Pulsul revoluției lui Mirel Rădoi la Universitatea Craiova: cine aprinde luminile și cum continuă bezna după 3-3 cu UTA Arad de la 3-0 în minutul 80, într-un nou sistem de joc și în epoca fără Alex Mitriță

Când Universitatea Craiova are la dispoziție 15 jucători noi în lot față de sezonul trecut, fără să închidă încă ușile transferurilor!, iar 8 au părăsit vestiarul cunoscut, să elaborezi analize cu pretenții concluzive după prima etapă din sezon e poate cea mai irelevantă și iluzorie tentativă. „E greu de evaluat acum”, admitea și Rădoi după meci.

Oricum Mirel Rădoi e un antrenor extrem de dificil de „citit”, iar asta n-o inventez eu, a mărturisit-o Adrian Mihalcea, tocmai antrenorul de la UTA Arad împotriva căruia s-a scris debutul uluitor din Superliga 2025/2026. Singurul tehnician care se poate lăuda că a jucat împotriva tuturor rivalilor din acest campionat detalia aici, în exclusivitate pentru ProSport.

Dar nu despre analize și verdicte e vorba în acest material, la fel cum nu deslușirea viziunii lui Mirel Rădoi e obiectivul. Pur și simplu, când Universitatea Craiova trece printr-o veritabilă revoluție, de sistem, lot, abordare și staff, e firesc să aștepți cu nerăbdare primul test. A fost 3-3 la Arad cu UTA, după ce în minutul 80 oltenii aveau 3-0. Ce-i de înțeles, primar, fără perspective tranșante, din asta?

Vezi galeria foto
5 poze

Cântărind acele resurse din vestiar pe care știa (sau spera cu mai multă convingere) că nu le pierde, Rădoi a adus un 3-5-2 cu inflexiuni peste vară. Și a fixat un fagure pentru sistem, pe care a început să îl umple cu jucători adecvați conturului de profil, susținut cu încredere și buget, încât să funcționeze. Când? Răspunsul isteț ar fi: când trebuie. Ce se zărește acum?

Cine aprinde luminile și cum continuă bezna prin revoluția lui Mirel Rădoi

Prima repriză a fost grozavă la Arad. Nu doar 2-0 pe tabelă, ci posesie superioară, 11 șuturi la poartă, anestezie totală pentru oponent. La reluare, în cascadă, au început să se mistuie mintea și trupul oltenilor. Să încercăm pe compartimente.

Cătălin Cîrjan, mai motivat ca niciodată înaintea derby-ului FCSB – Dinamo: „De mic visam asta”

16:45

Etapa 16 Liga 3 | 8-0, scorul zilei, încasat de satelitul Oțelului. FCSB 2 a reușit a doua cea mai clară victorie. Zalăul a câștigat derby-ul cu Minaur

16:45

Lung a încasat trei goluri, dar mare lucru nu-i poți reproșa. Realitatea e că, până la penalty, a ținut minute bune și faze la rând Universitatea cu avantaj mare, în ciuda căderii coechipierilor. Finalmente, cum-necum, s-a adâncit și el în beznă.

Sârbul Stevanovic. Un fundaș de tipul „fără prizonieri”, luate de val deseori, rudimentar însă proactiv. Tare pe picioare, pe cât de rigid în tranziții. Continuă în Bănie tiparul gălățeanului, intervenții salvatoare substituite de faze gestionate inexplicabil? Vezi penalty-ul comis la Arad: ridică piciorul degeaba, se mai duce și „sanie”, într-un unghi din care maximum o centrare ieșea. Este, încă, o combinație de dârzenie admirabilă cu perioade „suicidale” de „noaptea minții”. Are 26 de ani, pentru un stoper mai aștepți o marjă de progres.

Mogoș în centrul liniei de trei apărători. Cu rol în construcție, sarcini și la intercepție. E posibil să îi vină excelent acest scenariu, își folosește experiența și statura eficient în multe momente. Dar e încă nesincronizat, firește, cu doi stoperi nou-veniți iar el proptit între ei.

Romanchuk? Golul marcat i-a dat o încredere productivă, l-a relaxat cumva, greșise câteva pase în start de meci și părea copleșit. E mult mai complex decât Stevanovic, controlează, poate lansa. Dar și el a jucat sezonul trecut numai în linie de patru fundași la Kryvbas. Era 3-0 pentru olteni când a fost schimbat, dar nu intrarea lui Fălcușan a destabilizat Craiova, nici pe departe. Ajungem și acolo.

© FOTO:Alexandra Fechete/SPORT PICTURES

Aripile în acest sistem nu te ajută doar să zbori, ci să exiști!

În teorie, banda dreaptă ar fi trebui să fie cea mai ofensivă, cu Mihnea Rădulescu prin natură spre un astfel de profil, iar cea stângă să balanseze defensiv, din experiența lui Nicușor Bancu. Dacă te uiți pe zonele acoperite de teren în dreptul celor doi, a fost tocmai invers! Poate Mirel Rădoi chiar a gândit să „păcălească” așa.

Mihnea a coborât generos de multe ori, dă senzația că a înțeles ce trebuie să facă pe post de winger amplu în 3-5-2, responsabil de tot ce mișcă în flanc. Totuși, copleșit în multe rânduri, precipitat. Toate de înțeles la debutul în „revoluție”. Are doar 19 ani și toate șansele să stăpânească rapid sarcinile acestui rol. E inteligent, disponibil și cu multe calități. Momentan, pendulările l-au cam lăsat fără suflu la finalizare, vezi minutul 21 spre exemplu. Gașpăr, mai defensiv, fundaș până la urmă, încă sub nivel de Superligă la gestionarea presiunii și coordonare.

Acest 3-5-2 pare croit pentru Nicușor Bancu. Pe temeiul lui, cum s-ar zice, îl valorizează la maximum, tot în teorie. Cu UTA, spații create sau de care a profitat abil în ultima treime. A destabilizat permanent cu urcările, deși dacă randamentul centrărilor a fost foarte slab de data asta. La fel productivitatea la finalizare.

Bezna poate miji însă din momentul în care, pe acest sistem, vor veni în spatele lui Bancu și Rădulescu un Kamara și Nkololo de la CFR Cluj, să spunem. Reușesc să reziste Romanchuk și Stevanovic, să strângă Băluță și Teles? La Arad, prima repriză, a fost paradis. Apoi, au părut că se pierd, fizic, pe rând, Mihnea și Bancu. La acest 3-5-2 îți trebuie patru plămâni și o inimă de rezervă în benzi.

Ce pâlpâie încurajator la mijloc și ar putea fi flacără mare

Trecem la cei trei mijlocași centrali. Schimbarea lui Teles, din minutul 62, mi s-a părut că a cântărit cel mai greu în defavoarea Craiovei. Portughezul e pe post „invizibil”, dar muncește cu dibăcie, un box-to-box mai mereu, unul care cară și livrează, altruist, destoinic și robust. Totuși, nu e integrat în circuitele echipei, e clar. Dar care circuite, că nici ele nu sunt integrate încă 🙂

Tudor Băluță nu are încă ritm și rezistență. Nici la Slask Wroclaw nu fusese titular meci de meci, trebuie să ridice clar nivelul tonusului fizic. Dar până la pierderea resurselor din această categorie, prezența lui a fost realmente o lumină nouă în display-ul Universității! Are plasament excelent, citește jocul cu inteligență, închide culoare, ba chiar orchestrează elegant și demonstrează aceeași calitate în distribuție pe care unii o uitaseră. E imperturbabil sub presiune. Trebuie să și poată fizic pe măsura tuturor acestora!

© FOTO:Alexandra Fechete/SPORT PICTURES

Houri a fost refăcut de Rădoi drept jucător esențial, după ce Gâlcă îl trecuse pe bancă. E un fotbalist care uneori rezolvă din calitate tehnică deosebită momentele în care e de datoria lui să facă diferența. Totuși, fragilitatea fizică, pe cât de fâșneț și incontrolabil îl face pentru adversar, pe atât îl trage în jos în multe dueluri unu la unu în treimea neutră.

Veți spune că și Mitriță… Nicidecum! Mitriță era o explozie de robustețe și mușchi pentru statura lui. Putea fi împins, dar nu „suflat” ca Houri! Ori în acest 3-5-2 postul pare să vizeze un rol de playmaker cu zonă de acțiune nețărmurită. Asta înseamnă că te tot lovești de închizători „tăietori”, de un stoper solid la intercepție…

Un Baiaram chiar și mai complex, un atacant lângă el care nu e Ivan

Ștefan Baiaram a fost trimis să joace atacantul mobil, pe zonă de suport, cu permis și indicații de a aluneca în flanc la primire, de a face apoi curse în interior periculoase. Ba chiar de a-și culege mingi la nevoie dinspre mijloc. A destabilizat prin demarcări fără minge, a scos penalty. E ca peștele în apă aici, Rădoi e posibil să-i fi identificat un post care să îi dubleze cota de piață.

Problema e Ivan. Și el în sine, și profilul lui. Îndrăznesc să cred că un atacant de tip pivot, un „target man” e esențial în acest 3-5-2, lângă atacantul mobil, Baiaram. Ori Andrei Ivan nu a fost și nu are cum să devină vreodată, din păcate, asta. Dăm la o parte ratarea șocantă care ne-a adus în minte, cu privire la el, vorba aceea că unele lucruri chiar nu se schimbă. A fost peste tot și nicăieri, incapabil să contribuie, neinspirat să decidă.

Ok, a marcat schimbând cu un șut mediocru direcția fazei și beneficiind de o replică relativă a portarului. Dar fără acest atacant masiv, cu joc bun de cap, care să conteze la fazele fixe, să dirijeze din devieri pentru Baiaram, Houri sau Mihnea Rădulescu, „revoluția” merge bine în atac până la „preluarea efectivă a puterii”.

Nu mai spun că, un astfel de atacant, cum nu este Ivan!, cred că ar fi contat enorm în repriza a doua la Arad. Chiar dacă mental scârțâi iar fizic ești îngenuncheat, o mingea aruncată pe vârful pivot oferă aer pentru apărare, permite redistribuirea registrului de la mijloc până la portar. Ține de joc, efectiv, împinge liniile când mintea și mușchii celorlalți nu mai pot.

Ceva îmi spune că un astfel de atacant va aduce Mirel Rădoi, că spre acest profil merg declarațiile lui. Poate mă înșel. Vedem 🙂

© FOTO:Alexandra Fechete/SPORT PICTURES

Mental, mult înainte de fizic

Dacă ați simțit tendința de a cauționa cumva Craiova pentru o victorie pierdută într-un mod cum nu se poate uita, asta e doar pentru că am finalizat zona luminilor aprinse. Voi fi mult mai scurt pe ceea ce rezumam în titlu: „cum continuă bezna”. De ce „continuă” și de ce „beznă”?

Pentru că teama de succes pe care o are Universitatea Craiova tinde să iasă din recurență și să se înfigă în coama leului de pe stemă. La Arad, ultimul exemplu, insignifiant prin consecințe în comparație cu situațiile din jurul titlului de campioană sau din cupele europene, din sezoanele anterioare. În Bănie e o teamă de succes înfiorătoare. Când e totul ok, se cutremură în efect de domino și… adio! Cenușă în câteva minute!

O beznă se pune pe mintea jucătorilor și anulează tot ce au construit dar și tot ce înseamnă calitățile lor. E ușor să spui că Universitatea s-a prăbușit fizic la Arad. Eu nu cred că s-a prăbușit! Cred doar că mai multe situații individuale, punctuale, s-au sincronizat tâmpit și au dus la tabloul de colaps fizic generalizat. În fapt, unde au fost, negativ, pe aceeași lungime de undă oltenii? La nivel mental! Și uite ce spune Rădoi după meci: „Dacă ne controlăm emoțiile, trecem peste problemele fizice”.

O explicație poate ține de absența unui lider veritabil în lot. Bancu, Mitriță sau Screciu au rotit un statut dat de longevitate și influență, dar mai mult unui hărăzit, nu câștigat natural. Niciunul nu are calități veritabile de lider feroce, luat individual, chiar și dincolo de fotbal. Ca să n-o mai lungim: niciunul nu e fotbalistul Rădoi. Universitatea nu are un Rădoi. Ar fi fost esențial în scenariul de la Arad. Și în multe alte rânduri.

Și ce să facă, să-l inventeze?! Nu, poate să îl transfere sau să îl cultive. Rădoi știe cel mai bine ce trebuie pentru un Rădoi.

O posibilă soluție pentru a opri bezna

Universitatea Craiova, așa cum o croiește Mirel Rădoi acum, din punct de vedere al profilului echipei în teren, trebuie să fie ca un organism spasmodic astfel încât să devină eficientă până la capăt. Trebuie să se strângă riguros în contracții defensive și să creeze imediat amplitudine ofensivă, toate într-o cadență calculată. Ori astea se fac doar în timp. Și doar cu încredere. Deci, ne întoarcem la mental.

Cred că pentru a opri bezna la Craiova e necesar ca, până la finalul sezonului regular, cel puțin, cuvântul „titlu” să dispară total din club, din vestiar, de peste tot. Atâția ani a ratat Universitatea titluri, încât azi, când dintre toți mulții jucători aduși să îmbrace tricoul echipei pentru prima oară nu e unul trecut de 26 de ani!, să menții presiunea asta e contraproductiv. Sunt jucători tineri și foarte tineri, alții aproape de maturitate dar cu marjă considerabilă de progres, Rădoi e de sezonul trecut pe bancă și construiește.

Foto: colaj Prosport

Alergând atâția ani să-și adjudece un titlu, Universitatea Craiova abia acum devine capabilă parcă să și-l construiască singură. Titlul se poate întâmpla în vara lui 2027 sau 2028, cel mai probabil. Dar nu e mai bun un titlu cu șanse de probabilitate uriașe, pe un destin clar, decât unul năzuit vag an de an?

De la Mihai Rotaru în jos, scoaterea cuvântului „titlu” din vocabular mă încumet să cred că ar ajuta enorm. Iar Mirel Rădoi trebuie să se vadă antrenor la Craiova și dincolo de acest sezon, trecând firesc peste orizonturile de timp și obiectiv pe care și le-a fixat public sezonul trecut.

Craiova a câștigat talie și robustețe. Dar și amplitudine de vestiar. Pariez oricât că va ajunge mai des și mai productiv la poartă fără Alex Mitriță, doar din sistemul acesta excelent pliat și umplut „pe faguri” de Mirel Rădoi. Iar Baiaram din toamna trecută, doar un Jador cu bentiță cum scriam aici, s-a maturizat exemplar, a devenit productiv și, așa cum cred că îl va folosi antrenorul de-acum înainte, are toate șansele să devină un jucător mai complex în rigorile fotbalului 2025 decât Mitriță!

Titlul de adjudecat și titlul pe care ți-l construiești singur

Puține echipe din Superliga pot la 3-0 în minutul 80 să tremure pentru victorie, și mai puține ar fi în stare să o rateze. Cu resurse net superioare calitativ. Universitatea a tot făcut parte din acest grup select. Și uite că rămâne, în ciuda revoluției! Pentru că Universitatea perpetuează involuntar incapacitatea de a se armoniza mental pe un făgaș al asumării victoriei. Sună tâmpit? Și mai tâmpit e să trăiești așa ceva, întrebați-i pe jucătorii Craiovei! Și nu o dată!

Cineva, undeva, mai cu seamă acum, când sunt multe minți în noi în vestiar, trebuie să reechilibreze lucrurile, să impună chiar și cu forța un calm și o balanță. Frica se moștenește, iar dacă nu se întâmplă acum, toți cei noi se vor speria de aceleași ocazii extraordinare de a fi fericiți și de a face astfel toată Oltenia.

Un pas pe care îl văd esențial, îl repet: după ani de alergare după adjudecarea titlului, Universitatea Craiova trebuie să accepte, cu toate efectele secundare incomode azi, realitatea admirabilă că a început să și-l construiască singură.