Call of Duty Ghosts Review: gloanțe, câini și cam atât

Dacă săptămâna trecută vă povesteam despre Battlefield 4, noul First Person Shooter de la DICE care a fost lansat pe piață într-o stare deloc bună, a venit timpul să analizăm și celălalt mare FPS mult așteptat în această toamnă, Call of Duty: Ghosts.

Call of Duty: Ghosts ne spune povestea unei realități alternative în care Statele Unite ale Americii sunt atacate de o alianță numită Federația. Aceasta este o superputere formată din statele sud-americane ce expolatează petrol, care au avut parte de un boom economic după ce întreg Orientul Mijlociu a fost ras de pe fața planetei.

Forțele armate ale SUA sunt puse în situația de a se lupta pentru propriul teritoriul după ce Federația preia controlul unei stații orbitale armate și lansează rachete în zona sudică a țării tuturor posibilităților.

Printre locuitorii acestei zone se află și protagonistul jocului, care reușește cu greu să scape din bătaia focului. Apoi, după câțiva ani, se trezește că a devenit un Ghost. Ce este Ghosts? O unitate militară americană de elită și de dimensiuni reduse ce se pricepe cel mai bine la misiuni desfășurate în spatele liniilor inamice. Însă trupele Ghosts sunt vânate de un fost membru, acum de partea inamicului: un individ cu multă experiență de luptă și mai ales cu know-how despre modul în care operează echipa Ghosts.

Cam asta este povestea cu care ne întâmpină primele 10 minute ale jocului, timp în care noul Call of Duty are grijă să își șocheze jucătorii, punându-i pe aceștia să evite moartea de mai multe ori și să plutească în spațiu pe lângă o stație spațială.

Dacă povestea este cât de cât originală, execuția misiunilor nu iese în evidență. Există nenumărate set piece-uri Hollywoodiene programate să se declanșeze în anumite momente, iar în general misiunile parca nu vor sa iasă din tiparele stabilite de jocurile anterioare.

Cel mai deranjant este că încă de la începutul jocului, Ghosts se străduiește să demonstreze și să prezinte prea multe lucruri dintr-odată. Cutremure, rachete, mici alunecări de teren care parcă ar fi fost păcat să se întâmple dacă nu era și protagonistul acolo… sunt atât de multe elemente exagerate și lipsite de credibilitate încât jocul pare mai degrabă o parodie, o caricatură a tuturor jocurilor de război de până acum.

Iar acomodarea cu această atmosferă un pic ciudată este și mai grea atunci când punem în balanță câinele. Da, echipa Ghosts are un câine. Îl cheamă Riley și este cel mai eficient și ascultător câine pe care l-am văzut vreodată.  Dacă jucătorul îl trimite să atace un anumit inamic, câinele va executa ordinul indiferent de pericole, va suporta toate gloanțele de pe drum ca și cum nu i-ar păsa și nu se va întoarce la protagonistul jocului până nu își omoară ținta cu mușcăturile sale mai eficiente ca ale unui șarpe cu clopoței.

În anumite momente din povestea jocului, Riley cu mișcările sale mult prea robotice se dovedește un bun câine detectiv și direcționează întreaga echipă Ghosts spre ținta urmărită. Aceasta este poate cea mai credibilă parte legată de acest câine. Însă nu vă bucurați prea repede pentru că mai am ceva de spus despre Riley: poate fi radiocomandat. Da, Riley poate fi controlat întocmai ca o mașinuță, doar că în afara controlului direcției mai oferă și posibilitatea de a ataca inamici sau de a lătra.

Nu vreau să mai pierdem timpul cu misiunile și clișeele prezente, dar trebuie să spun că dacă vă place să controlați drone, tancuri, elicoptere sau… câini, cu siguranță veți găsi ceva și pentru voi în Call of Duty: Ghosts. Jocul oferă câte puțin din toate.

Să trecem la treaba serioasă: grafica. Ei bine, grafica jocului este de-a dreptul surprinzătoare. Te surprinde, dar nu în sensul bun. E incredibil cum un joc care se laudă că ar fi trecut la generația următoare în materie de grafică arată ca jocul anterior și deloc mai bine, în condițiile în care titlul anterior arăta deja prăfuit pentru generația lui. Desigur, comutarea nivelului de detaliu este posibilă în varianta PC a jocului, însă aspectul general  nu este unul care să uimească vreun gamer.

Partea bună este că level design-ul este de multe ori foarte bine realizat și am avut de mai multe ori senzația că echipa care a construit efectiv nivelurile este singura care mai e demnă de a lucra în Infinity Ward. Nu există neapărat mai multe căi de a aborda o misiune, însă arhitectura nivelurilor și frumusețea mediului înconjurător sunt datorate acestei echipe căreia îi mulțumesc pentru că a reușit să mă țină alături de joc pe parcursul campaniei single player. Sunt misiuni în care un întreg oraș este inundat după ce un baraj este spart sau în care protagonistul se află pe geamurile unui zgârie-nor, susținut de o coardă și privind în jos. Foarte frumoasă realizare, chiar dacă nu neapărat nemaivăzută (în Battlefield 4 poate fi spart un baraj chiar în multiplayer, iar zgârie-norii sunt și ei prezenți în număr mare).

Armele sunt variate și pot fi găsite prin mediu, însă nu pot spune că m-au impresionat în vreun fel. Un lucru bun despre ele este că fiecare armă are alte caracteristici și chiar se simte diferența între ele.  Un lucru mai puțin bun este că, probabil datorită sunetului executat așa și așa, trasul cu armele de foc pare că e un fel de airsoft ridicat la rang de război continental.

Ca gameplay și control, Call of Duty: Ghosts oferă o experiență mixtă. Butonul de sprint îl face pe personaj să alerge cu o viteză apropiată de limita maximă admisă pe drumurile Autobahn, iar același lucru se întâmplă și în cazul câinelui atunci când este controlat de la distanță. Aleargă mai degrabă ca un iepuraș. În rest controlul seamănă cu ce am mai văzut prin Call of Duty-urile anterioare. Decent.

Riley, câinele vânător, mi-a scos peri albi în timpul controlului teleghidat, fiindcă are prostul obicei să rămână blocat prin tot felul de obiecte. Si nu știe să atace un inamic decât dacă se află exact în fața lui. Așează-l puțin tangențial și ordinul de atac nu va funcționa. O, și dacă atunci când e trimis să își facă treaba singur nu-l deranjează gloanțele, atunci când este controlat de la distanță este ucis de primul glonț.

Foarte frustrant este că uneori nu este explicat următorul pas al misiunii și m-am regăsit de 2-3 ori bâjbâind, căutând vreun obiect galben strălucitor (așa sunt marcate obiectivele) sau vreun coleg de echipă aliniat după tocul unei uși.

Campania single player este sub așteptări și nu aș recomanda achiziționarea jocului doar pentru aceasta. Este vorba despre în jur de 5 ore de campanie care este pur și simplu „mai mult din același lucru”. Jucând Ghosts mi-am adus aminte cât de reușită a fost campania din CoD 4: Modern Warfare și m-am întristat cu gândul că Infinity Ward, considerat multă vreme un strălucit producător de experiențe single player… s-a ramolit. Dacă vreți o comparație, aș spune că noul Call of Duty: Ghosts se aseamănă mai mult cu mediocrul Homefront decât cu jocurile anterioare din seria sa.

Dar să trecem la multiplayer și să vedem ce noutăți avem pe acest front. Ei bine, există câteva îmbunătățiri dar și câteva nereguli. Multiplayer-ul competitiv din Ghosts conține un număr de 14 hărți și în jur de 10 moduri de joc, varietatea fiind pe primul loc în noul titlu Infinity Ward. Jocul a introdus și posibilitatea de a personaliza personaje (ba chiar de a crea un personaj feminin) dar și facilități parcă împrumutate de la concurență.

De exemplu, răspunsul Call of Duty la Levolution-ul din Battlefield 4 este un concept similar de interacțiune cu mediul înconjurător, în care este posibilă apăsarea de butoane sau distrugerea de mici obiecte arhitecturale pentru a crea modificări în hartă. Evident, toate lucrurile se petrec la o scară mai mică decât în Battlefield 4, deci nu vă așteptați la distrugeri spectaculoase ci mai degrabă la mici condimentări.

