Beyond: Two Souls nu este un joc căruia să-i poți face un review normal. Mulți s-ar hazarda să afirme ca Beyond: Two Souls nici măcar nu este un joc, ci un soi de film interactiv, pe care nu ar trebui să-l băgăm în seamă pe astfel de site-uri. Personal, sunt ferm împotriva acestei abordări, considerând că jocul celor de la Quantic Dream se încadrează în ramura modernă a genului adventure, alături de titluri precum The Walking Dead (de la Telltale Games), Heavy Rain sau Fahrenheit (ultimele două realizate tot de studioul Quantic Dream).
Sigur, nivelul de complexitate difera de la un titlu la altul, însă să afirmi că Beyond: Two Souls nu este un joc propriu-zis pentru că gameplay-ul este prea simplist este ca și cum te-ai lega de orice Call of Duty recent și ai refuza să-l numești joc pentru că este mult prea liniar. Avem parte de genuri diferite, dedicate anumitor categorii de public, toate fiind capabile să coexiste pe aceeași piață.
Acestea fiind spuse, haideți să arucăm o privire mai atentă la cea mai nouă creație a lui David Cage și a echipei sale de la Quantic Dream. Precedentul titlu al studioului, Heavy Rain, s-a bucurat de un succes apreciabil (după ce, la rândul său, a fost acuzat că nu ar fi un joc adevărat), însă a primit și o doză de critici, unele dintre acestea chiar meritate. Din fericire pentru Beyond, Cage și studioul său s-au oprit exact asupra acestor aspecte, îmbunățindu-le de o manieră evidentă.
Probabil din cauza bugetului scăzut, Heavy Rain s-a folosit de actori mai puțin cunoscuți, a căror limbă nativă nu era engleza. Beyond: Two Souls vine în schimb cu o distribuție de zile mari, capete de afiș fiind vedetele hollywoodiene Ellen Page (eroina principală Jodie) și Willem Dafoe (în rolul tutorelui acesteia). Gata cu replicile rostite stângaci: interpretările de Beyond: Two Souls sunt remarcabile, cei de la Quantic Dream reușind să ducă tehnica motion capture-ului facial la un cu totul alt nivel.
Cei care au jucat Heavy Rain își amintesc că scenariul respectivului joc avea câteva momente nu atât de fericite. Deși nu câștigă niciun premiu, linia narativă din Beyond: Two Souls este mult mai solid concepută, în prim plan aflându-se Jodie, o fată cu puteri deosebite, pe care jucătorii vor avea ocazia să o ghideze pe parcursul a nu mai puțin de 15 ani din viața sa. Mai exact, Jodie are o conexiune cu un spirit, Aiden, pe care nimeni altcineva nu-l poate vedea, însă pe care jucătorii îl pot controla atunci când doresc. Vom reveni imediat asupra acestui subiect.
Pentru a încheia însă capitolul poveste, Beyond: Two Souls nu relatează evenimentele în ordine cronologică, ci sare între secvențele importante din viața lui Jodie, fie că acestea au loc în trecut, prezent sau, câteodată, viitor. Deși la un moment dat înțelegi de ce David Cage a preferat să spună povestea în acest mod, lucrurile pot deveni confuze în anumite momente.
De asemenea, unele capitole ale poveștii par un pic scoase din context; coerența narațiunii ar fi putut avea de câștigat dacă acestea erau scurtate sau omise complet. Din fericire, aceste momente nu sunt numeroase, iar povestea din Beyond: Two Souls rămâne interesantă de la început și până la finalul jocului.
Aminteam mai devreme de Aiden, spiritul legat de Jodie, pe care jucătorii pot alege să-l controleze direct. Astfel ajungem și la capitolul atât de hulit de o parte a presei de specialitate, cel al gameplay-ului din Beyond: Two Souls. În totală contradicție cu părerile emise acești colegi din presă, îndrăznesc să spun că gameplay-ul este componenta care în Beyond a primit cele mai multe schimbări în bine față de Heavy Rain.
În primul rând, este vorba de existența a două personaje controlabile: Jodie și Aiden, fiecare cu propriile metode de control și interacțiune cu mediul înconjurător. Jodie poate fi ghidată cu ajutorul stick-ului analogic stâng, în timp ce interacțiunile cu obiectele-cheie se realizează îndreptând stick-ul analogic drept spre acestea. De asemenea, nu lipsesc nici secvențele de tip quick time event, în care anumite butoane trebuie apăsate în ordine pentru a îndeplini o acțiune anume.
Numărul acestora a fost redus semnificativ însă față de Heavy Rain, pentru scenele de acțiune fiind folosit un alt sistem, poate nu atât de intuitiv, însă ceva mai dificil de stăpânit. Jucătorii trebuie să intuiască în ce direcție se va îndrepta corpul eroinei în următoarea secvență și să reproducă respectiva mișcare cu ajutorul stick-ului analogic drept. În general, realizarea corectă a acestor mișcări rezolvă lucrurile mai rapid, în timp ce ratarea acestora poate duce la deblocarea de secvențe alternative sau rănirea protagonistei (Aiden o poate vindeca, nu există moarte, precum în Heavy Rain).
Aiden este la rândul său un personaj jucabil, ce poate fi controlat în stilul jocurilor first person, atunci când este activată opțiunea „noclip”. Cu alte cuvinte, spiritul poate trece prin pereți, poate explora fiecare colțișor al fiecărei încăperi, poate interacționa cu anumite obiecte, poate poseda sau chiar ucide unele personaje. Acesta este totuși legat de Jodie, neputându-se depărta prea mult de eroina jocului. Astfel, apar unele momente de joc foarte tensionate, în care cele două personaje sunt nevoite să lucreze împreună pentru a supraviețui, dar și unele secvențe amuzante, în care, spre exemplu, îl poți folosi pe Aiden pentru a speria copii sau pe pretendentul lui Jodie.
Un aspect îmbucurător este faptul că Beyond: Two Souls poate fi jucat și în mod cooperativ, fiecare dintre jucători asumându-și rolul unuia dintre cele două personaje principale. Deși jocul se desfășoară asincron (cei doi nu joacă în același timp, ci pe rând), aceasta mod este interesant, permițându-ți să abordezi Beyond cu o persoană apropiată, care, în loc să urmărească pasiv desfășurarea acțiunii, poate participa activ în poveste. Mai mult, dacă folosirea unui controller vi se pare complicată, se poate descărca o aplicație pentru iOS sau Android prin intermediul căreia Beyond: Two Souls poate fi controlat și cu ajutorul unei tablete.
Nu pot încheia acest review fără să amintesc despre prezentarea grafică a jocului, Beyond: Two Souls fiind unul dintre cele mai arătoase titluri (pentru PC sau console) pe care mi-a fost dat să-l încerc. Personajele și mimica fețelor acestora nu are egal în acest moment, Beyond fiind capabil, din acest punct de vedere, să se ia la trântă cu jocurile ce urmează să fie lansate pentru viitoarea generație de console.
După cum v-ați putut da seama dacă ați parcurs acest articol în intregime, Beyond: Two Souls a făcut o impresie foarte bună în redacția Go4games. Povestea emoționantă pe alocuri, jocul actoricesc impecabil, grafica și, nu în ultimul rând, gameplay-ul îmbunătățit și diversificat față de Heavy Rain recomandă titlul celor de la Quantic Dream tuturor posesorilor de PS3. Acestea fiind spuse, eu mă întorc la joc, pe care-l voi relua cu alte alegeri în momentele-cheie, în încercarea de a vedea toate versiunile sale de final.
Care e cel mai bun portar dinamovist din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER