Au trecut mai bine de șapte ani de când Gearbox a publicat un joc bazat pe o idee originală, care să nu fie sequel, prequel sau un titlu bazat pe vreo licență. În această perioadă s-au schimbat destul de multe în lumea jocurilor: de exemplu, PC-ul a fost asediat de jocurile de tip MOBA, care încet, dar sigur, au devenit mai populare decât FPS-urile multiplayer.
Jucătorii de pe console nu s-au dovedit atât de receptivi la încercările de a implementa acest gen și pe cutiile legate de televizoare, poate și din cauză că experimentele stângace de până acum nu s-au ridicat la nivelul așteptărilor. Echipa administrată de Randy Pitchford vrea să schimbe însă lucrurile printr-un proiect, care pe lângă bugetul rezervat doar titlurilor AAA, propune și o nouă abordare, un hibrid între FPS-uri și jocurile de tip MOBA.
Cea mai evidentă schimbare adusă de Battleborn, care-ți sare în ochi de la început, este modificarea perspectivei de joc: camera poziționată deasupra câmpului de luptă, tipică jocurilor de strategie, a fost înlocuită de perspectiva first person caracteristică shooterelor. Indiferent că-ți alegi un personaj care taie în stânga și-n dreapta cu paloșul de serviciu, care trage lasere dintr-un pușcoci SF sau care încearcă să-și termine rezidențiatul oblojind alți jucători prin fascicule de vindecare, întreaga acțiune se desfășoară din perspectivă first person, care este mai familiară jucătorilor de consolă și mult mai ușor de gestionat folosind un controller. Ca o consecință a acestei decizii, jocul pierde la capitolul profunzime tactică, dar recuperează prin accentuarea acțiunii și accelerarea vitezei de joc.
Și dacă tot am vorbit de personaje, trebuie să amintim de abordarea ușor haotică, dar plină de creativitate, tipică jocurilor Gearbox. Fiecare erou din Battleborn provine parcă dintr-un alt univers și altă poveste, lucru care duce la o anarhie totală când vine vorba de confruntările 5v5. Panteonul de personaje include printre altele și un pinguin cu un exoschelet invidiat și de trupele imperiale din Star Wars, un om-șoim echipat cu lansatoare de rachetă, o ciupercă gigantică cu puteri tămăduitoare, un asasin robot echipat cu maniere aristocratice, respectiv o domnișoară spadasin cu puteri telekinetice. Toți au personalități colorate, o poveste de origine ce trebuie deblocată și un set de abilități care-i fac alegerea ideală pentru anumite situații. Având și slăbiciuni specifice, nu putem spune că ar exista personaje mai utile decât altele, totul depinde de abordarea jucătorului.
Singurul inconvenient care poate fi reclamat de unii este deblocarea anevoioasă a acestor eroi. Spre deosebire de alte jocuri asemănătoare lansate în aceeași perioadă, Battleborn nu oferă întregul său conținut de la primul contact cu jucătorul, anumite personaje fiind blocate în spatele unor provocări sau al unui anumit nivel de experiență ce trebuie atins. Pentru a avea acces la toți cei 25 de eroi incluși în jocul de bază, vei avea nevoie de cel puțin același număr de ore de joc investite. Dacă neglijezi provocările punctuale și te joci doar cu personajele favorite, această durată se poate dubla sau chiar tripla.
Pe lângă nivelul de experiență acumulat de jucător, deja amintit, există și un nivel specific personajelor: cu cât te joci mai mult cu un erou anume, cu atât mai repede vei debloca noi costume (sau mai bine zis variațiuni de culoare ale aceluiași costum) și noi taunts (gesturi de provocare a oponenților). Ca lucrurile să fie cu adevărat complexe, eroul ales de tine acumulează experiență pe durata fiecărui meci și poate evolua de-a lungul unei scări cu 10 trepte, la fiecare nivel fiind nevoit să alegi dintre două abilități prestabilite. În stilul jocurilor MOBA, această scară se resetează după fiecare meci, egalizând șansele la începutul fiecărei partide noi.
Abilitățile eroilor și priceperea jucătorului vor fi puse la încercare nu doar în modurile de joc multiplayer. Spre deosebire de cel mai mare concurent al său, Battleborn include și o campanie single player împărțită în opt niveluri, ce poate fi parcursă și în mod cooperativ de echipe de câte cinci jucători. Povestea încearcă să fie cool și trendy, dar în loc de o capodoperă care să te ducă cu gândul la Tarantino, rezultatul seamănă mai degrabă cu scenariul întocmit de un student la cinematografie cu 30 de minute înainte de examen. Avem una bucată personaj malefic pus pe șotii și pe distrugerea universului, respectiv o mână de eroi determinați să-i strice distracția. Fiecare dintre cele opt niveluri are o durată medie de circa 60 de minute (jucat solo poate fi mai lung, în echipă mai scurt) și amintește de o misiune prelungită din Borderlands sau de un raid dintr-un MMO în care trebuie să învingi valuri de oponenți obișnuiți, înainte să poți înfrunta boșii de serviciu.
Campania single-player reprezintă însă mai mult o sesiune de antrenamente, în care poți încerca relativ fără stres abilitățile unui personaj. Adevărata atracție a jocului o reprezintă confruntările multiplayer. La acest capitol producătorii au inclus trei moduri de joc: Capture presupune ocuparea și apărarea unei porțiuni cât mai mari din hartă prin intermediul NPC-urilor robotici, Incursion este transpunerea first person a confruntărilor tipice MOBA, în timp ce Meltdown presupune sacrificarea NPC-urilor pentru obținerea unor avantaje. Fiecare dintre cele trei moduri include două hărți diferite și implică confruntarea a două echipe de câte cinci jucători. Dacă privești Battleborn ca shooter, s-ar putea să-ți fi dorit mai multe hărți, dar din acest punct de vedere jocul celor de la Gearbox seamănă mai mult cu League of Legends sau Dota 2.
Cu o grafică foarte colorată și veselă, care se ridică la nivelul generației actuale de platforme, Battleborn este un joc accesibil, care suferă de problema oricărui MOBA: devine repetitiv relativ repede și necesită grinding și timp, pe care doar fanii genurilor MMO sau MOBA sunt dispuși să îl investească. Lipsește profunzimea tactică și anumite compromisuri făcute vor călca pe bătături fanii shooterelor, în timp ce alte caracteristici vor trezi nemulțumirea jucătorilor de MOBA. Pe lângă lipsa lane-urilor diferite, nici bonusurile pasive sau turelele, respectiv dronele ce pot fi achiziționate pe câmpul de luptă nu se compară cu opțiunile și abordările ce sunt puse la dispoziția jucătorilor de Dota 2.
Gameplay-ul în sine nu este tocmai rău, confruntarea cu hoardele de oponenți și cu eroii adverși putând fi o provocare distractivă, iar nivelurile se pot dovedi cu adevărat spectaculoase. Singura problemă e că, indiferent din ce unghi privești jocul, FPS sau MOBA, găsești prea multe elemente lipsă: ca MOBA ar trebui să fie incluși mai mulți eroi, ca FPS ar trebui să ai o mai mare varietate de hărți. Primele zece ore din Battleborn pot fi foarte distractive, după consumarea acestora urmează însă faza de grinding, care necesită răbdare și determinare. Dacă ești atras de jocurile de tip MOBA sunt șanse să-ți placă Battleborn, dar dacă nu ești atras de acest gen, chiar și cu elementele împrumutate din shootere, jocul ți se va părea anevoios și neatractiv.
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER