Darksiders 2 Review: Moartea în vacanță

Primul Darksiders a fost una dintre cele mai notabile apariții din 2010, în ciuda aparentei sale lipse de originalitate, majoritatea elementelor jocului fiind împrumutate din alte titluri de succes. Creația celor de la Vigil Games a fost asemănată cu seria Legend of Zelda a celor de la Nintendo, mult prea puțin cunoscută însă în țara noastră pentru a putea fi considerată un etalon relevant.

În schimb, Darksiders poate fi comparat cu ușurință cu titlurile Legacy of Kain (mai ales subseria Soul Reaver), conceptele de bază fiind aceleași: o poveste fantasy, cu un accent deosebit pus pe latura sa dramatică, un personaj decăzut în căutare de răzbunare și o lume de joc deschisă, accesul la anumite arii fiind condiționat de dobândirea anumitor abilități. Adăugați la acestea un sistem de luptă parcă rupt din God of War, personaje și evenimente de inspirație biblică și o campanie de dimensiuni apreciabile și rezultă destule argumente în favoarea afirmației de la începutul acestui articol.

În aceste condiții, în ciuda problemelor prin care trece publisher-ul THQ, o continuare era inevitabilă. Astfel, Darksiders 2 se ghidează dupa un principiu simplu: mai bine și mai mult decât ceea ce avea de oferit predecesorul său. În ce măsura echipa Vigil Games a reușit să respecte acest deziderat urmează să aflăm în cele ce urmează.

POVESTE, PERSONAJE ȘI CONTINUITATE

În Darksiders era spusă povestea lui War, unul dintre cei patru cavaleri ai Apocalipsei, acuzat pe nedrept de declanșarea sfârșitului lumii. Astfel, War bătea în lung și-n lat Pământul devastat de îngeri și demoni pentru a-și demonstra nevinovăția. Darksiders 2 abordează strategia „Opposing Force” (expansion pack pentru primul Half-Life), prezentând aceeași perioadă de timp, însă prin ochii unui alt personaj. De această dată este vorba despre Death, un al doilea cavaler al Apocalipsei, hotărât să facă tot ce-i stă în putere pentru a dovedi nevinovăția fratelui său.

În timp ce acțiunea primului joc al seriei avea loc pe Pământ, pașii lui Death sunt purtați prin alte tărâmuri fictive, la rândul lor afectate profund de evenimentele desfășurate în regatul omului. Dacă primul Darksiders beneficia de o singură „lume de joc”, aventura lui Death oferă jucătorilor nu mai puțin de patru astfel de lumi, fiecare cu decoruri și personaje specifice. Din păcate, aceste personaje sunt mult mai puțin interesante decât cele ce-și făceau apariția în primul joc al seriei, întreaga poveste lăsând impresia unei narațiuni facultative, ce pălește în comparație cu lucrurile cu adevărat importante ce au loc pe Pământ.

Și, din cauza dimensiunilor apreciabile ale lumilor de joc, producătorii au fost nevoiți să dilueze partea narativă și mai mult, ore întregi de gameplay putând trece fără ca jucătorii să afle vreun detaliu semnificativ al quest-ului lui Death. Din fericire, în Darksiders 2 nu există doar scopul principal, lumile fiind împânzite de quest-uri secundare, ce-și aduc propriul aport narativ, ce-i drept, rareori legat de firul inițial al poveștii.

De asemenea, parcurgerea primului titlu din serie se dovedește imperativă pentru a înțelege rolul celor câtorva personaje care-și fac apariția și în Darksiders 2, precum și a impactului adus de finalul jocului. Per total, pe plan narativ, Darksiders 2 nu este tocmai ce ne-am fi așteptat, însă umple anumite goluri ale universului creat de Vigil Games.

GAMEPLAY

Aminteam mai devreme că Darksiders nu s-a sfiit să împrumute elemente de gameplay consacrate de alte jocuri cu renume. Darksiders 2 continuă în aceeași direcție, ridicând totul la pătrat. Sistemul de luptă inspirat din aventurile lui Kratos a fost rafinat, o întreagă componentă de RPG fiind introdusă în ecuație. Ca într-un action-RPG precum Diablo, Death beneficiază de o serie de atribute, ce pot fi îmbunătățite prin echiparea de arme, armuri sau diferite obiecte de inventor; acestea pot fi obținute fie de la monștrii doborâți, fie din cuferele presărate prin lumea de joc, fie achiziționate de la diferiți negustori.

Deși nu lipsesc obiectele magice, unice etc., impactul acestora asupra gameplay-ului este totuși mult mai limitat decât într-un RPG clasic. În primul rând, Darksiders 2 este un joc singleplayer, eficacitatea unui obiect fiind limitată la experiența fiecărui jucător în parte. Este adevărat, jocul beneficiază de un soi de sistem de mesagerie și transfer de item-uri între prietenii din listele de Xbox Live/PlayStation Network/Steam (în funcție de ce versiune a jocului dețineți), însă această integrare online este departe de ceea ce oferă un titlu precum Diablo III.

Și, pentru a continua în direcția RPG-ului, în urma uciderii legiunilor de monștri și a îndeplinirii quest-urilor, Death primește experiență, pe baza căreia poate urca în nivel. Fiecare nivel dobândit aduce un skill point, care poate fi investit în două tipuri de abilități speciale: Harbinger și Necromancer. Skill-urile din clasa Harbinger sunt dedicate celor care doresc să se bazeze pe luptele corp la corp, în timp ce abilitățile Necromancer sunt rezervate celor ce preferă vrăjile și magia. Luat în ansamblu, acest sistem RPG simplistic funcționează adecvat, însă putea la fel de bine să lipsească, liniaritatea firului principal al poveștii și lipsa unor moduri online diminuând mult impactul acestei adiții de gameplay.

O altă noutate este reprezentată de accentul pus pe latură de platforming a jocului. În Darksiders 2, dungeon-urile pe care Death le explorează sunt foarte bogate în rampe, hăuri, cârlige și alte astfel de elemente. Acestea sunt navigate printr-un sistem ce aduce aminte de mai vechiul Prince of Persia apărut în 2008. La fel ca în creația celor de la Ubisoft, pereții pe care se poate fugi sunt marcați prin texturi specifice, iar personajul principal beneficiază de un braț echipat cu o „gheară”, numai bună pentru a executa anumite mișcări.

Din păcate, spre deosebire de Prince of Persia, platforming-ul din Darksiders 2 pare mult mai stângaci, de multe ori Death executând cu totul alte mișcări decât cele dorite de jucător. Aceste scăpări pot provoca anumite momente de frustrare, mai ales pe parcursul secțiunilor de joc contratimp.

După cum spuneam, Darksiders 2 este un joc mult mai întins decât predecesorul său, primele două lumi fiind împânzite de fel de fel de dungeon-uri și quest-uri secundare. Fiecare dintre acestea are o desfășurare asemănătoare: o combinație bine dozată de lupte și puzzle-uri, dificultatea crescând pe măsură ce povestea avansează și Death dobândește obiecte și abilități noi. Sfârșitul unui astfel de dungeon este marcat de o luptă cu un boss, aceștia putând varia de la monștri cu mult mai multă viață decât de obicei și până la creaturi mai speciale, ale căror puncte sensibile și mișcări trebuie exploatate pentru a putea progresa.

Chiar dacă ultimele două lumi de joc sunt ceva mai reduse ca dimensiuni, Darksiders 2 rămâne un joc ce poate fi catalogat drept imens după standardele actuale. În timp ce un titlu God of War poate fi dus la bun sfârșit în sub zece ore, campania lui Darksiders 2 oferă peste 25 de ore de gameplay, fără a lua în calcul toate quest-urile secundare.

GRAFICĂ‚, SUNET ȘI CONTROL

Cei care au încercat deja primul Darksiders știu la ce să se aștepte de la continuare: direcția artistică abordată de artistul Joe Madureira iese imediat în evidență, lăsând impresia unui World of Warcraft pe steroizi. Așadar, nu ar trebui să vă așteptați la cine știe ce minuni tehnologice, ci la o lume vastă, în care primează latura artistică în detrimentul numărului de poligoane pe metru pătrat. Sigur, îngerii butucănoși, parcă deprinși din cine știe ce shooter spațial nu vor fi pe gustul tuturor, însă, per ansamblu, prezentarea grafică din Darksiders 2 este de calitate.

Partea audio încântă și dezamăgește în același timp. În timp ce coloana sonoră compusă de Jesper Kyd este de-a dreptul încântătoare, cu acorduri și teme compuse special pentru a scoate în evidență particularitățile fiecărui mediu de joc, vocile nu mai au impactul din primul joc al seriei. Deși Michael Wincott, actorul ce-l interpretează pe Death, încearcă să-i ofere noului erou o personalitate anume, aceasta pălește în comparație cu prestațiile lui Liam O’Brian (War) și Mark Hamill din primul titlu al seriei.

În ceea ce privește optimizarea și controlul, lucrurile s-au îmbunătățit serios față de primul Darksiders. Deși au existat probleme în versiunea inițială a ediției de PC a jocului, acestea au fost corectate între timp prin intermediul unor update-uri; de asemenea, variantele de console rulează fluent, versiunea de PS3 a lui Darksiders 2 nemaiavând problemele de framerate deranjante din primul joc. Același gen de concluzii pot fi trase și în privința schemei de control, mult mai bine dispuse acum pe gamepad (un astfel de dispozitiv este recomandat chiar și în cazul versiunii de PC), Death reacționând adecvat și rapid la fiecare comandă.

CONCLUZIE

Chiar dacă aportul său din punct de vedere narativ este limitat, Darksiders 2 compensează din plin aceste neajunsuri la capitolele gameplay și longevitate. Personajele din această continuare nu mai au farmecul și impactul celor din primul Darksiders, însă, chiar și așa, campania de dimensiuni apreciabile, puzzle-urile deștepte, luptele antrenante și tona de secrete presărate prin lumea de joc recomandă din plin acest titlu.