Azi, 9 septembrie 2026, fostul mare portar Silviu Lung la 70 de ani! Component al Craiovei Maxima, goalkeeper apoi la Steaua București, titular al echipei naționale, acesta face confesiuni emoționante cu ocazia aniversării, în exclusivitate pentru ProSport.
„De Duckadam se leagă unul din cele mai grele momente din cariera mea”, își deschide sufletul Silviu Lung, dar momentele frumoase le acoperă pe cele grele: „Deși cu Steaua am jucat finală, cu Universitatea Craiova am fost mai aproape de trofeu european”.
Și admite emoționat: „Vrând, nevrând, viața merge înainte, am ajuns la 70 de ani. Nu mă pot face că nu realizez că am împlinit 70 de ani. Îmi petrec aniversarea cu cercul meu de prieteni, la Sorin Cârtu la cofetărie”
„Dar evident că voi petrece și în sânul familiei mele minunate. Familia mea m-a ajutat enorm când aveam mai mare nevoie de ea”.
Silviu Lung are trei titluri de campion al României în palmares, două cu Universitatea Craiova (1980, 1981) și unul cu Steaua București (1989). Plus cinci Cupe ale României adjudecate în Bănie și una în Ghencea!
A apărat pentru Craiova Maxima în meciurile ei europene de poveste, dar și în cele ale Stelei care au dus spre finala Cupei Campionilor Europeni 1989. În 1984, Silviu Lung a fost desemnat cel mai bun fotbalist român. Tare greu pentru un portar, mai ales în acei ani!
A fost în poarta României pentru 76 de meciuri, inclusiv turneele finale EURO 1984 și Cupa Mondială 1990 fixându-se în palmaresul său. Dar care i se pare, privind înapoi, în ziua în care împlinește 70 de ani, cel mai mare fotbalist pe care l-a avut ca adversar?
„Consider că cel mai mare fotbalist pe care l-am întâlnit in cariera mea a fost Diego Maradona. Pentru mine, Diego a fost unic. Avea o tehnică si o ușurință în mișcări incredibilă. Balaci și Hagi se asemănau în joc cu el, dar totuși el a fost unicul Diego Maradona”
Amintirile curg inevitabil, de la Maradona, spre România la Mondialul 1990: „Am avut un 1990 o națională foarte bună, la fel de bună ca cea din 1994, iar dacă treceam în optimi de Irlanda, la penalty-uri, cred că ajungeam departe la acel Mondial”.
„Am jucat la națională cât mi-a fost scris să joc. Evident că mă doare că s-a terminat așa la Kosice (n.r. – înfrângerea cu Cehoslovacia din preliminariile CM 1994), dar asta e viața și prefer să rămân cu amintirile plăcute.
„Eu cât am jucat fotbal am încercat mereu să dau tot ce a fost mai bun din mine pentru naționala țării mele și pentru echipele de club unde am apărat”
Semifinalist al Cupei UEFA cu Craiova Maxima, finalist al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua București. Când s-a simțit Silviu Lung cel mai aproape de un trofeu european? Răspunsul e unul, în aparență, neașteptat!
„Teoretic, în ’89 cu Steaua, că am jucat cu Cupa Campionilor pe masă, dar practic în ’83, când am jucat cu Universitatea Craiova cele două meciuri, tur-retur din semifinale cu Benfica, 0-0 pe Da Luz și 1-1 în Bănie. Am fost eliminați, deși nu am pierdut, din cauza regulii de atunci cu golul în deplasare…”
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2024%2F06%2Fsilviu-lung.webp)
„Apoi, cu Steaua în fața celor de la AC Milan în finala Cupei Campionilor Europeni nu am avut nicio șansă, deși Steaua era o echipă puternică în Europa. Am fost luați cu un presing de jucătorii lui Milan de nu am știut ce mai e cu noi pe teren!”
„Nu erau nici vremurile de acum, cu tot felul de analize video. Iar noi nu am bănuit că ei vor juca încă din startul partidei cu acel presing ucigător. Milan i-a avut pe Gullit, Van Basten, Rijkaard, Baresi, Maldini, Ancelotti, zdrobise cu 5-0 în semifinale pe Real Madrid…”
O carieră atât de amplă e un zig-zag de glorie și așteptare, provocări și triumf. Silviu Lung continuă amintirile neprețuite:
„Am avut în cariera mea multe momente frumoase, dar și unele mai grele. Unul dintre cele mai grele, la Universitatea, dar fiecare fotbalist trece prin așa ceva, a fost atunci când s-a dorit aducerea lui Helmuth Duckadam în locul meu”
„Treceam printr-o formă mai slabă, se întâmplă, dar mi-am revenit în cele din urmă și am apărat foarte bine în acea campanie internațională din 1982-1983. I-am simțit imediat și pe colegi că au din nou încredere în mine”
„Nu a mai venit Helmuth Duckadam la Craiova, iar eu mi-am continuat rivalitatea cu Gabi Boldici. El a fost un portar foarte bun și ne-am împins unul pe altul de la spate”
„La echipa națională am avut o frumoasă rivalitate cu Țețe Moraru. Cu Țețe țin legatura și în ziua de azi. Știam clar că va apăra la națională cel care e mai bun dintre noi. Cu el am fost rival încă de la loturile de juniori”