Bastion Review: un RPG de vară

În lipsa unor apariții cu adevărat importante, vara aceasta s-a aflat sub semnul joculețelor lansate de mici studiouri independente. După ce Playdead ne-a încântat cu Limbo, a venit rândul celor de la Supergiant Games să ofere Bastion, un action RPG un pic mai altfel, cu o viziune artistică mult diferită față de ceea ce avem ocazia să întâlnim de obicei în cadrul acestui gen. La fel ca în cazul lui Limbo, și Bastion și-a făcut debutul în cadrul promoției „Summer of Arcade” de pe Xbox Live, însă, spre deosebire de creația nordicilor de la Playdead, jocul celor de la Supergiant a fost foarte repede lansat și pe PC, la nici o lună de la apariția pe Xbox 360.

Rareori vezi un studio independent abordând un astfel tip de joc, astfel de echipe concentrându-se în general pe genuri puțin mai simpliste. Totuși, nu vă imaginați că Bastion ajunge la nivelul de complexitate a unui Diablo sau ceva de genul acesta. Bastion nu pune accentul pe o durată de joc lungă (deși nu stă tocmai rău la acest capitol) sau pe o eventuală generare aleatorie a câmpului de joc, titlul celor de la Supergiant Games oferind o experiență mult mai „regizată”.

Deși firul epic din Bastion nu se poate spune că impresionează cu adevărat, povestea, împreună cu stilul artistic abordat, întregește imaginea cu adevărat specială a acestui joc. Folosind o abordare în intregime bidimensională, cu o grafică parcă desprinsă din desenele animate de sâmbătă dimineața, Bastion reușește să ridice anumite semne de întrebare din punct de vedere moral, poate prea puțin evidente pentru cei cărora le place să treacă val-vârtej prin jocuri.

Această latură sumbră a lui Bastion este accentuată de cel mai original și bine implementat element al acestui titlu: vocea naratorului, la rândul său un NPC în universul jocului. Absolut orice acțiune a personajului principal va fi comentată într-un fel sau altul, iar fiecare dialog va fi relatat din poziția acestui personaj, a cărei excelentă voce acompaniază eroul peste tot. Este o abordare inedită pentru astfel de jocuri și o reușită deplină pentru mica echipă de la Supergiant Games.

Lăsând la o parte latura sentimentalo-narativă a lui Bastion, după cum spuneam mai devreme, acest joc nu-și propune să depășească cine știe ce limite ale complexității genului action RPG. Dimpotrivă, la început, pare foarte simplist în comparație cu titlurile consacrate, precum seria Diablo, Torchlight sau Titan Quest. Nici vorbă de un arbore imens de skill-uri sau de atribute cărora trebuie să le adaugi puncte pe măsură ce personajul controlat crește în nivel. În Bastion, singura consecință imediată a avansării în nivel este mărirea băruței de viață a personajului. Nu există limitări în a purta sau folosi anumite arme, orice armă găsită fiind automat adaugată inventarului.

De asemenea, dacă în alte jocuri de acest gen eram obișnuiți cu o desagă destul de cuprinzătoare, în care puteam cără tot felul de arme, poțiuni sau alte nebunii, în Bastion lucrurile sunt mult mai simple: micuțul erou poate purta doar două arme (una pentru atacuri melee și cealaltă pentru ochirea inamicilor de la distanță, deși această regulă nu este obligatorie) și are la dispoziție două tipuri de poțiuni: pentru viață și pentru skill-urile active.

Skill-uri active sunt echipate asemenea armelor, fiind folosită aceeași clădire (Arsenal) în acest scop. În schimb, abilitățile pasive pot fi dobândite și activate în Distilerie, o altă clădire pe care jucătorul o va putea construi în Bastion (un soi de nivel de tip HUB al jocului, de unde pot fi accesate toate celelalte hărți). Pe lângă aceste două clădiri, se vor mai putea construi și Forge (unde, cu ajutorul unor item-uri culese din joc, pot fi îmbunătățite armele), Memorial (aici se păstreaza un soi de inventar al achievement-urilor din joc, fiecare astfel de provocare indeplinită aducând o recompensă în bani), Lost-and-Found (un magazin de item-uri și skill-uri) și Shrine (un altar construit pentru zeii din universul Bastion, ofrandele aduse acestora comportându-se ca un soi de modifiers pentru regulile jocului; spre exemplu, monștrii pot deveni mai puternici, răsplata în experiență pentru uciderea acestora crescând direct proporțional).

Aceasta abordare simplistă funcționează destul de bine, cu o singură excepție notabilă: colectarea și folosirea de noi arme. Automat când micuțul erou va culege de pe jos o nouă armă, aceasta va înlocui arma de apropiere/distanță folosită la momentul respectiv. Și, pentru că nu se poate comuta între armele folosite decât într-o cladire Arsenal (foarte rare), jucătorul este nevoit să abordeze nivelul cu o armă total străină de ceea ce își alesese înainte de începerea respectivei sesiuni.

Obiectivul principal al jocului este reconstruirea Bastion-ului, elementul ce poate asigura echilibrul universului creat de Supergiant Games. Acest lucru poate fi realizat prin adunarea de cores și shards, răspândite prin lumea de joc. Din păcate, la un moment dat, lucrurile devin foarte repetitive, scenariul colectării acestor artefacte făcându-și aparția un pic prea des. Astfel, apare și impresia că jocul este totuși un pic mai lung decât ar fi trebuit să fie, Bastion însumând cam 5-8 ore de joc, în funcție de nivelul de pricepere al fiecăruia.

Odată cu adaptarea pentru PC, echipa de la Supergiant Games a adus și mai multe scheme de control în Bastion. Astfel, pe lângă controlul realizat cu ajutorul gamepad-ului (identic practic cu ceea ce întâlneam în versiunea de Xbox 360 a jocului), sunt oferite mai multe alternative pentru utilizatorii de mouse și tastatură. Însă, fie că optați să controlați eroul cu ajutorul WASD sau doriți o schemă de control asemănătoare cu Diablo, ergonomia oferită de mouse și tastatură cam lasă de dorit în cazul acestui joc. Sistemul de blocare a atacurilor din Bastion a fost gândit pentru a fi activat manual, iar armele de distanță au fost proiectate pentru a fi folosite cu ajutorul funcției de autoaim. Astfel, dacă aveți de gând să vă apucați serios de Bastion, vă recomand călduros să abordați jocul alături de un controller de Xbox 360 pentru PC.

După cum spuneam și la început, Bastion se folosește de o grafică bidimensională, desenată de mână de către artiștii de la Supergiant Games. Avem parte de artwork gândit inițial pentru rezoluția 1080p, pentru care este necesară o placă video cu memorie de cel puțin 512MB. În rest, Bastion nu are nevoie de cine știe ce sistem puternic pentru a putea fi rulat corespunzător. Nu putem încheia această prezentare fără a aminti de muzica din Bastion, de departe una dintre cele mai reușite coloane sonore pe care am avut ocazia să o ascult în jocurile de anul acesta. Nu este de mirare că Supergiant Games oferă și posibilitatea de a achiziționa aceste melodii și separat de jocul propriu-zis.

Așadar, dacă mai aveți o zi-două de concediu libere și pur si simplu nu mai aveți răbdare până când jocurile de anvergură (Deus Ex: Human Revolution, The Elder Scrolls V: Skyrim etc.) își vor face apariția, puteți investi liniștiți 14€ în Bastion. Merită.