Sabău și Hagi, două simboluri ale „Generației de Aur”, se duelează astăzi în Universitatea Cluj – Farul. O confruntare eveniment prin prisma relației pe care cei doi o au de aproape 40 de ani. Sabău și Hagi au trăit împreună multe dintre momentele istorice și definitorii pentru fotbalul românesc al anilor ’80 – ’90, iar prietenia lor s-a păstrat și după ce și-au încheiat carierele de fotbaliști.
Ioan Ovidiu Sabău vorbește pentru ProSport despre relația sa specială cu Gheorghe Hagi. Interesant este că îl privește încă pe „Rege” ca pe liderul generației din care cei doi au făcut parte.
Domnule Sabău, cât de des vorbiți cu Gică Hagi?
Destul de des. Prim mesaje, în fiecare săptămână și cam la trei săptămâni vorbim la telefon.
Vorbiți doar fotbal?
Numai fotbal (râde). Mai greu altceva, pentru că la el totul este pentru fotbal. Când deschizi subiectul fotbal nu mai este loc de altceva.
Care este relația dintre Hagi și ceilalți membri ai „Generației de Aur”? Încă îl respectați ca pe un lider al generației?
Da, foarte mult. Mai ales că este unic în tot ce face. Și ca jucător a fost unic. Un om cu multă personalitate și care făcea diferența, dar și foarte corect în relația cu ceilalți. Intervenea când i se făcea cuiva o nedreptate. Se luau măsuri ca toată echipa să fie de partea unui jucător, cum s-a întâmplat când unul sau doi au fost criticați destul de aspru, el era foarte afectat și s-a hotărât să limităm discuțiile cu presa. Un alt exemplu, când era problema cu primele la echipa națională. Când ne-am calificat la Mondial s-au promis mașini pentru toți și, mă rog, au fost mai puține. El a zis să nu ia nimeni. A devenit lider prin personalitatea lui.
Așadar, îl vedeți și astăzi pe Hagi ca pe un lider al „Generației de Aur” și după atâția ani.
Eu așa îl văd, ca pe un lider și am argumente, îl cunosc foarte bine. Un tip special în tot ce înseamnă și viața lui și Academia și ce înseamnă el ca antrenor, personalitatea lui. Și faptul că și pentru noi a fost un sprijin, mai ales pentru cei tineri, la echipa națională. Ne transmitea că putem și noi să luptăm de la egal, la egal de cu alții din Europa.
Ce v-a spus când ați decis să reveniți în fotbal?
S-a bucurat foarte mult. M-a încurajat, m-a felicitat. „Avea nevoie fotbalul de tine…”. I-a plăcut și a apreciat foarte mult echipa cum a jucat în primele meciuri. El a zis că lipsește norocul, eu nu cred asta (râde). Cred în moment. Locul și momentul potrivit.
Se împlinesc 35 de ani de când au jucat prima dată împreună, dar Sabău nu i-a spus niciodată lui Hagi că i-ar fi plăcut să-l ajute în proiectul său. „Moțul” spune că ar fi acceptat să antreneze și juniori pentru Academia Hagi.
O singură dată au mai fost rivali cei doi din postura de antrenori, într-un Gloria Bistrița – Poli Timișoara 1-1, în 2006.
Nu v-a chemat niciodată să vă alăturați în proiectul său, de când a înființat Academia Hagi?
Nu. El cred că nu s-a gândit că eu pot să merg. Chiar dacă au fost momente când mă gândeam, mi-ar fi plăcut să îl ajut în promovarea copiilor, a tinerilor. Și chiar am vrut să discut problema asta. El cred că nu s-a gândit că eu m-aș fi dus să antrenez o echipă de copii sau la Liga 3, unde are el echipa secundă. Dar pentru mine ar fi fost o provocare, mi-ar fi plăcut și eu să pun umărul, la ce condiții are el, pentru că e unic în ce face. Păcat că este singur. Dacă mai erau cel puțin 4-5 care să facă ce a făcut el și jucătorii lui ar fi crescut mai mult. Contează mult concurența.
Ce înseamnă duelul tactic cu Hagi? Vă era dor de astfel de dueluri?
Da. E un antrenor foarte matur în momentul de față. Este foarte bine pregătit. Se vede clar filosofia, ideea clară de joc prin tot ce face, când schimbă sistemul, rapiditatea cu care joacă, dinamica jucătorilor fără minge, rapiditatea cu care recuperează. În plus, toți sunt implicați acolo, se vede că este o „familie”. Pare un tip dur, de afară, dar iubește mult jucătorii. El nu se compară cu cei slabi, are alte repere și cere mai mult.
Îl cunoașteți foarte bine. Va fi un plus asta pentru „U”?
Sigur că știu cam ce joacă, cunosc foarte bine jucătorii. Trebuie să pregătim și noi bine meciul. Nu înseamnă că nu avem nici o șansă. Am avut momente foarte bune de joc, avem jucători de calitate. Și noi suntem pregătiți.
Hagi și Sabău au fost pentru prima dată coechipieri în 1988. România juca un amical cu Olanda lui Van Basten, Rijkaard și Koeman. Sabău vorbește despre acel meci ca despre împlinirea unui vis, acela de a juca alături de Hagi, Boloni sau Cămătaru. Au urmat alte 35 de meciuri în care Hagi și Sabău s-au aflat în același timp pe teren, la echipa națională.
Cei doi au fost și adversari în derby-urile Steaua – Dinamo de dinainte de Revoluție. Sabău și-a amintit de meciul în care dinamoviștii s-au luat la bătaie cu Hagi și cu ceilalți steliști. Era 1989 și Dinamo învingea cu 3-0 în Ghencea o echipă a Stelei care venea după 104 partide în care era neînvinsă.
În 1988, într-un meci cu Olanda, a fost primul în națională alături de Gică Hagi. Așteptați să jucați alături de Hagi, în acea perioadă?
Alături de Boloni, de Hagi… Cum să nu? Cine nu își dorea? Îl vedeam ce rapid era, ce execuții avea. El avea deja meciuri importante, iar eu, Popescu, Petrecu eram copii. Mă uitam la TV și vedeam la ce nivel este. Îmi doream să ajung la nivelul lui de performanță. Îmi dădea încredere că și eu pot. Nu vorbesc de nivelul lui tehnic, era greu să îți propui asta, dar să joci la cel mai înalt nivel, cum făcea el.
Vi s-a împlinit un vis atunci, să jucați cu Hagi?
Da, un vis. Pentru mine asta a fost. Să joc cu acești fotbaliști pe care îi admiram foarte mult. La fel Cămătaru, un fotbalist atât de valoros. De-aia le port un respect deosebit acestor mari fotbaliști și astăzi și nu mi-aș permite niciodată să îi vorbesc de rău. Au fost modele pentru foarte mulți tineri.
Dueluri directe ați avut până atunci în derby-uri. Cum era Hagi ca adversar?
Un tip foarte rapid, agresiv cu mingea la picior, îi plăcea contactul. Era curajos, nu îi era frică, știa să dea și cu cotul și totdeauna dorea să câștige. Nu accepta să piardă. Chiar dacă l-am bătut în Ghencea cu 3-0, dacă nu a putut la fotbal ne-a luat la pumni (râde). A fost o reacție a ce însemnat meciul acela. N-au acceptat să piardă, ei care erau cei mai puternici. A fost bătaia pe teren, dar a doua zi ne-am întâlnit la cafea, ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Dar în meciuri, acolo ne transformam, din punct de vedere sportiv.
Cei doi foști mijlocași au ajuns să fie colegi și la Brescia, pentru două sezoane. Au fost 31 de partide în care Sabău și Hagi s-au aflat simultan pe teren în Serie A și 21 în care au împărțit gazonul în Serie B. Sabău povestește despre cum suferea Hagi când pierdea un meci și despre cum se schimba „Regele” când venea la echipa națională.
Ați fost colegi la Brescia. 31 de Meciuri în Serie A și 21 în Serie B împreună. Ați pierdut un play-off de menținere în Serie A cu Udinese. Cum era Hagi la înfrângeri?
Greu mai vorbeai cu el, nu mai puteai vorbi. Ca și mine, așa eram și eu. Nu ieșeam nicăieri, nu aveam chef, așteptam antrenamentul și meciul următor. Și când jucam prost, nu doar când pierdeam. Așa sunt campionii. Nu poți să accepți că ai jucat prost. Nu poți să-ți dezamăgești fanii.
Românii dominau vestiarul la Brescia?
Da. Dar nu pentru că aveam un antrenor român. Pentru că eram cei mai buni. Cu noi Nea’ Mircea era cel mai dur. Pe noi ne lua „la șuturi”. Și el avea presiune, pentru că el ne-a adus.
Ați jucat alături de Hagi 36 de meciuri în națională. Ați prins un Mondial cu Hagi, Italia ’90. Hagi de la națională era schimbat față de Hagi de la Brescia?
Nu, doar că naționala era altceva pentru el. Avea experiență și era acel lider care se responsabiliza mai mult. Parcă era altceva pentru el naționala. Era o plăcere să jucăm toți împreună. Ne simțeam din priviri, știam unde să dăm mingea, știam minusuri, calități la fiecare dintre noi. Mai ales că jumate jucasem la Dinamo și cealaltă jumătate la Steaua. Se crease un grup în care știam foarte bine ce aveam de făcut și ne completam.
V-ați certat cu Hagi în teren vreodată?
Niciodată. Nici în teren, nici în afară. La meciul cu Steaua, atunci, ne-am împins, ne-am îmbrâncit. Dar de atunci, niciodată. Am un respect pentru el și el pentru mine, cred. N-ai cum, dacă nu este un respect reciproc. L-am apreciat și respectat și ca om și ca jucător.
31 de partie în Serie A
21 de partide în Serie B
4 meciuri în Cupa Italiei
36 de partie la echipa națională
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER