Acasa » Fotbal Intern » Superliga » Omul care a fost desemnat să bată prima lovitură de departajare pentru Steaua în finala de la Sevilla: „I-am dat peste cap toată strategia lui Ienei”

EXCLUSIV Omul care a fost desemnat să bată prima lovitură de departajare pentru Steaua în finala de la Sevilla: „I-am dat peste cap toată strategia lui Ienei”

Daniel Vlad
Omul care a fost desemnat să bată prima lovitură de departajare pentru Steaua în finala de la Sevilla: "I-am dat peste cap toată strategia lui Ienei"
Fotomontaj ProSport, realizat cu ajutorul Inteligenței Artificiale

Marin Radu 2, 70 de ani, a spus pentru ProSport că toată strategia lui Emeric Ienei cu privire la seria executanților loviturilor de la 11 metri i-a fost dată peste cap, după ce el i-a comunicat antrenorului său că nu se mai simte capabil să bată primul, deoarece i s-au blocat gambele.

7 mai 1986 va rămâne aproape cu certitudine singura dată din istoria fotbalului românesc când o echipă de la noi din țară (n.red Steaua București) a câștigat Cupa Campionilor Europeni.

Între anii 1986 și 1989, Steaua București a dominat Europa fotbalistică. După câștigarea Cupei Campionilor Europeni, în 1986, roș-albaștrii au câștigat în 1987 și Supercupa Europei.  În sezonul european 87-88, Steaua a jucat o altă semifinală de Cupa Campionilor. Iar în 1989, Steaua a jucat din nou finala Cupei Campionilor Europeni, „militarii” fiind învinși în ultimul act de AC Milan, scor 4-0.

Omul care a fost desemnat să bată prima lovitură de departajare pentru Steaua în finala de la Sevilla

Revenind la data de 7 mai 1986, azi se împlinesc fix 40 de ani de la uluitoarea performanță. ProSport a stat de vorbă cu unul dintre eroii Stelei de la Sevilla, Marin Radu 2, cel care a intrat în acea finală pe teren în minutul 112 în locul lui Victor Pițurcă.

„Nici nu știu când au trecut 40 de ani. Acum am 70 de ani, iar la vremea disputării acelei finale aveam 30 de ani. Îmi aduc și acum aminte perfect pentru ce fusesem introdus pe teren. Se vedea clar că ne vom îndrepta spre loviturile de la 11 metri, deoarece nici noi, dar nici Barcelona nu voiam să mai riscăm nimic în minutele de final.

Noi aveam o strategie clară, pe care din păcate eu i-am dat-o peste cap lui nea Imi. Eu, fără falsă modestie, eram cel mai bun executant al Stelei la loviturile de la 11 metri. În cariera mea mi se pare că am executat de vreo 30 de ori lovituri de la 11 m și am ratat doar vreo trei. Nea Imi decisese să mă bage pe teren, deoarece eu trebuia să fiu cel care deschid seria executanților din partea noastră. Nea Imi voia să înceapă executarea loviturilor de la 11 m cu omul lui numărul 1 la astfel de momente. Dar s-a întâmplat ceva la care în viața mea nu mă așteptam să se întâmple. Deși aveam 30 de ani și aveam o mare experiență, din cauza faptului că nu m-am încălzit bine pe margine, dar și din cauza emoțiilor, mi s-au blocat ambele gambe. Așa am jucat toate cele 12 minute, cât a mai durat meciul după ce am intrat eu. Colegii m-au văzut că nu e ceva în regulă cu mine, pentru că nici nu prea mă mai demarcam cum trebuie.

Astfel că, în momentul în care nea Imi a venit cu foaia către mine, i-am spus ce mi s-a întâmplat și că nu pot să mai bat primul. S-a albit la față. Toată strategia lui i-o dădusem eu peste cap. Puiu Iordănescu nu a vrut nici el să execute, fiindu-ne și antrenor secund și probabil nu voia să cadă pe el dacă rata, și așa a picat pe Majearu să tragă primul. Vă dați seama că îmi părerea rău și mie, deoarece una ne pregătisem la București, cu mine primul în cap de listă, iar alta se întâmplase la fața locului. Însă l-am avut pe Duckadam care ne-a scos pe toți. Helmuth era în opinia mea cel mai bun portar din țară la loviturile de la 11 m. Noi și la antrenamente îi dădeam greu goluri când exersam. Chiar ne certa dacă nu îi trăgeam serios. Și așa făceam, dar el era foarte bun”, și-a început discursul Radu 2.

„Noi ca fotbaliști câștigam bine în România acelor vremuri și poate că nu eram atât de disperați să plecăm pe capete în străinătate”

În continuare Radu 2 a declarat pentru ProSport: „Poate că veți spune că dacă ne lăsau cei de la conducerea țării pe toți să jucăm în acele vremuri în străinătate, poate că Steaua nu mai avea o asemenea echipă, nu? La vremurile alea doar pe cei aflați pe final de carieră îi mai lăsa Ceaușescu să plece și să joace în străinătate. Dar vreau să știți că la vremurile alea noi ca fotbaliști câștigam chiar foarte bine. Salariul mediu net al unui om în România comunistă era undeva la 3.000 de lei pe lună, iar noi ca fotbaliști câștigam mult mai mult. Aveam și prime foarte bune, iar faptul că stăteam și lângă familie acasă conta enorm în acele vremuri,

Plus că fotbalul se juca peste tot de plăcere. Maidanele erau pline, iar copiii făceau sport. Fiecare dintre noi aveam câte un idol. Acum au cam dispărut toate aceste lucruri despre care eu v-am vorbit. Nu vreau să fiu lipsit de modestie, dar nicio altă echipă românească nu o să mai câștige Cupa Campionilor Europeni vreodată, Liga Campionilor de azi. Hai să fim serioși și să nu facem declarații doar de dragul de a le face. Nu avem cum să ne mai luptăm noi cu Barcelona, Real Madrid, Bayern, PSG, Arsenal, Manchester City și alte forțe ale Europei. Noi nu mai suntem în stare nici să prindem grupele Ligii Campionilor, dar să ne mai și gândim că performanța Stelei va mai putea să fie egalată de vreo echipă din România. În opinia mea este imposibil ca vreo echipă din România să ne mai egaleze performanța de acum 40 de ani. Știu, este dureros că afirm aceste lucruri, dar trebuie să fim realiști, iar voi trebuie să fiți mândri de ceea ce noi am reușit să facem pe data de 7 mai 1986. Mă bucur că am avut onoarea și șansa să îmi trec în palmaresul meu pe lângă ceea ce am câștigat intern cu FC Argeș și Cupa campionilor Europeni cu Steaua București”.

Barcelona – Steaua 0-0 (0-2 la penalty-uri)

Steaua (4-4-2): Duckadam – Iovan (c), Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu – Bălan (73, Iordănescu), Bölöni, Majearu, Lăcătuş – Balint, Piţurcă (112, Radu II)
Antrenor: Emeric Ienei

Barcelona (4-4-2): Urruticoechea – Gerardo, Blanquetti, Alexanco, Alberto – Victor, Schuster (84, Moratalla), Marcos, Pedraza – Archibald (111, Pichi Alonso), Hidalgo
Antrenor: Terry Venables

Loviturile de departajare:

Steaua: au ratat Majearu şi Boloni / au marcat Lăcătuş şi Balint

Barcelona: au ratat Alesanco, Pedraza, Alonso, Marcos