Tania Plăian revine în arena Sălii Polivalente din Cluj, marți, 25 iulie, în lupta pentru cea mai strălucitoare medalie la Campionatul European de tenis de masă, juniori, STAG, 2018. Are trei șanse, însă, cea mai importantă și mai dragă sufletului este oportunitatea de la ora 12:20, atunci când va începe semifinala de simplu contra Ekaterinei Zironova, nimeni alte decât partenera sa de dublu, alături de care își va fi deschis ziua de concurs, la 10:40, având de fiecare dată asigurat cel puțin o medalie de bronz.
În sferturi, Tania Plăian a supraviețuit unui duel aspru, câștigat cu 4-2 (11-8, 11-9, 15-13, 12-14, 10-12, 11-5) în fața unei alte rusoaice, Anastasia Kolish. Vine după ceea ce numea „cel mai bun joc din viața mea”. Tania și-a construit podul spre podium pe primele două seturi, momente în care și-a dezvoltat încrederea în sine și au făcut-o să îți dea seama că „acum e momentul să o bat”. Tania a suferit pe teren, a avut emoții, dar a închis meciul cu ochii udați de lacrimi de fericire și a fost ridicată în brațe de antrenor,
ProSport a stat de vorbă cu jucătoarea care va încheia competiție de pe teren propriu cu trei medalii.
Emoții ca aici, ai mai avut vreodată? Peste tot sunt emoții, dar aceste emoții pozitive pe care le-am simțit aici nu le-am simțit în toată cariera mea în tenis și mă bucur că lumea a fost alături de mine cu sufletul. Șunt foarte fericită.
Prima dată când ai intrat în sala de antrenament, cum a fost senzația și ce îți propuneai? Am început târziu tenisul. Nimeni nu se aștepta să ajung unde sunt acum. Dar, cu ajutorul antrenorului meu Marian Filipaș, și cu ajutorul celorlalți antrenori, am ajuns unde am ajuns și am reușit să fiu războinică, așa cum am fost de mică. Eu am început sportul ăsta la 9 ani. În principiu, ar fi trebuit să încep la 7 ani, pentru că trebuie să ne dezvoltăm niște abilități și nu toată lumea reușește să le dezvolte repede. Dar, eu am reușit să fac asta.
În tenisul de masă, de multe ori trebuie să alergi după minge, să ți-o recuperezi. Cum reușești să nu îți pierzi concentrarea, să nu te fure peisajul, cu ce se întâmplă la celelalte mese, cu toate obstacolele? E foarte greu să te concentrezi. Mi-a luat timp să controlez chestia asta. Dar, dacă tu îți dorești din suflet, se îndeplinește, cât de târziu, dar până la urmă se îndeplinește dorința.
Foto: Cezara Paraschiv / ProSport
Acum, ai o medalie europeană la simplu, garantat. Privind înapoi, în drumul spre acest moment, au fost clipe în care ai vrut să te lași? Toată lumea are astfel de momente. Din cauza dăruinței, eu de multe ori am spus că mă las, că nu mai vreau, că e prea mult. Dar, am schimbat ceva în jocul meu. Am schimbat total și, dovada că am făcut bine vine la Campionatul ăsta, sub forma de medalii. Am schimbat volumul de antrenament, pentru că acest detaliu contează foarte mult. Stăm atât de mult în sală – la concurs și eu zic că este foarte important să faci volum. Nu eram sigură că va fi suficient timp, m-am temut că este prea târziu, pentru că am făcut această schimbare abia în luna martie, dar, iată-mă aici. Se pare că nu a fost târziu. Șase ore pe zi în sală – nu oricine poate face și mă bucur enorm că toată munca mea a dat roade.
Ai alergat astăzi enorm. Te-am văzut la un moment dat cum te-ai împiedicat de panourile care delimitează țarcul. Mai ții minte de câte masaje ai avut nevoie astăzi? Și cum te simți, cât de mare e efortul fizic? Nu țin minte, pentru că m-am concentrat doar pe joc. Este foarte greu. Masa pare atât de mică, e atât de mică și mingea, și paleta – e foarte greu. Este un sport al minții din punctul meu de vedere și nu toată lumea poate să îl practice. Adică, trebuie să ai o sclipire, o inteligență.
Te încurajezi mult cu cho! Ce înseamnă pentru tine, acel cho? Toată lumea strigă cho! E un semn de încurajare, de intimidare. Cred că este tradiția, nu știu exact de unde vine.
Ai un moto? Da. Munca nu te minte niciodată – să știe toți sportivii. Vine de la mentorul tenisului de masă, domnul Gheorghe Bozga, Dumnezeu să-l ierte.
„Este cel mai frumos Campionat European pe care l-am avut în toată cariera mea. Mă bucur că este la mine acasă și că prima mea medalie la simplu vine la mine acasă”, Tania Plăian
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER