Sindicatul fotbaliștilor din întreaga lume a început o anchetă în Europa de Est după mărturia lui Dragișa Pejovic
Jucătorul sârb povestește despre coșmarul prin care a trecut după ce a vorbit despre blaturile în care a fost forțat să joace
Din februarie 2012, bărbatul de 30 de ani e prins într-un ritual sinistru. O dată la câteva zile, telefonul îi sună în mijlocul nopții. „O să îți rupem picioarele! Familia ta o să aibă de suferit”, amenință cu un calm neobișnuit vocea de la capătul firului. Tipul cu înfățișarea unui adolescent abia trecut de vârsta majoratului închide și pune capul la loc pe pernă. E tatăl unei fetițe de patru ani, iar chipul ei îi apare imediat în minte. Până nu demult era și soțul unei femei fericite, însă aceasta l-a părăsit din cauza presiunilor. De un an are o altă viață, iar cearcănele i s-au adâncit. S-a apucat și de fumat – pentru a-și păstra calmul în momentele în care ar vrea să urle – dar mâna îi tremură nervos atunci când ține țigara deasupra scrumierei.
Începutul coșmarului
Bărbatul e Dragișa Pejovic, un mijlocaș decent, cu șapte sezoane petrecute la Borak Cacak, în prima ligă din Serbia . La începutul anului trecut, sub protecția FIFPro – sindicatul mondial al fotbaliștilor – a vorbit despre meciurile aranjate în care a fost forțat să joace. Despre amenințări, despre șantaj și despre tortura psihică. Practic, despre viața unui fotbalist din estul Europei. După mărturia sa, FIFPro a făcut un sondaj în țările din această zonă a continentului care s-a materializat în raportul numit Black Book Eastern Europe. Rezultatele puse pe masa FIFA și UEFA sunt uimitoare.
Sunt doar câteva elemente din raportul pornit după mărturia lui Pejovic. În fiecare țară din Europa de Est jucătorii au recunoscut existența blaturilor sau a presiunii. Numai în România nu. Dintre cei o sută de fotbaliști contactați de AFAN pentru Black Book, niciunul nu a auzit măcar de meciuri trucate în Liga I. Asta în timp ce la 600 de kilometri de București, mărturia limpede a unui fotbalist nu îl lasă pe acesta să doarmă. Sau măcar să joace fotbal.
„Spune-mi ce vrei să știi de la mine”
Întâlnirea reporterilor ProSport cu jucătorul de 30 de ani are loc în restaurantul unui hotel din Kragujevac, orașul său natal și al patrulea din Serbia ca mărime. Din cei aproape 200 de mii de locuitori, niciunul nu trece prin dreptul hotelului Ravni Gaj. Curtea acestuia e pustie, iar întunericul și liniștea alcătuiesc un peisaj sinistru. Mărturia lui Dragișa Pejovic urmează să devină însă mult mai înspăimântătoare. Fotbalistul își pune geaca pe spătarul unui scaun din lemn, în timp ce amicul care îl însoțește se așază în stânga sa. Jonglează nervos cu pachetul de țigări și își trece mâna prin părul lung: „Întreabă-mă orice. Spune-mi ce vrei să știi de la mine”.
Întrebările trec prin mintea reporterului ordonate ca un uragan. Jucătorul sesizează și face primul pas: „Simt presiunea tot timpul. Pentru mine, toate ușile din fotbal s-au închis în momentul în care am vorbit despre meciurile trucate. Dintre miile de fotbaliști din Serbia doar eu și Boban Dmitrovic am ieșit în față să spunem lucrurilor pe nume”.
Februarie, luna ușilor închise
În a doua lună a anului trecut, Pejovic a spus că meciul Borak Cacak – Partizan (0-1) – partidă jucată în urmă cu patru ani în prima ligă sârbă – a fost aranjat: „Cu câteva zile înainte de meci, am fost băgat într-o mașină, plimbat prin tot orașul și amenințat. La fel s-a întâmplat și cu un alt coleg al meu. Pentru alți 3-4 dintre noi au fost folosite alte metode de presiune”. Partizan era atunci într-o luptă dură cu Steaua Roșie, dar, în final, a reușit să câștige campionatul la trei puncte distanță. Exact cele obținute din blatul cu Borak Cacak.
– Ce ai făcut după ce ai fost lăsat să pleci din acea mașină? – În seara de dinaintea meciului l-am sunat pe antrenor. Nu știa. Mi-a spus că e alegerea mea. Dacă vreau să joc bine, dacă nu iar bine. – Ai jucat și totul a ieșit conform planului. Cum te-ai simțit știind că joci într-un meci aranjat? – Eu nu am fost blat, mi-am apărat corect șansele, chiar dacă știam că joc într-un aranjament. Ceilalți însă…
Ce pățești când încalci Omerta
Jucătorul a refuzat blatul, dar a tăcut. Așa cum, probabil, s-a mai întâmplat și în alte cazuri. Apoi a urmat un nou moment. Acesta din urmă a produs declicul. „Am fost apoi șantajat. Mai aveam un an de contract cu Borak și clubul avea să îmi dea în jur de 8.000 de euro. Mi-au zis să semnez un nou angajament cu ei, altfel nu voi mai juca. Am refuzat”. Metoda sună ca o melodie din care cunoști fiecare notă. E aplicată constant în România.
