Dead Island Review: Alertă zombie! Adu trei prieteni!

Cui nu-i place o vacanță pe o insulă tropicală, cocktailuri cu umbreluță, fete în bikini sumari și ape translucide ca un cristal de Murano… Singura problemă ar fi un „mic” virus care a transformat aproape toți oamenii în zombie, acum dedicați mâncatului de carne, nu de hula. Puținii supraviețuitori trebuie să găsească o cale nu doar să scape de pe insulă, ci și să oprească bizara epidemie, în special cu ajutorul câtorva personaje (din care să alegi) foarte convenabil imune la respectivul virus.

Dead Island este o combinație destul de ciudată de genuri: are zombie, dar nu e survival horror; e la persoana întâi, dar nu e shooter, sevențele dedicate fiind prea stângaci realizate; n-are nici măcar o poveste emoționantă. Are însă o lume deschisă, accent pus pe luptele corp la corp, o componentă RPG sănătoasă (niveluri de câștigat, experiență la fiecare zombie distrus, arme degradabile și îmbunătățiri), plus un mod cooperativ în patru, online.

Odată ce treci de introducerea slabă și ignori cu brio dialogurile patetice și vocile îndoielnice, ți se deschide în față o întreagă insulă, de la stațiunea de pe plajă până la junglă, orașe și canalizări. Pe lângă misiunile principale, o gamă largă de quest-uri secundare îți dau ocazia să umbli prin toate colțurile, adunând bani din valizele abandonate ale turiștilor zombificați, tot felul de obiecte pentru îmbunătățit armele sau piese de mașini. Cele mai multe misiuni sunt din categoria „extrem de banale”, mai ales în actul al doilea, prin canalizări, dar partea de plajă este de-a dreptul înfiorătoare, la modul bun.

Nu vezi în fiecare zi piscine pline de sânge, cadavre pe trei sferturi mestecate plutind nonșalant, zombie mormăind amenințător în cabinele de schimb sau în cadă, iar după fiecare colț s-ar putea să ai surprize similare. La un moment dat e chiar de preferat să-i ocolești pentru că se adună în grupuri mari, iar eroul controlat este el imun la virusul zombificării, dar nu și la moarte; din fericire, singura penalitate dacă mori este financiară și ești reîntors la viață la doar câțiva metri distanță de locul decesului, pregătit să te răzbuni.

De asemenea, este extrem de amuzant să calci zombie cu mașina și, evident, mult mai eficient decât cu ciocanul, maceta sau o vâslă. Evident, dacă te iei măcar după misiunea în care trebuie să aduni combustibil, elefantul Left 4 Dead iese din magazinul de porțelanuri, Dead Island împrumutând multe din shooter-ul cooperativ al celor de la Valve, chiar dacă nu o face mereu foarte bine (vezi imitațiile cam palide ale boșilor-zombie, versiuni mai mari și mai puternice ale nemorților normali).

Și sistemul armelor seamănă cu un altul, de data aceasta din Dead Rising 2. Aproape orice țeavă, bâtă, bucată de lemn poate deveni o armă, dar se găsesc și cuțite, topoare sau ciocane. Fie că te apropii, fie că arunci, accentul este pus pe armele albe și melee; armele de foc apar târziu și nici nu sunt extraordinare de folosit, mergând mai mult pe inamicii umani (da, există și din ăștia, dar n-am de gând să stric povestea), dar măcar cu toatele pot fi îmbunătățite până ajung să aibă otravă, șocuri electrice sau țepi. Din păcate, armele se degradează incredibil de repede, chiar dacă e vorba de obiecte unice sau speciale, astfel că prea des te trezești cu o bâtă sau o țeavă banală pe post de apărător.

Partea combativă este, puțin spus, plină de sânge. Cea mai eficientă metodă de omor este să strivești capul atacatorului, de preferință din prima lovitură, ceea ce va împrăștia peste tot creier, carne, sânge, un deliciu pentru cei care apreciază asemenea cantități de plasmă non-stop. Personal, m-am declarat scârbită după vreo 10 ore, dar… asta e.

Partea vizuală este probabil cea mai problematică, pe lângă eventualele stângăcii din lupte, unde motorul mai dă rateuri. Grafica putea să arate mult mai bine, dar totul este foarte monoton pentru că detaliile si peisajele sunt copiate dintr-o zonă în alta. Secvențele cinematice puteau lipsi, iar la început îți trebuie puțin timp să te obișnuiești cu mișcarea personajului și atacurile. Animațiile nu sunt deloc motiv de mândrie, nici nivelul de detaliu, cu excepția sunetelor zombie-lor, de 100 de ori mai bine realizate și chiar capabile să-ți tragă vreo două sperieturi dacă ești într-o zonă mai întunecată. Evident, totul este acoperit de cantități generoase de sânge și mațe, astfel că nu mai stai să te uiți în jur prea mult.

Partea cooperativă, doar online, îți permite să intri în orice joc aflat în desfășurare dacă deja ai ajuns la acel nivel și să colaborezi în maximum patru jucători, exact numărul de personaje dintre care poți alege în single-player. Conexiunea via Steam este extrem de stabilă, astfel că n-au existat probleme tehnice, doar că n-am reușit să găsesc niciun joc în care chiar să participe patru oameni. Oricum, chiar și în doi este extrem de distractiv: poți să-ți vindeci partenerul, se pot organiza cât de cât atacurile și poti face și comerț, schimband diverse obiecte.

Evident, mai erau destule lucruri de îmbunătățit, dar cei de la Techland au reușit o treabă mult mai bună cu Dead Island decât cu recentul Call of Juarez: The Cartel. Tehnic vorbind, nu duce lipsă de bug-uri și stângăcii, dar experiența per total te va ține în cele circa 20 de ore de campanie, pentru că sunt numeroase misiuni și arme și niveluri de câștigat. Dar dacă mai vrei și povește și horror pe deasupra, nu e deloc jocul ideal.