Giorgiana Vasile (30 de ani) evoluează în prezent pentru Gloria 2018 Bistrița-Năsăud în Liga 1 de fotbal feminin, unde conduce campionatul, după ce a învins Farul lui Gică Hagi, scor 1-0.
Mijlocașul central are o poveste din care orice sportiv poate învăța! În urmă cu 3 ani a suferit o ruptură de ligamente încrucișate, care a ținut-o pe bară aproximativ un an. După o asemenea accidentare cu greu revii la forma de dinainte, iar exemple sunt fotbaliștii români care după asemenea accidentări n-au mai putut juca la potențialul maxim: Florin Gardoș, Florin Costea sau Gabi Matei. Un alt fotbalist care a suferit o accidentare similară în trecutul apropiat este Ianis Hagi, care, însă, a revenit pe teren și pare să nu mai resimtă dureri.
ProSport a stat de vorbă cu Giorgiana Vasile, care a vorbit despre actualul său club, despre revenirea în tricoul echipei naționale, dar și despre momentul de cumpănă care îi putea opri prematur cariera.
– Sărut mâna, Giorgiana! Ce faci, cum te-ai adaptat la Gloria 2018 Bistrița-Năsăud? – Bună ziua! M-am adaptat foarte repede, pentru că eu cunoșteam mai multe jucătoare. Au condiții bune și e un club profesionist, la fel cum a fost și la Carmen. A fost ușoară schimbarea.
– Tocmai ați produs surpriza campionatului și ați învins Farul Constanța cu 1-0. Cum a fost? – A fost un meci greu, ne așteptam la asta. Nu ne-am subestimat, dar știm foarte bine că cei de la Farul au adus jucătoare cu experiență în străinătate. Eu consider că grupul nostru a făcut diferența. Am simțit că noi ca echipă am fost mai unite.
– Care e obiectivul Gloriei în acest sezon? Credeți că vă puteți lupta la titlu? – Sincer, nu s-a pus absolut deloc presiune asupra noastră. Ne dorim foarte mult să intrăm în play-off, apoi obiectivul ar fi clasarea în play-off. Dacă mă întrebi pe mine personal eu am gândul să iau campionatul. Ăsta e obiectivul meu din 2020 de când am suferit accidentarea. Mi-am dorit foarte mult să nu-mi închei cariera până nu câștig un titlu de campioană.
– Cu tine la Bistrița a ajuns de la Carmen București și Rania Kara-Jouli. Crezi că e un plus pentru ea că are parte de ajutorul unei jucătoare cu experiență așa cum ești tu la un nou club, e având 16 ani? – Rania e o jucătoare foarte talentată, cred că s-ar fi adaptat la orice club s-ar fi dus. Da faptul că am venit 4 jucătoare de la Carmen la Bistrița cred că îi face foarte bine. Nu se pune presiune asupra ei. E lăsată să-și facă treaba și să crească. E un lucru benefic pentru viitorul ei.
– Știu că tu ai trecut printr-o perioadă delicată, când ai avut o accidentare la ligamentele încrucișate anterioare. Spune-mi te rog despre ce a fost vorba? – Da, am avut o accidentare în 2020 imediat când Carmen a promovat în primul an. În primele 3 etape începusem foarte bine, aveam rezultate pozitive. Și a venit această accidentare într-un meci. Sincer, nu știu momentul când s-a întâmplat, dar în prima repriză am avut un contact mai dur cu o adversară, dar am continuat meciul. A doua zi piciorul era umflat. După o pauză de două săptămâni am făcut RMN și rezultatul a fost de ruptură de ligament. Am stat aproape un an pe bară. Au fost 9 luni de recuperare intensă. Mulțumesc conducerii lui Carmen București că s-a ocupat de tot la cele mai înalte standarde. Mai ales lui Ovidiu (n.r. Ovidiu Onosa, patronul de la FC Carmen București) căruia îi voi fi recunoscătoare tot restul vieții. M-a ajutat să fac operația, apoi am făcut o recuperare perfectă. Apoi a urmat revenirea în echipă, toată lumea a fost alături de mine, colegele la fel.
– Cum a decurs recuperarea, care a fost partea cea mai dificilă? – Din păcate, această accidentare e una foarte grea. Am învățat din nou să merg, pentru că genunchiul meu a fost blocat. A trebuit să reînvăț să flexez piciorul, apoi să alerg, să îndur niște dureri pe care nici nu vreau să mi le mai amintesc. După aceea a trebuit să încep să lovesc mingea cu piciorul și să o faci fără frică. Toate astea nu fac decât să te maturizeze și să fii mult mai responsabil. Acum mă gândesc că acest an a fost probabil cel mai benefic pentru ce a urmat pentru mine.
– Am văzut că ai ținut un fel de jurnal al perioadei de recuperare pe pagina ta de Instagram. – Mi-a plăcut foarte mult să-mi văd progresul. Încă de când am ieșit din operație am început să pun imagini și până la primul meci. Așa am putut să văd ce fac bine și ce nu. Așa am considerat eu că e cel mai bine.
– Cum ești acum cu piciorul? Mai resimți dureri? – Nu mai am nimic acum. Din contră, piciorul meu e mult mai puternic decât celălalt acum. Sincer vă spun că nu mai absolut deloc dureri. Ba chiar piciorul e mult mai puternic decât celălalt. Am avut parte de o recuperare ca la carte. Le mulțumesc lui Alex și lui Silviu pentru asta.
– Acum ai fost convocată și la națională. Practic trăiești cu adevărat o nouă viață după momentul accidentării. – Este a doua mea convocare din acest an. Practic, revin la o acțiune pentru un meci oficial al naționalei după o pauză de 8 ani. Este un nou obiectiv pe care eu l-am bifat. Nu mi-a făcut bine că n-am mai fost convocată în această perioadă, pentru că-mi doream să joc pentru țara mea, dar au fost jucătoare foarte bune. Pentru mulți poate pare târziu, dar pentru mine e fix momentul potrivit. Sunt mult mai matură, mai responsabilă. Să ai 30 de ani în fotbal cred că e fix vârful de formă pe care unele jucătoare îl pot atinge. Mai am încă jumătate de carieră în față.
Foto din galerie: Clubul Gloria 2018 Bistrița-Năsăud
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER