FOTO Respect, Pușa!** Respect, Lidia!

Lidia Șimon (39 de ani) a încheiat maratonul olimpic pe locul 45 (2h32:46), în timp ce campioana en‑titre, Constantina Diță (42 de ani), s-a clasat pe poziția a 86-a (2h41:34)

Maratonul de ieri a fost aproape sigur ultimul pentru Pușa și Lidia
Ploaia și-a făcut apariția în debut, revenind apoi pe finalul maratonului
Cursa a fost câștigată de Tiki Gelana (Kenia, 25 de ani) – 2h23:07 (nou record olimpic)

Ca o perdea de săgeți se năpustesc picăturile de ploaie asupra concurentelor. E ceasul 11, iar Pușa și Lidia sunt gata de câteva ore bune de ultimul start olimpic. La plecare e babilonie maximă! Unele iau prim-planul cu coate discrete, altele valorifică orice milimetru pentru un avans superficial. Plouă ca-n romanele lui Gabriel Garcia Marquez, iar vremea nu pare aliatul româncelor. Nici traseul, plin de curbe strâmte, și parcă nici adversarele, care aruncă priviri scurte peste umăr. Poate se zvârcolește invidia în ele, sau poate că nu. Cert e că Pușa și Lidia pornesc de pe piedesatulul medaliatelor olimpice. Și lupta începe! Pușa cedează pentru a nu-și agrava starea piciorului drept, iar Lidia se agață cu sufletul de plutonul fruntaș.
„M-au terminat la început, m-au călcat, m-au împins, mi‑au dat cu cotul. Au venit ca un puhoi, iar la prima curbă mi-am zis că mai bine stau în spate, și în spate am stat. Apoi am trecut de o străduță, am făcut o întoarcere ca un „U” și a trebuit chiar să mă opresc”, rememorează campioana olimpică primii pași pe ineditul traseu. Pentru că șoseaua omologată se strecoară prin toată Londra și pentru că finișul nu este pe stadion. Ci tot la The Mall, în vecinătatea Palatului Buckingham.

„M-aș fi mulțumit și cu ultimul loc”

Pe margine, noul și vechiul trec indiferent unul față de celălalt. E un melanj seducător de ancestral, tradițional și modernism, dar Lidia nu vede nimic. Doar grupul evadat! Și pleacă, mărește tempoul, trage de brațe până spre kilometrul 20 (loc 49). Formațiile se împrăștie, iar Pușa adoptă altă tactică (loc 85 la jumătatea cursei). „Deja pe la km 25, din cauza curbelor, m-a durut piciorul foarte rău. Abia am mai mers în el la final. La un moment dat, îmi venea să mă opresc, dar am tras de mine și am zis că nu trebuie s-o fac. M-aș fi mulțumit și dacă aș fi terminat pe ultimul loc”, avea să frapeze la final cea mai vârstnică medaliată cu aur din istoria maratonului JO.

N-a mai contat că pașii le‑au purtat pe Westminster Bridge, pe lângă London Eye sau Trafalgar Square. Ele și-au urmărit visul: să termine cursa – cazul Pușei – sau să încheie pe un loc cât mai sus – exemplul Lidiei. Pentru că au aplicat partitura realistă a adevăratului campion. Cel care înțelege la timp că degeaba mintea-i spune să avanseze, dacă organismul nu-l mai ascultă.