Belodedici: „România, la pâmânt!”

„Puștii de azi nu mai sunt interesați de fotbal!“, spune amărât Miodrag Belodedici, completând: „S-au dus vremurile de demult“. Belo simte nevoia să povestească.

„Pe vremuri, când eram toți la Luceafărul, eram ca frații. Nu ne ținea nimeni cu forța. Nouă ne plăcea să jucăm fotbal. Atât știam. Normal, mai ieșeam și noi la cofetării, mâncam o prăjitură, dar și atunci vorbeam tot de fotbal!“, mărturisește fostul libero al naționalei. Acum, lucrurile par altfel.

„Deocamdată ne menținem undeva pe la nivelul Austriei și Cehiei, însă avem probleme. Proiectul Luceafărul a fost sistat pentru moment, pentru că nu mai putem să-i ținem pe copii departe de case. După Revoluție au dispărut constant terenuri, în sate nu se mai joacă fotbal și a dispărut și Turneul Ardealului, unde veneau echipe de juniori bune din Europa. Totuși, facem periodic stagii de pregătire la Mogoșoaia și la Târgu Neamț, de 10-12 zile, unde suntem foarte atenți cu tot ce înseamnă pregătirea copiilor!“, afirmă Belodedici.

În 2001 s-a consemnat ultima calificare la un turneu final. Atunci, echipa Under 16, antrenată de Vasile Aelenei și în care evoluau Andrei Cristea, Sorin Rădoi sau Gabriel Velcovici, a fost în Anglia. Rezultate: 0-3 cu Spania, 2-8 cu Germania și 0-2 cu Belgia. „Dar am fost acolo și asta contează“, este de părere Belodedici.

Directorul loturilor de copii și juniori din cadrul FRF spune că tehnicienii ar trebui să absolve niște cursuri speciale.

Cum vedeți sectorul de care vă ocupați?
Lucrurile se mișcă din rău în mai rău. La lotul lui Săndoi doar câțiva sunt titulari, iar de la U 19 în jos e jale. Tineri precum Ochiroșii și Bicfalvi nu au loc în echipele noastre din cauza jucătorilor veniți de-afară. Nu e în regulă acest lucru. _Mai târziu o să plângem din cauza asta.

De ce s-a ajuns aici?
E un cerc vicios. Patronii cer rezultate imediat, antrenorii cer răbdare, însă, presați de rezultate, sunt nevoiți să importe, și astfel nu pot risca folosind copiii noștri.

Ce se poate face în acest sens?
Noi, federația, nu prea putem să ajutăm. Mă bucur că văd proiecte cu academii, școli de fotbal, însă juniorii trebuie promovați. Din păcate, suntem la pământ în ceea ce privește infrastructura. N-avem terenuri, n-avem condiții și n-avem nici măcar antrenori competenți. Cu rude și prieteni nu poți face performanță.

Totuși, ce avem?
Potențial și cam atât. Însă nici acesta nu mai e ca înainte. Nu văd niciun mare talent la orizont. Mai există puști talentați, dar departe de cerințele moderne. Și încă ceva, juniorii noștri joacă bătrânește, greoi, nu au nimic din entuziasmul care ar trebui să fie specific vârstei lor. Doar cei care joacă în străinătate mai aduc o altfel de mentalitate, că în rest…

În aceste condiții, la ce putem spera?
La din ce în ce mai puțin. Trebuie să scădem din pretenții și să apreciem rezultatele naționalei mari ca fiind extraordinare, deoarece perspectivele sunt sumbre și noi suntem singura țară cu un nume în fotbalul european care nu investește în viitor. Unii poate nu cred, dar chiar suntem pe marginea prăpastiei.

"Copiii noștri joacă bătrânește. Nu arată nimic din entuziasmul pe care ar trebui să-l aibă la vârsta lor" – Miodrag Belodedici, director juniori FRF

7 ani au trecut de la ultima calificare a unei naționale de juniori la un turneu final