Drumul Simonei Halep spre vârful tenisului mondial a fost anevoios, dur și presărat cu multe hopuri pe care constănțeanca devenită în timp un star al circuitului feminin le-a trecut. Progresul fetei care în ultimii ani s-a cocoțat în top 3 WTA s-a lăsat așteptat, a venit lent, dar odată început nu s-a oprit decât foarte aproape de superlativ. Într-o eră în care spectatorii sunt încântați la aproape fiecare turneu de un new name promițător, plin de talent, pe care specialiștii se grăbesc să-l dea ca viitor lider mondial, pașii Simonei au venit logic, sănătos și calculat, parcă după un plan perfect pus la punct. #HaiSimona
De ziua jucătoarei care s-a obișnuit deja să țină lipită de televizoare o națiune întreagă, ProSport prezintă cele mai importante cinci repere din cariera Simonei. Începând cu titlul cucerit devreme, pe nisipul roșu de la Roland Garros, după un thriller impresionant cu o altă româncă, Elena Bogdan, continuând cu revenirea în finala celui mai mare turneu pe zgură și terminând cu ziua în care Serena i s-a înclinat fără drept la replică pe marea scenă de la Singapore, toate momentele magice oferite de jucătoarea care s-a identificat, prin performanțe, cu viața sportivă din România în ultimii doi ani merită un loc aparte în memoria oricărui iubitor al tenisului.
Departe de „Philippe Chatrier”, arena pe care toată lumea aștepta un nou blockbuster între Rafael Nadal și Roger Federer, zgura de pe un teren secundar era încinsă de Simona Halep și Elena Bogdan, favorite 9, respectiv 10 la câștigarea trofeului. O luptă dură, întinsă pe durata a trei seturi strânse, 6-4, 6-7, 6-2, îi aducea Simonei primul și, până acum, singurul trofeu de Mare Șlem al carierei. Odată cu el, lumea tenisului se întâlnea cu un nou potențial star, pentru că Simona avea deja tehnica, lovea backhand-ul cu acuratețe, forehand-ul putea fi dirijat spre orice colț al terenului, iar determinarea nu lipsea. Serviciul, cădeau de acord cei mai mulți dintre specialiști, era capitolul care, odată îmbunătățit, o va propulsa spre vârf.
La nici 17 ani, Simona câștiga titlul la Roland Garros. Peste șase ani, românca avea să ofere un meci minunat pe marea arenă Philipp Chatrier.
Diamantul exista, venea din România, trebuia doar șlefuit și doar timpul avea să decidă când și unde se va produce breakthrough-ul, termenul atât de îndrăgit de specialiștii care încearcă să rezume într-un singur cuvânt ascensiunea fulminantă a unui tenismen.
Ca orice junior, Simona a avut probleme cu trecerea în circuitul seniorilor. Înaintea ei, Mergea sau Tecău suferiseră aceleași dificultăți. România era o țară sătulă de campioni la juniori, incapabili să repete performanțele pe scena care contează cu adevărat, scena tenisului mare, a turneelor de Grand Slam. Timp de ani și ani Simona a rămas același talent, cu aceleași lovituri, dar adus o luptă continuă pe plan mental. În 2010 și 2011, Marocul devenea țara în care etala cel mai bun tenis. De fiecare dată, însă, finala de la Fes a fost pragul maxim. În 2012, zgura din Nordul Africii, unde ceda în ultimul act la Benesova și Brianti, era înlocuită cu nisipul roșu de la Bruxelles. Altă finală, pierdută în fața unui nume mare, Aga Radwanska, după un prim set echilibrat și o cădere în al doilea, 5-7, 0-6.
