Acasa » Fotbal Intern » Superliga » Rapidul, la o gară de rușine: un singur șut pe poartă într-un derby jucat o oră în superioritate! Cronică de Gabriel Berceanu la Rapid – FCSB 0-0

Rapidul, la o gară de rușine: un singur șut pe poartă într-un derby jucat o oră în superioritate! Cronică de Gabriel Berceanu la Rapid – FCSB 0-0

Rapidul, la o gară de rușine: un singur șut pe poartă într-un derby jucat o oră în superioritate! Cronică de Gabriel Berceanu la Rapid - FCSB 0-0

Rapid – FCSB în penultima etapă de sezon regular e primul tur al alegerilor prezidențiale pentru doi candidați siguri de prezența în turul 2. Simți că „gloanțele de aur” s-ar cam păstra pentru dezbaterea finală: giuleștenii s-au văzut cu sacii-n vagoane de play-off, campioana freamătă momentan spre Uniunea Europeană și întâlnirea geostrategică de la Lyon.

Firește, în stradă, poporul roș-albastru și cel alb-vișiniu mocnesc scindat, nu pot accepta vreodată strategii ori menajări. În fond, o lovitură bine țintită acum ar zgudui contracandidatul la titlu și l-ar trimite amețit spre play-off-ul capital. Chestiuni de moral, rivalități șerpuind prin statistici. Însă mai e o luptă, undeva.

Cronică de Gabriel Berceanu la Rapid – FCSB

În Biroul Oval al propriilor convingeri de piatră, la 66 de ani și un pas să candideze de-a binelea la președinție, Gigi Becali privește în gol. Prin noaptea cețoasă de martie trec umbrele lui Borcea, Badea, Turcu, Iancu, Sechelariu, Copos, „Pinalty”, Pădureanu, Ioan Neculaie și apoi Niculae, Walter, Iorgulescu, Bosânceanu, Penescu, Bercea și Luca, Șiman, Paszkany, Simota, Porumboiu, Condescu, Bucșaru…

În 22 de ani plini la echipa asta, Becali s-a luptat cu toți. A mai învins, a mai pierdut, a investit, a câștigat. Dar azi e singurul în picioare. Un Donald Trump de Pipera supraviețuind solitar în fotbalul nostru de top, „fiară” veritabilă cu fler mercantil între „fiarele” câtorva generații amestecate de afaceriști, pe valurile junglei românești din anii 1990, 2000, 2010.

Unii au murit, alții s-au scurs din fotbal. Nețoiu și Mititelu încă se zgândăresc prin Liga 2. În seara asta, Gigi Becali șterge fereastra cu podul palmei, rânjind pe jumătate triumfal și pe jumătate înfiorat de „fantome”. Pentru el, Rapid – FCSB are ceva special: Dan Șucu e prototipul unei „fiare” noi.

Varga reprezintă totuși profilul vechi, pe Rotaru l-a tot învins, Dinamo este, încă, prea jos. Dar Șucu… Dan Șucu e mai mult decât un nume de adversar. E „fiară” emblematică pentru o vreme nouă. Cu 5 ani mai tânăr și viziune 2025, patron și în Serie A, afacerist fără miros de cătușe prin culoarul ascensiunii. „Fiară” dintr-o specie nouă, încă în curs de adaptare la jungla fotbalului nostru.

Deși nu o va recunoaște vreodată, deși îi este chiar și lui inexplicabil, pentru Becali o victorie în fața lui Șucu, acum și în play-off, ar depăși ca fericire profundă, aproape mistică, un nume mare eliminat din Europa League sau câteva milioane de euro pe cale de consecință. De ce?

Poate pentru că ultimii 22 de ani petrecuți astfel îți transformă chiar și fericirea într-o fiară dependentă de hrană mereu proaspătă, și pe măsură. Poate pentru că singur, după 22 de ani, ai nevoie să devorezi o specie nouă ca să te asiguri că timpul gloriei tale nu e trecut.

Ce e Rapid – FCSB pentru Șucu? Înfrângerea nu-i în meniul devenirii lui. Gigi Becali e azi cel mai bun, iar nervii produși de asta îi potențează setea oricum genuină de-a cuceri tot, cum a fost obișnuit până la fotbal. De ce nervi? Pentru că Becali reușește tocmai arzând manualul, cu un club „de autor” și principii dintr-un univers paralel. Rapid – FCSB e o ciocnire de epoci, viziuni și biblii apocrife, nescrise, de afaceriști șmecheri. Bun venit pe Arena Națională!

Rapidul fotbalului jucat doar 10 minute

Nu joacă Șucu și nici Becali, dar nici Borza și Hromada, Olaru și Bîrligea. FCSB îl are vârf pe Gheorghiță, mijlocaș de bandă, care acum două veri promova din Liga 3. Cum de nu-i Gele? Păi cum ar fi să câștige Becali tocmai cu invenția asta, n-ar fi subordonarea lui Șucu deplină?

Rapid își smulge startul, propune o abordare țâfnoasă de gazdă veritabilă, cu recuperări iuți și dese prin Christensen, șarje nonșalante Alex Dobre și chiar o urcare a lui Kait. Dinamică permanentă, însă fără concretețe. Se intră tare, Mihai Popescu și Gheorghiță se pun zid în fața adversarilor, placajele trosnesc de-a lungul și de-a latul.

Să fie obosită FCSB sau pur și simplu absoarbe strategic presiunea? Verdictul vine curând, varianta a doua. Modul Europa League al campioanei a fost o iluzie pentru 10 minute: Dawa îl lansează excelent pe Miculescu, preluare de clasă, cu exteriorul, din care îl rușinează pe Braun, șut din unghi scos de Aioani! Trage și Șut, din zonă centrală, fără vlagă.

Derby-ul scrie tot mai apăsat, cu litere mari pe afiș: Rapid – FCSB, râvnă vs putere. Giuleștenii s-au retras, scârțâie tare la construcție, pe partea lui Braun e un vortex păgubos, dar nici Gheorghiță nu e atacant, oricât s-ar chinui.

Râvnă versus putere inclusiv cu FCSB în inferioritate

Echipa lui Charalambous e organizată aproape perfect, acoperă mai amplu terenul și compune cu calm, deși n-are tăiș. Impune ritmul și chiar atunci când Crețu pare pierdut, vine Chiricheș cu rezolvări elegante și duce corabia pe un val bun.

Cea mai mare ocazie vine de la Cisotti, care îl culcă pe Pașcanu ca la juniori, ajunge singur cu portarul dar trimite îngrozitor. Adăugați, anterior, o incursiune a lui Gheorghiță, șut cu efect interior peste transversală, un corner pervers scos greu de Aioani și veți descoperi balanța răsturnată de FCSB până-n miezul reprizei.

Însă, după un cartonaș galben încasat degeaba la o exagerare dramatică a lui Koljic, Dawa îl vede și pe al doilea în minutul 35. Chiricheș trece stoper și, culmea, într-un 4-4-1 de ocazie, FCSB menține fix același cadru al meciului până la pauză. Nicio ocazie pentru Rapid în superioritate numerică.

Campioana ratează în serie, pe blocajul de neînțeles al giuleștenilor

Retrasă mult, pe tiparul unei nopți fermecate de la Salonic, echipa lui Gigi Becali nu suferă. Pândește. Rapidului îi lipsesc parcă prea multe ca să capete semeția candidatei la titlu și să poată sfârteca prin balansul ermetic țesut de postura campioanei en-titre. Oricât ar curge șuvoiul de dragoste și energie din tribune, băieții lui Șumudică se împiedică în limitări oarbe când trec de un pod imaginar la vreo 20 de metri de Târnovanu.

Ba chiar, în minutul 58, din lovitură liberă lateral dreapta, Radunovic e aproape să-l servească pe Mihai Popescu pentru o deschidere de scor care să aducă la paroxism peluza vișinie. De aici, văzând că se poate, roș-albaștrii lasă defensiva să-și tragă sufletul și pășesc mai sus. Tănase scoate penalty, trântit de Pașcanu, doar că fusese în poziție de ofsaid!

Miculescu reia din 16 metri, deasupra porții, urmare a unei avansări cu pase din prima. Cine spuneam că joacă în zece oameni?

Ofsaidul „taie” penalty pentru FCSB și gol pentru Rapid

Abia după ce intră Burmaz în locul lui Koljic apare prima ocazie dinspre gazde: Dobre pune latul tremurând din câțiva metri. Cam atât. Pe alocuri se joacă pe contre, FCSB își permite asta bazându-se pe resurse de energie incredibile. Șumudică forțează logic, Rareș Pop apare pentru Grameni. Și, imediat, pac nebunia!

Burmaz scapă în banda stângă, centrare neatacată, Dobre retrimite în buza porții. Chiricheș se complică, țopăie mingea ca la flipper, Radunovic nu sare la cap, același Dobre trimite curios printr-o fărâmă de spațiu. Gol! Ba nu, ofsaid la VAR!

Prospețimea lui Musi nu ajunge pentru a ridica pânza presiunii vișinii, tot mai densă. Nu-i suficient un izvor la cât au alergat roș-albaștrii în acest sezon. Dar nici cu Ankeye, trecuți la doi atacanți centrali, rapidiștii nu-și pot desena ocazii. Când sacrificiu, când dublaj inspirat, cumva se pune eficient FCSB împotriva oricărei tentative. Și când crezi că se blochează pentru remiză jucătorii lui Charalambous, altă ocazie pentru ei! Și lovitură liberă. Și corner. Ce rezistență fizică!

Un Rapid prea mic pentru derby, până la urmă

Cu tot cu 8 minute de prelungiri, se face o oră întreagă jucată de Rapid în derby în superioritate numerică. Se termină 0-0. În dreptul echipei lui Marius Șumudică… un singur șut pe poartă! Puțin, extrem de puțin, de parcă biletul pentru play-off a fost smuls. Nici măcar posesie covârșitoare, doar 58%.

Campioana organizată incredibil, cu arta sacrificiului la purtător, stabilitate mentală și resurse fizice redutabile, a rezistat. Ar fi putut, cu noroc ce-i drept, chiar să producă rușinea pentru gazde.

În propriul Birou Oval, pe canapeaua care sigur nu e Mobexpert, Gigi Becali se poate trânti mulțumit pentru turul presei sportive prin telefon. N-a biruit în fața marii lui provocări ascunse, „fiara” nouă Dan Șucu. Însă i-a dat încă o dată peste nas. Și intră sigur pe el spre un play-off în care, da, se poate întâmpla orice.

Dar cei care au stăpânit jungla până azi au cele mai mari șanse să se hrănească și mâine. Tocmai din setea de mărire ambalată sumar, prin tensiuni interne, vorbăria lui Marius Șumudică și fotbal livid, a celorlalți.