„Apoi l-am văzut pe Boban Dmitrovic, un alt jucător din prima ligă din Serbia, că a vorbit despre meciurile aranjate și am simțit că trebuie să fac același lucru. Nu m-a forțat nimeni, nu m-a influențat nimeni, pur și simplu așa am simțit”, continuă sârbul. A vorbit despre toate problemele delicate ale fotbalului sub protecția FIFPro. Reacția federației sârbe a fost cea a unui organism mafiot. În locul unei anchete, șefii de la Belgrad l-au suspendat șase luni pe cel care a încălcat legea tăcerii. Intervenția FIFPro și interesul Parlamentului European pentru acest caz au ridicat însă sancțiunea. Dar lucrurile nu aveau cum să intre în normal: „Nicio echipă din Serbia nu voia să mai negocieze cu mine. Și asta doar pentu că am vorbit despre blaturi”. Și-a găsit echipă cu ajutorul AFAN-ului sârbesc și acum joacă la Radniki Nova Pazova, în liga a doua. Nu și-a găsit însă liniștea: „Nu văd vreo perspectivă pentru mine, dar merg până la capăt. Măcar să fie bine pentru alții”.
Cine este Dragișa Pejovic
Sârbul evoluează pe postul de mijlocaș stânga sau fundaș stânga are 30 de ani și este născut în Kragujevac
A jucat la Bane Raska (2001 – 2003), Borak Cacak (2003 – 2010), FK Novi Pazar (2011), Bane Raska (2011) și Radniki Nova Pazova (2012 – prezent)
Ce au spus românii despre blaturi
Nu te simți comod când joci în blaturi. Sunt lucruri penibile pe care îți este foarte greu să le faci. Dar dacă nu le faci, unde te duci? Nu ai unde. Peste tot e la fel. Așa e obișnuit fotbalistul român, să stea în genunchi pentru câțiva bănuți. Ștefan Ciobanu, atacant CS Ștefănești
Am ieșit de pe teren după câteva minute. Nu m-am accidentat și nici nu m-a schimbat antrenorul. Am simțit însă că nu trebuie să particip la o piesă de teatru Marius Postolache, despre meciul Voința Sibiu – Cracovia Krakow 0-3
Mărturia luată la mișto de FRF
Prima mărturie despre meciurile trucate din România după Revoluție i-a aparținut lui Ștefan Ciobanu, fost atacant în Liga I la Farul, și a apărut pe 29 martie anul trecut în ProSport. În loc să deschidă o anchetă sau să-și manifeste măcar interesul pentru această problemă gravă a fotbalului de la noi, FRF a ales să își bată joc de fotbalist. Prin vocea lui Mircea Sandu, într-o conferință de presă: „Hai, dom”le, lăsați-mă în pace! Ă‚la e fotbalist? Dacă era un om incoruptibil, iar eu cred că e corupt, spunea imediat! Ă‚la e fotbalist? Cojocaru, cum îl cheama? Ciobanu! A dat și el trei goluri, a jucat pe la paiș”pe echipe. Nu e problema mea, e problema comisiilor. Dacă ele se sesizează bine, dacă nu, iarăși bine”. Ulterior, Mircea Sandu a susținut că Ștefan Ciobanu nu a recunoscut nimic atunci când a fost sunat de Ioan Hurdubaie, ofițerul de integritate de la FRF.
„Nu retrag nimic din ce am spus, însă nu știu dacă am făcut bine. Soția îmi spune că nu trebuia să vorbesc” Ștefan Ciobanu, în ziua în care ProSport a publicat interviul
Blaturi cu Voința, o nouă bătaie de joc
Tot în ProSport, câteva luni mai târziu după mărturia lui Ștefan Ciobanu, alți doi fotbaliști, ambii de la Voința Sibiu, au vorbit despre blaturi. Unul sub protecția anonimatului – ziarul i-a atribuit pseudonimul George Hermann – și un altul fără pseudonim, Marius Postolache. În urma mărturiilor celor doi, Federația a deschis o anchetă, iar singurul care nu a fost chemat pentru investigații a fost chiar Postolache, cel care a ieșit de pe teren în minutul 56 al partidei amicale Cracovia cu Krakow – Voința Sibiu (3-0) pentru a nu participa la un aranjament.
„Vorbesc pentru viitorul tinerilor”
Boban Dmitrovic (40 de ani) este primul jucător sârb care a vorbit despre meciurile aranjate din campionatul țării vecine și modelul urmat de către Dragișa Pejovic. La fel ca și Pejovic, Dmitrovic a jucat timp de șase ani la Borak Cacak. Într-un interviu acordat cotidianului Blic, din Belgrad, Dmitrovic a indicat patru meciuri trucate în care a evoluat: „E greu să vorbesc despre acest subiect, dar trebuie să spun tot ce știu pentru viitorul copiilor care joacă fotbal”.
Nu m-am gândit niciodată să mă adresez autorităților, pentru că eram sigur că această poveste nu ar fi prezentat interes. Spun asta pentru că foarte mulți oameni aflați la putere sunt apropiați cluburilor. Dacă aș fi vorbit, n-aș mai fi jucat fotbal vreodată Boban Dmitrovic
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER