Acasa » Fotbal Intern » Universitatea Cluj – CFR: goluri multe, fotbal puțin. Cătălin Mureșanu trage concluziile după derby-ul Ardealului

Universitatea Cluj – CFR: goluri multe, fotbal puțin. Cătălin Mureșanu trage concluziile după derby-ul Ardealului

Universitatea Cluj - CFR: goluri multe, fotbal puțin. Cătălin Mureșanu trage concluziile după derby-ul Ardealului

Derby-ul Ardealului dintre Universitatea și CFR s-a încheiat egal și cu tabela plină, dar cu puțin fotbal. 2-2, un rezultat corect care pare că-i mulțumește mai mult pe elevii lui Ovidiu Sabău.

Patru goluri. Și atât. Derby-ul Clujului a umplut tabela, însă a oferit puțin fotbal

„Primul pas pe stadion… n-am să-l uit până am să mor”. Declarația de dragoste a galeriei lui „U” este unică. „Tu ai nume și renume, forza, forza, CFR!”. Câtă mândrie există în imnul fredonat în Gruia!

CFR este, cum spune și versul, „mândria Ardealului”, echipa care a pus Clujul pe harta fotbalului european. „U” rămâne, orice ar fi, formația mult mai iubită sub „Feleac”.

E derby și e pasiune, o rivalitate care pâlpâie printre torțe și blestem, de fiecare dată furibund: „U”- „te iubim cu sufletul” vs „CFR”- „De noi nimeni nu se atinge”. Meciul începe dintre ridurile clasamentului, echipa lui Sabău e pe 9, „feroviarii” sunt pe 13. Între ele există o diferență de cinci puncte și un meci mai puțin pentru oaspeți.

Minutul și scorul! Dăm legătura pe malul Someșului. La derby-ul Ardealului.

E minutul 9 și oaspeții sunt „primii puși pe fapte”. Deschidere de scor când stadionul e îmbătat de fum. Cordea execută o lovitură liberă și Djokovic reia perfect, printr-o lovitură de efect din creștetul capului, direct din miezul careului, care-l învinge pe Gertmonas.

În ambalajul golului marcat, CFR s-a retras, iar gazdele au început goana fotbalului fără efect. Atacuri fără orizont, posesie fără fapte, baloane pierdute în jumătatea adversă. Donații în contul unor contraatacuri boante ale adversarului. Fotbal sărac, spectacol salvat de o tribună fierbinte. „Haide U, haide U”. Și când echipa lui Sabău fumega fără rost, iat vișiniii așteptau vena unei contre letale, a căzut egalarea. Dintr-un hazard. Nistor, omul care dansează cu recordul, pasează razant, Mikanovic trimite în careu, iar Matei Ilie deviază, cu piciorul sub formă de crosă, în propria poartă.

CFR deschide scorul, Universitatea răstoarnă tabela 

Stadionul e ecou, peluza cântă printre amintiri și răzbunări, Universitatea se aventurează peste adversar. Nistor centrează peste fruntea lui Lukic și, la cinci minute de la egalare, fostul jucător de la Craiova înscrie cu o reluare de atacant veritabil. Detentă și cap la colțul lung. 2-1. Așa se reinventează un fotbalist. Al patrulea gol în acest sezon pentru atacantul care a cântărit dezamăgirea în Bănie.

Repriza se înclină cu ocazia furtunoasă a lui Louis Munteanu, cel care a scăpat din linia absurdă a apărării Universității, însă Gertmonas a fost mai inspirat, printr-un reflex uluitor, chiar și decât Luminița Huțupan în zilele ei de grație.

Foto: Sport Pictures

Faceți loc, faceți loc… e Lorenzo Biliboc 

Fum, spectacol și scandare. Trei goluri și cam atât. Fotbal arid. Da! Există și așa ceva într-o repriză cu trei goluri.

CFR se întoarce de la cabine încrâncenată. Intră Korenica și Emerllahu, ies oamenii care au produs golul, Djokovic și Cordea. Jocul se aprinde și ambele echipe finisează șanse în careul advers. Feroviarii par mai incisivi și, dintr-un foc, egalează Biliboc. Șut ferm cu efect din afara careului la colțul lung. O declarație de mare fotbalist: Lorenzo Biliboc, 19 ani. Și e 2-2!

Foto: Sport Pictures

Finalul a fost trist, fotbal puțin, rezultat așteptat 

Partida se comprimă. Universitatea continuă să prezinte o zeamă lungă de joc fără efect, CFR încearcă să străpungă fără rost, iar derby-ul, deși cu tabela plină, pare că nu are fibră. Rivalele se zbat, mulțumite, în taina unui rezultat care mai mult încurcă. Sabău aruncă în teren și turbina Macalou. Fără ecou. Și fără rost. Rezultatul pare o misivă semnată, tacit, de ambele părți la mijlocul terenului.

Derby-ul Clujului se termină fragmentat, sărac, egal, printre fluierăturile sacre ale orgoliilor și destul de trist pentru un clasament care se răstește la pretențiile strălucitoare ale lingourilor etalate de Varga, în timp ce rânjește spre conturile alimentate mefient de autoritățile locale. În alb și negru, negru- alb.