Claudiu Drăgan, exploziv înainte de Dinamo – UTA: „Nu semnez pentru egal!”. Poveștile atacantului arădean triplu campion cu „câinii”, revenit acasă. EXCLUSIV

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Etapa 14 din Superliga aduce duminică seară, de la 20:30, partida Dinamo – UTA, unul dintre duelurile de mare tradiție din fotbalul românesc. Iar pentru Claudiu Drăgan, 47 ani, atacant arădean din Chișineu-Criș și triplu campion cu Dinamo, e o provocare unică.

„Câinii roșii” au în vitrină 18 titluri de campioană, arădenii doar 6 și multe destine sunt îngemănate între Dinamo și UTA. Prin vinele lui Claudiu Drăgan curge sângele „roș-alb” al „Bătrânei Doamne”, dar și al clubului din Șoseaua Ștefan cel Mare.

În Capitală, fostul atacant a scris istorie la începutul anilor 2000. Cel poreclit „Iedul” a fost transferat de Dinamo de la UTA în iarna anului 2000, la insistențele legendarului Cornel Dinu. În locul lui Adrian Mutu, care era cumpărat de Inter Milano pentru 6,5 milioane de euro.

Interviu de colecție cu Claudiu Drăgan, atacantul Aradului adus la Dinamo de Cornel Dinu

„Aveam doar 21 de ani, iar Mister Cornel Dinu a avut încredere în mine. Mi-a schimbat destinul! Am câștigat campionate și cupe cu Dinamo, am împărțit vestiarul cu fotbaliști enormi, care mi-au rămas prieteni pe viață”.

Așa rememorează azi Claudiu Drăgan, în deschiderea interviului-eveniment pentru ProSport. Într-adevăr, Drăgan avea să câștige nu mai puțin de trei titluri de campion în tricoul „câinilor”, în 2000, 2002 și 2004,  plus patru trofee Cupa României: 2000, 2001, 2003 și 2004.

A îmbrăcat și tricoul României U21 din postura de fotbalist la Dinamo și a fost coechipierul antrenorului de azi al echipei UTA Arad, Adrian Mihalcea!

Absolvent al cursului de team-manager organizat de FRF, fostul atacant a ales să nu stea totuși pe bancă alături de fostul său coleg și preferă rolul de scouter, dar și să reprezinte imaginea clubului-emblemă al Aradului.

Cu palmaresul său bogat, Claudiu Drăgan este cel care înaintea meciurilor din Superligă pentru UTA însoțește vechile glorii ale clubului în iarbă, pentru lovitura de începere și, mai apoi, le oferă în numele clubului distincții simbolice.

A fost la rându-i omagiat astfel înainte de UTA – Dinamo în martie 2025, când Florentin Petre și Călin Mariș, fost coleg din atacul UTA-ei la finalul anilor ’90, i-au făcut momentul cu adevărat special:

Claudiu Drăgan, Florentin Petre și Călin Mariș. FOTO: uta-arad.ro

Acum, inima „Iedului” Claudiu Drăgan bate tot mai tare. Se apropie ora de start în Dinamo – UTA!

Claudiu Drăgan: „La Dinamo nu ne întrebam dacă vom câștiga, ci cu cât!”

Claudiu, suporterii glumesc spunând că ești în „Săptămâna Mare” pentru tine, vine Dinamo – UTA! Ce emoții te încearcă?

UTA și Dinamo sunt ele mai importante cluburi din viața mea, fără doar și poate. Sunt născut în județul Arad, la Chișineu-Criș, am crescut în Arad și am crescut cu UTA. Nu am cum să mă desprind de clubul acesta, UTA a fost întotdeauna mai aproape de sufletul meu!

Cu aproximativ 30 de ani în urmă, cineva mi-a spus că, dacă voi ajunge să joc stadionul „Francisc Neuman”, mă voi putea considera fotbalist. Mi-am propus să ajung și mai departe, iar apoi să câștig campionatul României.

Dinamo mi-a oferit această șansă într-o perioadă în care UTA era în Liga 2. Am putut să mă lupt pentru trofee și le-am și câștigat. Așadar, după UTA, imediat urmează Dinamo.

Primul mare regret al meu ca fotbalist este că am ratat acea promovare din anul 1999 cu UTA, la barajul de la Alba Iulia, cu Rocarul. Mi-ar fi plăcut să joc cu UTA în Liga 1, din păcate nu am avut șansa asta nici mai târziu. Am o grămadă de meciuri în Liga 2, dar nici unul în Liga 1.

Într-adevăr, la 6 luni după ratarea promovării cu UTA, ai ajuns la Dinamo. Cum a fost impactul, mai ales că trebuia să-l înlocuiești pe Adrian Mutu?

Adi era la acel moment, într-adevăr, un fotbalist bun, dar încă nu se afirmase cu adevărat. Așa că, la acea vreme, nu am simțit o mare presiune că trebuie să-l înlocuiesc. În schimb, când am intrat în vestiarul lui Dinamo, mi-am dat seama că lucrurile erau foarte serioase.

Colegii vorbeau despre meciuri cu mentalitate de învingători. Nu se întrebau dacă vom câștiga, ci cu cât vom câștiga! Am avut noroc de un antrenor foarte bun la Dinamo, Mister Cornel Dinu, de la care am avut foarte multe de învățat.

Mi-a oferit și foarte multă încredere în perioada aia și m-a și ajutat să mă adaptez la București. Și, la al doilea meci pentru Dinamo, am dat două goluri cu Universitatea Craiova, la noi acasă. I-am bătut 5-2, așa au început și colegii să prindă încredere în mine, iar eu să mă adaptez mai ușor.

Așa începea o perioadă frumoasă în cariera mea, îmi amintesc că eram foarte apropiat de Semeghin (n.r. – Dorin Semeghin), Iordache (n.r. – Adrian Iordache), Ciobi (n.r. – Liviu Ciobotariu) și Gabi Tamaș, puțin mai târziu. Noi eram mai mereu împreună.

Cornel Dinu, efigia lui Dinamo care i-a schimbat cariera și lui Claudiu Drăgan. Foto: SportPictures

Automatismele duse la extrem de Cornel Dinu și obsesia ofensivă la Dinamo

Cum era în mijlocul lor unor fotbaliști mari din vestiarul lui Dinamo pentru un atacant tânăr, la 21 de ani, venit din provincie?

Am făcut parte dintr-un grup foarte omogen, cu jucători concentrați pe ceea ce aveau de făcut și cu atacanți de națională. Mi-ar plăcea să existe și astăzi un asemenea lot la Dinamo!

Gândiți-vă la jucătorii pe care îi aveam atunci: Lupescu, Florentin Petre, Cătălin Hîldan, Chiriță, Mihali și mulți alții. Aveam 5-6 căpitani în vestiar. Erau mai mulți lideri în vestiar, iar automatismele de joc erau extraordinare.

Știam pe de rost traseele și ceea ce aveam de făcut pe teren. Visam și noaptea ceea ce aveam de făcut! Sub conducerea lui Mister Dinu, pregăteam foarte mult faza ofensivă: 75-80% din antrenament îl făceam de la mijloc în sus, ne subordonam adversarul.

De multe ori mă trezeam în vestiar că spunea Adi (n.r. Mihalcea) că azi dă două goluri, Marius Niculae, la fel, și eu mă gândeam: când mai dau gol? Era o echipă impecabilă, automatismele erau duse la extrem. În perioada 2000–2005, intram pe teren cu convingerea că putem câștiga cu oricine.

Nu se punea problema că ne bate Steaua sau Rapid, dovadă că am câștigat trei campionate și patru Cupe. Era o echipă extraordinară, în care fiecare știa exact ce avea de făcut, câștigam tot. A contat foarte mult prezența lui Lupescu, care era un căpitan incredibil.

Apropo de Cornel Dinu, când te-ai auzit ultima oară cu dânsul?

Din păcate, nu am mai vorbit de mult cu Mister. Din câte știu, s-a retras oarecum din viața publică și îmi este puțin rușine să-l sun. Și acum am fiori când mă gândesc cât a însemnat pentru mine!

Aveam doar 21 de ani, iar Mister a avut încredere în mine. Mi-a schimbat destinul, pot spune. Am câștigat campionate și cupe cu Dinamo, am împărțit vestiarul cu fotbaliști enormi, care mi-au rămas prieteni pe viață.

După tatăl meu și nea’ Feri Tisza, care au lucrat împreună la UTA când am debutat eu, Mister Cornel Dinu e cea mai importantă figură din cariera mea de fotbalist.