De asemenea, jocul a adoptat posibilitatea de a te apleca „după colț” fără apăsarea unor butoane anume. Simpla poziționare în zona unui colț va înclina personajul în momentul în care acesta va pune arma la ochi. Sunt schimbări de finețe care dau jocului un aer de noutate binemeritat.

Ritmul de joc și numărul de jucători a rămas același ca în jocurile anterioare, așa că jucătorii CoD cu experiență se vor simți ca acasă. Totuși, este de menționat faptul că există ceva probleme pe partea de matchmaking și netcode, în sensul în care unele meciuri sunt ruinate de lag foarte mare. Din păcate jucătorii nu au posibilitatea de a verifica în niciun fel calitatea conexiunii dintre server și propriul calculator.

Un alt aspect deranjant în multiplayer este câmpul vizual limitat și lipsa unei opțiuni de extindere a acestuia în meniul jocului.

Dintre modurile de joc competitive nou introduse poate cel mai distractiv este Cranked, un mod în care la uciderea unui inamic jocul îți oferă un avantaj în luptă, însă acest avantaj vine și cu un mare dezavantaj: dacă nu mai faci un kill în următoarele 30 de secunde, personajul va muri subit. Vă imaginați ce nebunie e pe serverele de Cranked, unde toată lumea aleargă pe toată lumea.

Există și două moduri de joc puțin diferite. Unul cooperativ – Extinction, un fel de Zombies Mode cu extratereștri, dar mai degrabă în stilul Left 4 Dead în care cei 4 jucători au de îndeplinit diverse obiective. Celălalt mod de joc multiplayer este Squads și este practic o zonă de multiplayer în care fiecare persoană își poate crea o echipă de soldați AI alături de care va lupta împotriva altor jucători cu squad-uri AI. Tot în Squads, mai mulți jucători reali se pot alia pentru a lupta împotriva boților.

Înainte de încheiere, trebue să vă spun că varianta de PC a acestui joc suferă de anumite probleme greu de trecut cu vederea. În primul rând jocul cere minimum 4GB de memorie RAM (până la ultimul patch valoarea minimă era de 6GB) și undeva în jur de 60 GB de spațiu pe hard disk în condițiile în care calitatea jocului nu pare să justifice aceste cerințe.

Jocul are și probleme grave de control pe care le-am lăsat la final pentru că sunt specifice variantei PC și sunt rezolvabile. Pe scurt, o mișcare constantă a mouse-ului poate produce o mișcare extrem de variabilă în joc. Primele minute de joc le-am pierdut ajustând setări pentru mouse și până la urmă am reușit să rezolv problema într-un mod mai ciudat: În Windows Task Manager am comutat prioritatea jocului de la setarea implicită „High” la „Normal”.

Alte probleme sunt cele de framerate, care de exemplu variază de la 80 la 15 fără niciun motiv vizibil, dar și de stabilitate – jocul mi s-a blocat de două ori în loading screen și o dată după începerea misiunii. Este clar că jocul nu a fost terminat, iar asta o poate vedea orice persoană, indiferent de experiența sa în gaming. Call of Duty: Ghosts este pur și simplu un joc neșlefuit care ar fi avut șansa să întreacă Battlefield 4 din punct de vedere calitativ, dar a sfărșit într-o mediocritate similară. Din acest motiv nu îl pot recomanda decât celor care chiar sunt pasionați de FPS-uri și vor să joace tot ce apare pe piață indiferent de calitate.

Call of Duty: Ghosts a încercat să stea lipit de propria sa istorie și să nu se abată de la rețeta de Call of Duty care i-a adus succesul în iterațiile anterioare de la Modern Warfare și până astăzi, dar cumva a reușit doar o execuție jenantă. Ghosts pare pur și simplu un joc învechit și liniar scos din duzina de clone de Modern Warfare făcută de studiouri anonime. Iar câinele… câinele nu e next gen.