Simona și titlul de la Nurnberg. Doar primul dintr-o serie care numără 11 până la 24 de ani
2013, după cinci ani de așteptare, a fost, în sfârșit, anul de grație. Din neant, fără să fie anunțată de ceva sau cineva, începea era Simonei în tenisul românesc. Întâi a fost Roma, cu victorii strălucitoare la Kuznețova, Radwanska, Vinci și Jankovici, jucătoare cu care, nu peste mult timp, nu va mai sta mult la discuții. Serena se dovedea prea puternică în semifinale, la fel cum și Suarez Navarro era o nucă prea tare în primul tur de la Roland Garros. Imediat după Openul Franței, zgura de la Nurnberg o aștepta nerăbdătoare pe fata care surprinsese pe toată lumea la Roma. Un traseu de vis, cu un singur set cedat certifica în sfârșit valoarea lui Halep. 6-3, 6-3 cu Andrea Petkovic, așa arăta tabela lângă care constănțeanca s-a pozat pentru prima dată cu trofeul în brațe. Un trofeu la senioare, lângă care, în timp, va mai adăuga alte 10. Devenea abia a opta româncă triumfătoare în circuitul WTA, iar până la finalul lui 2013 cucerea Hertogenbosch, Budapesta, New Haven, Moscova și Turneul Campioanelor de la Sofia, anunțând un 2014 stelar. #HaiSimona
Sezonul 2014 se termina parcă prea devreme. Simona mai avea multe de demonstrat, iar finalul o găsea pe locul al 11-lea WTA, la câteva puncte distanță de top 10, ținta oricărei fetițe care, înainte de școală, se apucă de tenis. La Australian Open sferturile de finală, unde a pierdut cu Cibulkova, au fost de ajuns. În clasamentul de pe 27 ianuarie 2014 Simona Halep ocupa locul al 10-lea. Adică se număra printre cele mai bune 10 fete care joacă tenis în toată lumea. Era o bornă istorică nu doar pentru Simona, ci pentru întreg tenisul românesc, care nu mai văzuse tricolorul în top 10 de mai bine de 16 ani. Mariana Simionescu, Virginia Ruzici și Irina Spârlea atinseseră și ele pragul psihologic, dar Simona era decisă: drumul ei urca și mai mult.
Titlu la Doha și început de sezon de zgură bun, cu finală la Madrid. Așa a pregătit Simona turneul de la Roland Garros. Zgura din „Orașul Luminilor” nu o mai aștepta din postura de deținătoare a titlului la junioare, ci din cea de favorită 4, cotată cu șanse mari la finală. Până în ultimul act, românca impresiona de la meci la meci. Nu pierduse niciun set și era gata pentru marea confruntare cu Maria Șarapova. Tenisul românesc era în fața unui meci istoric și știa asta. Tenisul mondial nu știa, dar avea să aibă parte de un meci epic.
Obișnuiți cu evoluțiile zdrobitoare ale Serenei sau cu câte o finalistă copleșită de emoții, incapabilă să se ridice la nivelul momentului, fanii prezenți pe Philippe Chatrier, pe 7 iunie, în ziua finalei feminine, au fost martorii unei bătălii rare în istoria recentă a finalelor de Mare Șlem ale fetelor.
Imaginea celei mai frumoase finale din istoria recentă a turneului de la Roland Garros.
Depășită în primul set, Halep a replicat în al doilea, pe care și l-a trecut în cont după tiebreak. În decisiv, Simona a avut mingi de break la 2-1, Șarapova s-a furișat până la 4-2, românca a replicat și a egalat la 4, dar experiența rusoaicei s-a văzut pe final. Trei ore și două minute au stat conectați fanii din întreaga lume, pentru un 6-4, 6-7, 6-4 de poveste. Era finala care bătea record după record: prima din 2001 în care titlul de la Openul Franței se decidea în trei seturi. La final de 2014, meciul era votat de fani cel mai bun dintr-un turneu de Mare Șlem. #HaiSimona.
Cu statutul de jucătoare de top 3 deja betonat, Simona s-a prezentat la Singapore, turneul de final de an la care doar campioanele au loc. Ea era una dintre ele, susținută de finala de la Roland Garros și semifinala de la Wimbledon. În grupe, după un succes rapid contra lui Bouchard, sorții au pus-o față în față cu Serena Williams, adversarul pe care întreaga lume a tenisului îl aștepta. Era testul cel mare, veneau orele în care Simona era judecată de milioane de profesori, dornici să-i evalueze potențialul.
Iar imensa arenă din Asia, umplută până la refuz, a devenit instant locul unui mic miracol. Simona a șters praful de pe linii cu backhand-ul, a servit ca niciodată, a făcut minuni cu forehand-ul și, înainte ca Serena să poată clipi, tabela arăta deja winner în dreptul Simonei. 6-0 și 6-2 era scorul care o transforma pe româncă din rising star în certitudine.
Bucurie sau ziua în care Simona a jucat rolul profesorului, iar Serena pe cel al elevului.
A fost ziua în care, după mulți ani, marea campioană a familiei Williams nu a găsit răspunsuri la întrebările adversarei. Statisticienii s-au pus imediat pe treabă, iar anomaliile au curs: primul set pierdut de Serena la zero după 18 luni, doar al optulea din întreaga carieră și primul meci în 16 ani în care vedeta tenisului mondial nu adună mai mult de două game-uri. Dincolo de cifre, statistici și uluiala de pe twitter, realitatea devenea una istorică: Simona Halep a devenit, prin victoria clară în fața Serenei, un nou pol de putere în tenisul mondial.
E 26 septembrie și povestea continuă. #HaiSimona.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER