Printre miile de români care vor avea privilegiul să urmărească pe viu meciul de deschidere de la EURO dintre Franța și România se va număra și micuțul ieșean Andrei Pancu. Deși are doar 7 ani, „Andreiuțu”, așa cum alintă părinții și prietenii, mănâncă fotbal pe pâine încă de la 4-5 ani și nu ratează nici un meci al echipei naționale. Tatăl său Nicu, și el un fan înfocat al tricolorilor, i-a băgat „microbul” de mic copil. Acum merg împreună la meciuri, iar la turneul final din Franța vor fi la toate cele trei meciuri ale României.
„Batem Franța!”
Micuțul fan al tricolorilor s-a pregătit intens în ultimele săptămâni pentru marele eveniment din Franța. Cu cât se apropie ziua plecării, emoțiile lui sunt tot mai mari. „Nu mai are răbdare. Abia așteaptă plecarea. Va fi primul lui turneu final văzut pe viu, iar acest meci de deschidere va fi un eveniment unic. Zilnic repetă imnul României, dar și imnul oficial al echipei noastre la EURO. Le știe pe de rost. Și-a pregătit tricourile cu România, fularele și abia așteptăm să ajungem la Paris și să-i susținem pe tricolori. Eu zic că facem un egal, 1-1, dar el crede că putem bate Franța”, spune tatăl său, Nicu Pancu.
Bilet luat cu banii de colindă
Andreiuțu a muncit pentru biletul de meci de la EURO. A făcut cu uratul și colinda câteva sute de lei și a pus banii la bătaie pentru bilete. „A strâns aproape 500 de lei și mi-a dat toată pușculița lui pentru a cumpăra bilete. O singură dată în viață ai șansa de a vedea pe viu un meci de deschidere al echipei favorite la un turneu final și sunt foarte bucuros că vom merge”, spune tatăl copilului. Întrebat dacă nu vrea să renunțe la meciul cu Franța pentru o zi la Disneyland, Andrei nu a stat pe gânduri: „Nuuu!…Vreau la meci! Pe Mickey pot să-l văd și altădată!”.
Joacă fotbal de la 4 ani
Andrei este elev în clasa 0 Pregătitoare la Școala Generală nr. 4 din Iași și joacă fotbal de la 3 ani și 9 luni, când a descoperit cluburile de copii din cartier. La primul antrenament a dat un autogol și a făcut turul terenului de bucurie. Pentru el nu a contat poarta, ci faptul că a marcat. De atunci joacă la clubul Didi Junior Iași, fiind antrenat de Didi Florean, fost fotbalist al Politehnicii Iași. I-a plăcut golul de mic, iar acum când înscrie știe regula: jos tricoul și direct pe gard, la părinți și la galerie. Este „decar”, joacă mijlocaș ofensiv sau atacant, dar când antrenorul i-o cere stă și în poartă. În ultimii ani a participat la multe turnee pentru copii în țară, iar vitrina cu trofee este deja plină cu medalii, diplome și premii individuale.
Avea un an când a fost dus de tatăl său la primul meci
Micuțul fan a trăit mai multe meciuri pe viu ale echipei naționale decât alți suporteri. Avea ceva mai mult de un anișor, când tatăl lui l-a dus la meciul României cu Albania, la Piatra Neamț. Era în căruț. De atunci a văzut pe viu peste 10 meciuri ale echipei naționale, inclusiv amicalele de colecție cu Argentina și Spania. Și probabil ar merge la mai multe, dar „e greu de convins mama să ne facă procură, pentru a putea ieși din țară”. A fost la toate meciurile de pe teren propriu în ultima campanie, inclusiv la Ploiești cu Feroe.
Din Copou nu lipsește decât iarna, când meciurile sunt programate târziu. „Atunci trebuie să-i spun că sunt la serviciu. Dacă-i spun că am fost la meci, am scandal acasă”, spune Nicu Pancu, tatăl micuțului fotbalist.
Cum s-a „îmbolnăvit” de fotbal? Când avea 2-3 ani, tatăl său îi punea pe youtube meciurile memorabile ale echipei naționale. „Îi spuneam că sunt în direct, comentate live de Cristian Țopescu sau de ceilalți comentatori. Vai ce urla prin casă la golurile lui Răducioiu și Hagi din ’94! După vreo doi ani nu-l mai puteam păcăli. Spunea că meciul ține prea puțin și mă întreba de ce nu joacă Marica, Mutu. Tot la doi ani a început să învețe și imnul „Deșteaptă-te Române”, pe care îl cântă acum la fiecare meci al echipei naționale, atât pe stadion, cât și în fața televizorului, cu mâna la piept”, povestește Nicu Pancu.
Tatăl pleacă pe „furiș” în deplasări
Tatăl lui Andrei povestește ce s-a întâmplat când a plecat în Finlanda. „A aflat că sunt plecat la Helsinki după vreo două zile. Soția i-a spus adevărul și mai rău a făcut. Andrei a plâns toată seara. A vrut „să-l ducă mami la aeroport, la avionul de Finlanda, că acolo mă așteaptă tati”. La fel a făcut când am plecat la Budapesta, la meciul cu Ungaria. A început să plângă că vrea și el, că nu-i este frică”, povestește Nicu Pancu.
A plâns la meciul cu Finlanda
Andrei și tatăl său nu au lipsit nici de la meciul cu Finlanda de la București, ultimul de pe teren propriu din preliminariile EURO 2016. Micuțul suporter știa că tricolorii nu trebuie să piardă pentru a merge în Franța. În momentul în care finlandezii au deschis scorul, Pancu cel mic a izbucnit în plâns. „Plângea și striga că nu mai mergem în Franța. A venit însă bucuria maxima din minutul 90, când am egalat. Știam că nu ne poate scăpa victoria în Feroe pentru a ne califica. Nu vă spun ce bucuros a fost”, a rememorat Pancu senior. Acesta nu este primul meci la care a plâns Andrei: „După România – Irlanda de Nord a pierdut fularul cu echipa națională și a plâns tot drumul spre Iași, până a adormit. Practic, meciurile de pe teren propriu ale României tot deplasări sunt pentru noi. Drumul se încheie dimineața, pe la ora 6-7, când ajungem acasă și ne grăbim spre școală sau grădiniță”.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER