De puțin timp s-a încheiat și perioada cantonamentului de iarnă pentru toate echipele de fotbal din România. Pentru echipele care și-au permis din punct de vedere financiar, această perioadă de pregătire s-a desfășurat, ca și în anii trecuți, în Turcia, în Antalya.
Vreme bună, terenuri de joc practicabile, meciuri amicale, dar, cu toate astea, o mare glorie a fotbalului românesc, Marcel Răducanu, vine și demontează ideea de cantonament de iarnă în Antalya.
„Eu dacă aș fi antrenat o echipă din România, mergeam în cantonamentul de iarnă la munte. Acolo se face adevărata încărcare fizică. Așa, în Antalya mergi, ai câteva meciuri de pregătire și te întorci în țară unde trebuie să joci pe un frig de crapă pietrele.
După un cantonament montan lucrurile stau cu totul altfel. În anii 70-80 să știți că rezultatele echipei Steaua și nu numai au venit după cantonamente montane de 10-12 zile. Acolo se puneau bazele pregătirii fizice”, a explicat Marcel Răducanu.
Marcel Răducanu și-a amintit de momentele petrecute în cantonamentele de iarnă cu echipa Steaua, de la Forban și din Poiana Brașov.
„La Forban era cel mai greu. Trebuia să alergăm zilnic, câte 12 kilometri prin zăpadă. De cele mai multe ori stratul de zăpadă trecea bine de genunchi. Era un program infernal. Când ne întorceam la cabană abia dacă mai puteam mânca ceva sau bea o cană cu ceai din cauza oboselii”, a explicat Răducanu.
La Poiana Brașov lucrurile aveau un tablou ușor modificat doar pentru că după antrenament echipa avea cazarea în Brașov.
„Stăteam în Brașov la hotelul armatei. În Poiană urcam cu autobuzul. Când ajungeam acolo, aveam un traseu de 12 kilometri pe care trebuia să-l parcurgem. Efortul era la fel de mare ca cel depus la Forban, a mai declarat Răducanu.

marcel raducanu romania preliminarii cm 2022
Povești din zona cantonamentelor sunt foarte multe. Una dintre ele, cu o componentă umoristică aparte, Marcel Răducanu spune că nu are cum să o uite vreodată: „Într-o zi, eram cu Florin Marin, Dumnezeu să-l ierte. Am găsit noi o cale să tăiem traseul pe o scurtătură.
Cert este că am ajuns la șosea și, la un moment dat, am văzut că se apropie un camion. I-am făcut semn să oprească și omul ne-a spus să urcăm în spate.
Transporta ceva plin de var, motiv pentru care ne-am albit fâșurile. La un moment dat, șoferul a văzut doi inși mergând pe șosea. Noi ne-am dat seama că erau antrenorii. Ne-a întrebat dacă să-i luăm și pe ei și i-am spus că în nici un caz, că oamenii au ieșit să se plimbe.
Cert că atunci când am dat cu ochii de nea Imi ( n.r. Emeric Ienei) ne-a văzut că suntem plini de var și ne-a spus zâmbind: – Voi mai aveți o treabă de făcut. 12 kilometri de alergare. Hai, fuguța – Sunt povești frumoase care nu pot fi uitate vreodată”, a încheiat Marcel Răducanu.