21 aprilie 1999. Minutul 13 al meciului Steaua – FCM Bacău, disputat pe vechea arenă din Ghencea. Vasile Ardeleanu, stoperul de 25 de ani al oaspeților, încearcă să protejeze un balon în propria jumătate de teren, aproape de margine, dar Lăcătuș are o intrare criminală direct peste piciorul drept al adversarului. Rezultatul: fractură de tibie și peroneu, ruptură de ligamente. 21 aprilie 2023. Ardeleanu e un complet alt om. Urmează mărturia terifiantă a fundașului distrus de Lăcătuș în urmă cu 24 de ani. ”Trăiesc de pe o zi pe alta. Nu mă mai interesează nimic în afară să am grijă de mama. Toți ajungem în pământ”. Locuiește în sărăcie în Cârligi, un sat de lângă Bacău, iar fotbalul, despre care a mai vorbit episodic în spațiul public în ultimii ani, a rămas doar un accesoriu peste necazurile unui bărbat resemnat în fața unei soarte dure.
Vasile, îți vine să crezi că au trecut 24 de ani de la momentul accidentării produse de Lăcătuș?
24 de ani! A fost mai greu la început, când am stat primele două săptămâni în spital și m-am îngrășat apoi până pe la 120 de kilograme. Am reușit însă să le dau jos. Mă bucur că sunt sănătos acum. Nu mai am treabă nici cu Lăcătuș, cu nimeni.
Mai ai puterea să reconstituim faza cu ochii minții?
În primul rând, n-ar fi trebuit să joc în acea partidă, dar am intrat fiindcă Gireadă răcise. Înainte de meci, Halagian m-a tras deoparte și m-a avertizat că Lăcătuș va încerca să mă scuipe, să mă înjure, să mă provoace. În fine, eram undeva în margine, aproape de centrul terenului, am vrut să protejez o minge și mi-am înfipt piciorul în pământ. Cuiele de la ghete erau destul de mari, s-au prins serios în gazon. Iar Lăcătuș a venit direct deasupra gleznei. Poc!
Ai auzit pocnitura?
Au auzit-o și oamenii din tribună. Eu ce s-o mai aud? Am vrut să mă ridic să-l iau la bătaie pe Lăcătuș, dar, când am dat să mă scol, piciorul meu făcea balanga-dalanga. Pleca într-o parte în jambier.
Îmi închipui că ai simțit o durere groaznică!
Habar n-am de nicio durere, că m-am trezit direct în Salvare! Doar înainte să iasă mașina din stadion mă cam deranja piciorul, pentru că se freca acolo os pe os. Ne-am învârtit puțin, șoferul nu găsea ieșirea. Marele meu noroc a fost însă că fractura n-a produs așchii. Altfel, stăteam mai mult, poate nu mai jucam deloc după accident.
O perioadă, mi-am făcut singur injecții în burtă. Eram tot vânăt. Venea doctorul echipei la mine, îmi dădea flacoanele și mi le băgam singur, de ce să mai plătesc pe altul? Halagian m-a văzut într-o zi la stadion, că mergeam să-i mai vizitez pe băieți, și a început să țipe. Cine e, mă, boul, ăsta? Nu-și dăduse seama că sunt eu, mare cât casa!”, Vasile Ardeleanu pentru Prosport
Ai resentimente față de Lăcătuș?
Nimic! Sunt calm, îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt pe picioarele mele și nu depind de vreun cadru ca să mă mișc, așa cum a trebuit s-o fac în primele zile după operație. Asistentele mă îndemnau să stau liniștit, în pat, eu nu! N-aveam stare. Mai coboram în fața Spitalului de Urgență să-mi cumpăr ziarele, mă mai plimbam. Am plecat acasă după două săptămâni.
Ce relație ai avut cu Halagian, care era un antrenor complicat, uneori absurd?
Ne-am înțeles foarte bine. Îmi zicea doar atât: Vasile, nu te apuca tu de tehnică! Tu doar dai mingea la ăia din față! Îi puneam pe Căpușă și pe Petcu să alerge până le ieșea limba! Băiat bun Halagian! Mai făceam și pariuri, promitea câte o sută de dolari la victorie din partea lui, plătea. Invers, noi ciu-ciu! Nu aduceam niciodată banii.
Ce meci important ți-a rămas în memorie?
Ăla când am bătut cu 5-1 pe Steaua, în deplasare, dar eu n-am jucat, că aveam probleme cu meniscul. Fusesem la o nuntă și l-am întrebat pe tata cât s-a terminat. Când am auzit scorul am zis: aoleo, cum ne-au tras-o! Pe urmă, nu mi-a venit să cred că tabela era, de fapt, în favoarea Bacăului.
Dar o partidă cu Ardeleanu pe gazon?
4-2 cu Dinamo. Se rupea stadionul de la Bacău din cauza publicului. Arhiplin! Ți se făcea pielea de găină când ieșeai pe culoarul ăla spre teren. A fost un meci formidabil. Și pe Rapid i-am prins de câteva ori. Mi-aduc aminte că-l aveam adversar pe Sabău. El – ghete de plastic. Eu – cuie. Alunecam de mama focului, în timp ce Neluțu stătea pe picioare. Am jucat odată pe un teren ca un bazin. Dar m-am descurcat până la urmă!
Te-ai gândit cum ar fi arătat viața și cariera ta fără episodul dramatic din 1999?
Poate că mă transferam pe undeva, fiindcă auzisem de niște oferte. N-are însă niciun sens să ne mai întoarcem în timp. Repet, eu mă bucur că nu depind de niște cârje, că am mers destul cu ele. Nu-mi mai trebuie.
Ți-a fost teamă că nu vei mai putea merge singur?
Asta nu mi-a trecut niciodată prin cap. Știam că o să mai și joc fotbal. Când am reintrat, cu Brașovul, am marcat și gol. Era Halagian la adversari. A început să glumească. Ia uite, a înscris ciungul! Am dat apoi încă unul cu Pitești, pe la Satu Mare.
O întâmplare trăznită de la echipă?
Am avut destule. Pe vremea lui Halagian, aveam meciul sâmbătă sau duminică după-amiază, ne dădea liber trei ore să mergem la nevastă, la familie și ne chema apoi imediat în cantonament. Trăgeam repede o bere acasă, mai stăteam cu femeia și hai înapoi! Ne întindeam la băutură. Noi, băieții, la bere, el – poker cu primarul. Dar a doua zi ne scotea tot din cap Armeanu’. Ne alerga de ne ieșeau ochii. Am vrut să și fug odată, dar am nimerit pe acoperiș!
Au fugit mulți colegi de prin cantonamentele lui Halagian. Plecau de la hotel seara, se întorceau dimineața. Ce rost are să mai dau acum nume, că destui au comis-o”, Vasile Ardeleanu pentru Prosport
Serios? Cum așa?
Am vrut să plec acasă, dar nu știu cum naiba am nimerit o scară spre acoperiș. M-am și împedicat. Bine că n-am pus piciorul pe lângă, să cad de la înălțime! Narcis Răducan mă tot îndemna: Du-te, du-te, du-te! Și m-am dus!
Te-ai înțeles bine cu Sechelariu?
Daaa! N-aveam nicio treabă. Ne ținea la ședințe până la miezul nopții când pierdeam. Ăștia mai tineri stăteau cu capul în pământ, pe mine mă bufnea râsul când dădea câte un pumn în masă și săreau paharele de whisky. El m-a adus de la Aerostar pe la 15-16 ani. Macea Nedelcu m-a fugărit bine un tur de campionat, nu m-a băgat deloc, apoi în retur am prins meci de meci aproape.
Meciuri trucate?
Ha, ha, ha! Știu destule! Mai ales când făcea Chivorchian. Îi lua pe Pitu, pe Ciocoiu, Cursaru, Ciobanu. A fost un meci cu Sportul, trebuia să bată ei, că stăteau rău la retrogradare, cu Andone antrenor. Am egalat prin ultimele minute, le-am stricat planurile. M-a luat Chivorchian. ”Ce-ai făcut, mă?”. ”Am dat gol”. ”Bine, du-te la casierie!”. La Bistrița am mai pățit-o.
Ce s-a întâmplat?
Trebuia să pierdem la două goluri diferență. Venea Gireadă. ”Dăi, bă, una peste picioare!”. ”Nu pot, bă, ești nebun? În careu?”. Și nu mă băgam. ”Bine, mă, lasă că mă duc eu”. Un singur penalty am comis, la un 1-1 cu Petrolul, parcă. Și-am mai prins tot un meci din ăsta cu Oneștiul, tot 1-1. Florin Ganea, Dumnezeu să-l ierte!, trebuia s-o dea în bălării, dar a pus o minge direct în vinclu. Se fac și acum măgării, stați liniștiți!
Cu Gireadă mă înțelegeam cel mai bine din echipă. Când se mai luau colegii de el, venea la mine, în glumă. Mutule, vezi că mă bat ăștia! Cum ar veni, mă lua de body-guard, că eram așa, ditamai animalul”, Vasile Ardeleanu pentru Prosport
Te mai uiți la meciuri?
Da, dar parcă au înnebunit cu VAR-ul ăsta! Să te țină zece minute ca să lămurească o fază. Florinel Coman îi place în ultima vreme, și-a revenit.
Ce loc ar fi avut Vasile Ardeleanu în fotbalul de azi?
Eu am jucat mai mult în varianta cu cinci fundași, cu libero. Acum e cu 3-4. Am intrat prima dată în 4-4-2 cu Ilie Dumitrescu. Am bătut Brașovul cu 4-0.
Ilie, o figură, nu?
Toată lumea îi zicea Mister, eu – domnul antrenor. Ce-i aia ”Mister”? Nu-mi plăcea. Un antrenor care știa ce voia. Mâncam pământul prin cantonamente la Slănic Moldova, la Tg. Ocna. Cu Prunea mai vorbeam aceeași limbă. Voia să stea numai cu mine în cameră. El dormea, se odihnea, eu mă mai uitam la televizor, cu sonorul încet, să nu-l deranjez. Un foarte bun amic și coleg în acea perioadă!
Pentru mine s-a rupt complet filmul la Bacău când a venit Lupescu antrenor. Venise Goian la echipă, iar mie mi-a zis că trebuie să mă pregătesc și o să găsim o echipă unde să plec. M-am dus la Vaslui și acolo s-a terminat tot”, Vasile Ardeleanu pentru Prosport
Cum îți merge în viața de zi cum zi? Cum te descurci?
Mă mai supără un picior, dar stângul, nu cel lovit. Mă săcâie genunchiul. În rest, prin gospodărie, cu găinile, muncesc zilier să mai scot și eu ceva. Mă solicită oamenii din sat la câte o muncă. M-am obișnuit. Nu mi-e rușine. Nu sunt singurul de pe lume ajuns în situația asta. Nu pot pleca nici dincolo.
Peste hotare?
Da. Am mai fost o data în Italia, la cules de pepeni. Am pus ceva bani deoparte, dar nu era de mine acolo. M-am întors și pentru că tata era bolnav, s-a dus între timp, Dumnezeu să-l odihnească!
Dar ca fotbalist ai reușit să strângi ceva pentru ziua de mâine?
Am avut, dar nu vreau să dau vina pe nimeni. Poate și eu am greșit, și soția, acum sunt divorțat. Banii s-au dus. Nici eu nu știu pe ce. Când ai buzunarul plin, ești un om perfect. Apoi, nu te mai bagă nimeni în seamă.
Dacă aș da timpul înapoi, un singur lucru aș schimba. Momentul accidentării din 1999. M-aș feri. Aș trage piciorul înapoi. În rest, n-aș modifica nimic”, Vasile Ardeleanu pentru Prosport
E o întrebare sensibilă, dar a fost la mijloc și prietenia cu băutura?
Tânăr și neliniștit! Veneau cunoscuți, ”Hai și tu cu noi!”, și hai! Nu eram cu tăria. Berea stătea la ordinea zilei. Și acasă când mergeam, ce să fac? Mai scoteam o bere de la rece, mai băgam uneori și un pahar de vin. Bine că nu m-am pierdut pe păcănele! Băgam 10 lei, scoteam 20 și plecam. N-am căzut niciodată în patima asta, cum au pățit alții.
Bacăul fotbalistic de azi e un dezastru total.
Mă doare sufletul. Nu mai există interes, nu mai sunt nici bani ca pe vremea lui Sechelariu. Cred că s-a și furat destul la FCM Bacău.
Ești îngrijorat pentru ce-ți rezervă viața în perioada următoare?
Nu. Toți ajungem în groapă. Ce-o fi, o fi! Nu mă mai interesează decât să am grijă de mama, în vârstă de 70 de ani. Asta e, n-am ce să mai fac!
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER