God of War Preview exclusiv: o nouă abordare, fără microtranzacții

Câteodată, comunitățile de fani înrăiți ai unor jocuri sunt foarte nehotărâte: după prea multe iterații asemănătoare ale unor serii, acestea cer schimbări semnificative și diversificarea mecanicilor de joc etc.; când producătorii își iau inima în dinți, decid să lase trecutul în urmă și să aducă modificări majore, aceiași fani protestează, plangând că noul joc se depărtează prea mult de seria lor mult iubită. Cam aceasta este situația celor de la Santa Monica Studio, care, prin intermediul noului God of War, încearcă să mulțumească atât proverbiala capră, cât și la fel de cunoscuta varză.

Și, pentru a afla dacă acest mult râvnit echilibru dintre nou și vechi a fost atins, la începutul lunii martie, Go4games s-a numărat printre publicațiile invitate la Praga, unde am avut ocazia de a încerca o versiune jucabilă a noului God of War. A fost vorba despre un demo extins, ce a portretizat primele 2-3 ore de gameplay din jocul final, după spusele reprezentanților PlayStation de la fața locului. Cu alte cuvinte, arhisuficient pentru a afla cu ce se mănâncă noua „rețetă” de God of War.

Și, chiar dacă am avut de-a face cu începutul jocului, nu s-a pus neapărat accentul pe latura narativă a acestui demo. Evident, în centrul poveștii vor sta Kratos și fiul său Atreus, mulți fani ai vechilor titluri God of War fiind îngrijorați că asocierea antieroului seriei cu noua sa odraslă îi va tempera, poate prea mult, caracterul exploziv. Într-adevăr, Kratos pare un personaj mult mai cumpătat, însă comportamentul său, în anumite situații, trădează vechile sale obiceiuri, deloc ortodoxe. Asta până în momentele în care, ipostazele extreme îl aduc la suprafață pe vechiul Kratos, însetat de sângele inamicilor lui.

Spre deosebire însă de trecutul său, în care violența excesivă era folosită, de foarte multe ori, în mod gratuit, „noul” Kratos „explodează” doar atunci când viața lui Atreus este pusă în pericol (cel puțin pe parcursul orelor de joc pe care am avut ocazia să le parcurgem). Așadar, echilibrul de care vorbeam mai devreme, dintre nou și vechi, pare destul de bine menținut în ceea ce privește personalitatea eroului principal. Ajută foarte mult și interpretarea lui Christopher Judge, care reușește să „modeleze” foarte bine cele două fețe ale firii lui Kratos.

Dacă în ceea ce-l privește pe Kratos jucătorii vor găsi numeroase elemente familiare din vechile titluri ale seriei, când vine vorba de gameplay, noul God of War este aproape complet schimbat față de predecesorii săi. În cadrul unei discuții cu Derek Daniels, directorul de design al jocului, ni s-a spus că vechea serie God of War fusese inițial gândită drept un melanj de aventură și acțiune, titlurile mai recente înclinând foarte mult balanța în favoarea ultimei componente. Noul titlu al seriei dorește să pună din nou accentul pe aventură, de aici rezultând majoritatea modificărilor de gameplay aplicate acestui joc.

Iar când vorbim de gameplay-ul propriu-zis, discuția poate fi dusă în două direcții: transformarea experienței God of War într-un action RPG third person și noul sistem de combat, gândit special pentru a acomoda noua perspectivă over-the-shoulder a jocului. Să le luăm însă în ordine: elementele de RPG sunt prezente în abundență, pornind de faptul că atât inamicii, cât și Kratos, beneficiază de statistici (niveluri ce reprezintă atributele de bază, care în cazul acestuia din urmă pot fi îmbunătite prin acumularea de puncte de experiență). Cu cât inamicii devin mai puternici, nivelul acestora depășindu-l pe cel al lui Kratos, luptele devin din ce în ce mai grele, fiind nevoie de upgradarea echipamentului din dotare sau de deblocarea de noi skill-uri pentru a face față. Fix ca într-un action RPG tradițional.

Experiența poate fi acumulată fie prin doborârea inamicilor întâlniți, fie prin explorarea mediului înconjurător, acesta ascunzând o sumedenie de „secrete”. Nu vă închipuiți însă că God of War va oferi cine știe ce niveluri deschise cu o abordare neliniară. Dimpotrivă, jocul celor de la Santa Monica Studio pare să rămână fidel formulei clasice, nivelurile având mai degrabă un design direct, cu foarte puține „cărări” alternative, acestea ducând, în cele mai multe cazuri, către puzzle-uri opționale, care, odată rezolvate, oferă câștiguri în experiență sau elemente pentru crafting. Da, în noul God of War vom putea, cu ajutorul unor personaje-cheie, să ne făurim propriile armuri (și nu numai), capabile să influențeze abordarea jocului (defensivă sau ofensivă) prin adăugarea de puncte atributelor de bază (strength, defense etc.).

Mai mult, există posibilitatea de a te întoarce în nivelurile deja parcurse, probabil pentru a accesa noi arii cu ajutorul unor skill-uri proaspăt dobândite, însă acest lucru nu a fost niciodată necesar pentru a duce la bun sfârșit demo-ul pe care l-am putut încerca. Există de asemenea și o hartă a ținuturilor nordice pe care Kratos și Atreus le vizitează, aceasta fiind mai degrabă folosită pentru a determina progresul realizat în cadrul jocului și nu neapărat pentru orientare (după cum am afirmat deja, desfășurarea acțiunii pare foarte liniară).

În ceea ce privește skill-urile, acestea sunt împărțite pe categorii, existând skill trees atât pentru Kratos, cât și pentru Atreus (de altfel, și arcul acestuia din urmă poate fi upgradat). Nivelul personajului determină numărul de skill-uri ce pot fi însușite, cel puțin în cazul lui Kratos acestea deblocând diferite abilități ale toporului său din dotare: Leviathan-ul. Pe lângă evidentul său aport în lupte, despre care vom vorbi imediat, Leviathan-ul, care, ca orice armă legendară ce se respectă, are și darul de a îngheța structurile sau inamicii în care este înfipt. Abilitate extrem de importantă atât în ceea ce privește combat-ul, cât și atunci când vine vorba de rezolvat anumite puzzle-uri. Da, nu vă făceți griji, noul God of War pare împânzit de puzzle-uri, unele vitale pentru a progresa, altele doar opționale.

Și pentru a atinge și un ultim aspect înainte de a trece la lupte, navigarea mediului înconjurător este o idee mai accesibilă decât în vechile titluri ale seriei, numeroase elemente de platforming fiind automatizate acum. Dacă în precedentele jocuri God of War Kratos era nevoit să sară cu atenție între platforme etc., aceste lucruri se fac acum automat prin intermediul butonului cerc, fiind transformate în acțiuni contextuale. Un pic dezamăgitor pentru cei care se așteptau ca noul God of War să conțină elemente de platforming mai dificile.

Ce regăsim însă sunt situațiile de tip The Last of Us, în care Kratos îl poate urca pe Atreus în locuri mai puțin accesibile, acesta din urmă devenind astfel responsabil pentru deblocarea rutei principale, fie prin acționarea unui buton, coborârea unui lanț etc.

Am ajuns și în punctul definitoriu al jocului, după părerea subsemnatului: luptele corp la corp cu numeroșii inamici ce populează tărâmul Midgard. Aici găsim probabil cele mai mari diferențe față de jocurile anterioare ale seriei, noul sistem de luptă fiind mai degrabă inspirat din titluri actuale precum Dark Souls sau Assassin’s Creed Origins decât din vechile God of War. Atacurile sunt acum atașate butoanelor R1 și R2, existând posibilitatea a lupta atât neînarmat, cât și cu ajutorul toporului Leviathan (atunci când i-am întrebat pe producători dacă vor mai exista și alte arme, aceștia au avut o atitudine extrem de secretoasă, ceea ce îmi întărește convingerea că, pe lângă Leviathan, Kratos va avea la dispoziție și alte „unelte” aducătoare de moarte).

Mai mult, skill-urile acumulate pe parcurs îi vor permite lui Kratos să efectueze diferite combo-uri, unele dintre acestea dovedindu-se a fi extrem de spectaculoase (juggle combos, pentru pasionații de fighting games, pe parcursul cărora inamicul nu apucă să atingă pământul). De asemenea, toporul poate fi aruncat către inamici și rechemat atunci când jucătorul crede de cuviință, contactul dintre acesta și oponenți cauzându-le acestora damage. Nu în ultimul rând, diferite rune pot fi montate pe Leviathan, conferindu-i acestuia noi tipuri de atac: în sesiunea noastră de joc, spre exemplu, am căpătat abilitatea de a orbi și dezorienta inamicii pentru o perioadă scurtă de timp.

Ajungi astfel în situații extrem de spectaculoase, în care începi un combo cu toporul, ridici inamicul în aer, arunci toporul în alt adversar, continui combo-ul cu pumnii, îți chemi toporul înapoi (care, în ruta sa, rănește și alți inamici), pentru a finaliza apoi confruntarea prin intermediul unei execuții. Da, în God of War oponenții beneficiază, pe lângă clasica bară de viață, și de o bară de „rezistență”, care poate fi afectată însă doar atunci când Kratos îi atacă cu mâinile goale, sau atunci când Atreus trage săgeți către aceștia.

Odată umplută această bară, prin acționarea butonului R3 în preajma inamicului vizat, va fi pornită o animație de execuție (à la DOOM), ce nu mai poate fi întreruptă, și în care Kratos își va ucide adversarii în cele mai barbare moduri cu putință: le va despica capetele în două, îi va călca în picioare, îi va arunca în prăpăstii, îi va lovi de pereți (dacă poziția îi permite, în cazul ultimelor două) etc.

Din păcate, varietatea monștrilor întâlniți în primele ore de joc nu a fost foarte mare: zombies verzi, zombies verzi mai solizi, zombies verzi care aruncă cu foc înspre Kratos, zombies verzi cocotați pe stânci care aruncă cu foc etc. Am întâlnit și un monstru mai special: Revenant, un soi de bătrână-șaman care scoate sunete ciudate și este prea rapid pentru a putea fi lovit de atacurile lui Kratos. Nu suficient de rapid însă pentru a evita săgețile lui Atreus.

Și pentru că a venit vorba de aportul fiului lui Kratos în luptă, prezența sa, cel puțin în primele ore de joc, este discretă, acesta rezumându-se la a ataca inamicii cu săgeți atunci când primește această comandă (prin intermediul butonului pătrat) și de a oferi indicații referitoare la poziționarea oponenților față de Kratos (în acest sens există și indicatoare grafice pe HUD).

De altfel, Kratos trebuie să se descurce singur pentru a eschiva sau bloca atacurile inamicilor (cu ajutorul scutului din dotare), neexistând un sistem de lock-on. Chiar și în lipsa acestuia, luptele se desfășoară însă mult mai fluent decât în Assassin’s Creed Origins, spre exemplu, sistemul de coliziuni fiind mult mai bine implementat decât în jocul celor de la Ubisoft.

Toate aceste elemente, odată stăpânite, trebuie aplicate pentru a răzbi în luptele cu boșii din joc. Pe parcursul demo-ului nostru, am avut ocazia de a înfrunta nu mai puțin de trei astfel de inamici, primul dintre aceștia fiind uriașul înarmat cu un menhir din materialele promoționale ale jocului.

De departe, însă, cel mai spectaculos a fost al doilea, un misterios străin despre care nu avem voie, din păcate, să vorbim încă, acesta jucând un rol deosebit de important în poveste. În această luptă, s-a facut simțită cel mai mult și posibilitatea de a apela la vechiul „Spartan Rage” al lui Kratos, care îi conferă invulnerabilitate pentru o scurtă perioadă, atacurile sale devenind, la rândul lor, imposibil de blocat. Cea de-a treia bătălie cu un astfel de boss a putut fi evitată, existând posibilitatea de a progresa și fără să doborî acest inamic.

Trebuie spus că am avut ocazia de a încerca acest demo God of War pe console PlayStation 4 Pro, conectate la TV-uri 4K. Și, având în vedere că am privit desfășurarea acțiunii de aproape (la o distanță mult mai mică decât cea normală), am rămas impresionat de nivelul de claritate oferit de grafica din joc. Reprezentanții PlayStation ne-au asigurat că jocul rulează la rezoluția 2160p (3840×2160) pe o astfel de consolă, evitând însă să menționeze ce tehnici de upscaling sunt folosite (checkboarding precum în Horizon Zero Dawn sau temporal injection precum în Ratchet and Clank sau Shadow of The Colossus).

Indiferent de modalitate de upscale utilizată, grafica face față standardelor actuale, cu contururi foarte bine definite, secvențele cinematice fiind de asemenea redate cu ajutorul motorului grafic, fără a fi preînregistrate. Din păcate, în build-ul pe care am avut noi ocazia să-l încercăm, și-au făcut apariția și câteva sacadări, mai ales atunci când am folosit opțiunea de quick turn. În majoritatea timpului însă, framerate-ul de 30fps s-a dovedit a fi constant.

Înainte de a încheia, trebuie scos în evidență și un alt subiect al discuției cu Derek Daniels, directorul de design de la Santa Monica Studio. Întrebat dacă noul God of War va incorpora microtranzacții, precum majoritatea titlurilor AAA actuale, Daniels a negat vehement. De asemenea, jocul nu va beneficia nici de un Season Pass, natura conținutului suplimentar, în cazul în care acesta va exista, urmând să fie determinată după lansarea jocului, în funcție de feedback-ul primit din partea fanilor.

God of War, în ediția sa din 2018, se dorește a fi un nou început pentru serie, cu o abordare a gameplay-ului aproape complet diferită față de precedentele titluri, însă cu suficiente elemente familiare pentru a atrage și vechii fani. Și, conform acestor prime ore de joc, aș îndrăzni să afirm că studioul Santa Monica se află pe drumul corect. Rămâne de văzut însă dacă varianta finală a jocului va corecta cele câteva neajunsuri din acest demo și dacă formula prezentată în primele ore de gameplay se va dovedi suficient de variată și complexă pentru a susține un joc de 25-35 de ore, precum promit producătorii.