape 17€ pe care producătorii îi cer pe Steam.
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER