Viață grea pentru favoritul lui Gică Hagi: „Am dormit pe jos până la 21 de ani. Mi-au propus să vând droguri”

Eric de Oliveira, unul dintre favoriții lui Gică Hagi, a vorbit deschis despre problemele pe care le-a avut în copilărie.

Fostul fotbalist a recunoscut că a fost foarte sărac în copilărie, iar această situație l-ar fi putut duce pe o cale greșită.

Viață grea pentru favoritul lui Gică Hagi: „Am dormit pe jos până la 21 de ani. Mi-au propus să vând droguri”

Eric de Oliveira a vorbit deschis despre copilăria grea pe care a avut-o în Brazilia și despre cât de aproape a fost să ajungă pe un drum periculos, departe de fotbal.

Fostul fotbalist a crescut într-un mediu foarte sărac, într-o casă unde locuiau nu mai puțin de 18 persoane. El dormea pe jos, alături de mama și sora sa, și spune că nu a avut un pat propriu până la vârsta de 21 de ani. Lipsurile erau mari, iar viața de zi cu zi era extrem de dificilă.

Încă de când era copil, Eric a fost abordat de oameni care i-au propus să vândă droguri. În cartierul în care a crescut, copiii erau folosiți des pentru astfel de lucruri, tocmai pentru că autoritățile nu îi suspectau. Mulți tineri au ales acest drum, atrași de bani și de lucruri pe care familiile lor nu și le permiteau.

Vezi galeria foto
4 poze

De altfel, mai mulți prieteni de-ai săi au fost împușcați din cauza implicării în astfel de activități. Cea mai mare tragedie din viața lui a avut loc în 2002, când unul dintre verii săi gemeni, cu care locuia în aceeași casă și de care era foarte apropiat, a fost ucis la doar câteva sute de metri de locuință. Moartea acestuia a lăsat urme adânci și l-a făcut să înțeleagă cât de periculos era mediul în care trăia.

Mai mult decât atât, în copilărie, fostul fotbalist nu avea aproape nimic. Nu își permitea haine sau încălțăminte nouă și mergea prin oraș purtând adidași mult prea mari, împrumutați de la veri. Deși tentațiile erau mari, el a rămas concentrat pe fotbal, fiind convins încă de mic că acesta este singurul drum care îl poate salva.

Cum l-a păcălit patronul din Liga 1 pe fotbalist cu salariul pe un an şi jumătate: „Voiam să-mi iau apartament”

20:34

Bogdan Andone face praf arbitrajul după U Cluj – FC Argeș 3-1: „Noi suntem la baschet, ei erau la lupte!”

20:32

Mai târziu, după ce a reușit în cariera sportivă, lipsurile din copilărie s-au transformat într-o traumă. A început să cumpere foarte mulți adidași, tocmai pentru că nu avusese când era mic.

Eric de Oliveira, traume din cauza sărăciei din copilărie

De altfel, de fiecare dată când se întorcea în Brazilia, ducea genți pline cu încălțăminte pentru rudele sale, ca o formă de răsplată și ajutor.

„(Ce ți-a fost cel mai greu în copilărie?) Greu la mine în copilărie a fost purtarea caracterului, pentru că aveam niște devieri pe drumul meu. De exemplu, eu am primit oferta să vând droguri. (Ce vârstă aveai?) În jur de vreo 9, 10, 11 ani. Eu eram setat de mic că vreau fotbal, nu aveam altceva în cap.

Dar prieteni de-ai mei au fost împușcați în copilărie pentru că s-au băgat pe drumul ăsta. În 2002, am avut cea mai mare pierdere din viața mea. Aveam doi verișori gemeni, cu care locuiam în aceeași casă. Eram 18 persoane în aceeași casă! Eu dormeam pe jos cu mama și cu sora mea.

N-am avut un pat până la 21 de ani. Bunicii aveau paturi, în rest toată lumea dormea pe jos. Și verișorul meu a fost împușcat la 200 de metri de casă! (Unul dintre gemeni?) Da. Cu el aveam cea mai mare legătură, ca și cum ar fi fratele meu mai mare. Cu celălalt eu mă băteam într-una.

(Intraseră în povestea asta cu droguri?) Nu știm exact. Dar la noi era ca în România. Fotbaliștii, polițiștii, maneliștii atrag femeile. Și la noi era o treabă veche: dacă tu umbli cu femeia cui nu trebuie, îți asumi un risc. Și ei, fiind gemeni, erau gagicari. E posibil să se fi luat de un bandit, un polițist sau ceva. Și pe vremea respectivă era, cum zice Pablo Escobar, «plata o plomo» (n.r. banii sau viața).

(Ți s-a întâmplat chiar și ție să vină cineva la tine în cartier și să-ți propună să intri în povestea asta cu trafic de droguri?) Da, da. (Copii fiind, la 9-10 ani?) Cu copiii se face cel mai ușor, că nu vine poliția să bage copii de 10-12 ani la … Le dai plicurile și îi trimiți să le vândă. (Sau măcar să le transporți) Ei, și eu vedeam colegii care aveau adidași noi și eu n-aveam.

Cu un verișor mă înțelegeam bine și cu celălalt mă băteam. Pentru că ei munceau, fiind cu cinci ani mai mari decât mine, ei își cumpărau niște papuci și eu mergeam cu papucii lor în oraș. Eu purtam 38, papucii erau 42. Și mergeam așa cu ei, nu mă interesa că erau mari. Pentru că n-aveam condiții. Și ei deja aveau, că munceau.

Așa am crescut noi. După aceea, eu i-am zis la nevasta mea, când jucam fotbal și am început să cumpăr toate felurile de adidași… Cumpăram pentru că n-am avut când eram mic! Și i-am zis: «Mă, tu poți să te bagi la orice în viața mea, dar când e vorba de adidași, te rog frumos să nu te bagi!». Și a înțeles.

(Era trauma din copilărie) Trauma din copilărie, da. Păi dacă eu foloseam adidașii verișorilor mei… Că n-aveam toți! De-asta eu cumpăram apoi perechi multe de adidași, am investit bani grei. Și după șase luni eu adunam și când mergeam în vacanță în Brazilia, duceam o geantă plină de adidași și le dădeam la verii mei. Răsplata!”, a declarat Eric de Oliveira, potrivit golazo.ro.