Francisc Tisza, jucător și antrenor emblematic la UTA, alături de Claudiu Drăgan. FOTO: uta-arad.ro

„UTA merge la victorie, deși Dinamo poate duce până la capăt lupta la titlu”

Ai contribuit la penultimul titlu de campioană pentru Dinamo, crezi că echipa de azi le poate îndeplini visul fanilor după atâta timp?

Nu știu ce să spun, sunt pe primul loc, deci șanse ar fi. Mi se pare acum o echipă destul de completă. M-am uitat la meciul cu CFR Cluj, iar la pauză am făcut chiar o captură de ecran: Dinamo avea o posesie de aproximativ 78%, deși era condusă cu 1-0.

Este o echipă construită în jurul posesiei, cu un stil de joc ce reflectă filosofia antrenorului portughez. Și ceea ce am mai observat este că Dinamo are un joc colectiv ce poate compensa absența unor fotbaliști importanți.

Cel puțin pe faza ofensivă au multe soluții cam de aceeași valoare. Pot lipsi, de exemplu, Cîrjan sau Karamoko, căci se ocupă Armstrong, Soro sau Zandbergen de goluri. Da, e genul de echipă ce poate duce până la capăt lupta la titlu.

Și atunci cum poate învinge UTA, acum, o astfel de echipă? Sau semnezi pentru un rezultat de egalitate duminică?

Eu nu semnez niciodată pentru egal! Oriunde am fost, nu mi-a plăcut să mă consider inferior adversarului, mi-am dorit întotdeauna să câștig. Acum îmi doresc să câștige UTA! Vreau să văd atitudine și determinare.

Putem să pierdem, pentru că Dinamo este o echipă foarte bună, dar vreau să văd că jucătorii noștri luptă. Cred că avem un lot foarte bun și putem câștiga pe Arena Națională! Nu vreau să văd o echipă UTA temătoare sau lipsită de curaj!

Nu jucăm împotriva lui Real Madrid sau a Barcelonei, ci împotriva lui Dinamo. Putem obține un rezultat bun dacă avem atitudine și ne respectăm planul de joc. Dinamo este o echipă complexă, dar staff-ul tehnic, inclusiv mister Mihalcea, știe unde pot apărea oportunități.

Nu aș vrea să intru în detalii, unde pot fi surprinși, pentru că urmează să jucăm împotriva lor. Cred că stafful lui Mihalcea își va da seama unde pot fi surprinși.

„Vreau UTA în play-off și în finala Cupei mai mult decât Dinamo campioană!”

UTA a bătut deja FCSB în deplasare, în acest sezon, deși într-o perioadă în care Marius Baciu își cam făcea deja bagajele, avea să vină Laurențiu Reghecampf…

Aici este din nou un aspect al fotbalului cu care nu sunt de acord! Nu-mi place este să aud că adversarul a jucat slab și de aceea o echipă ce pleacă cu șansa a doua o bate. Dacă ai învins FCSB, CFR Cluj sau FC Argeș, e în primul rând meritul tău!

Trebuie să pui presiune, să ai atitudine și să-ți impui jocul. Dacă adversarul pare că a jucat slab, acest lucru s-a întâmplat tocmai pentru că tu ai jucat foarte bine.

Atunci, spune-ne ce ai prefera: Dinamo, campioană sau UTA în play-off ori în finala Cupei României?

Ideal ar fi ca Dinamo să câștige campionatul, iar UTA să intre în play-off și să câștige Cupa României. Dar, dacă trebuie să aleg, în acest moment, aleg clar UTA. Vreau să o văd în play-off și câștigătoare a Cupei.

Care crezi că ar fi răspunsul lui Adi Mihalcea? El nu și-a ascuns niciodată sentimentele, spunând că Dinamo e echipa sa de suflet…

Adi este un profesionist, sunt convins că este utist și că ține la clubul nostru. Dacă îl întrebați, probabil vă va spune că, după Dinamo, UTA este echipa de care se simte cel mai apropiat.

În cazul meu, situația a fost diferită. Am plecat de la UTA, club cu istorie importantă și șase titluri, către Dinamo, care mi-a oferit șansa de a câștiga trofee într-o perioadă în care UTA era în Liga 2. Nu am ajuns la București ca un străin, aveam deja ADN-ul UTA-ei.

Claudiu Drăgan, în anii când „rupea plasele” în tricoul lui Dinamo. FOTO: SportPictures

Povestea prieteniei peste ani cu Adi Mihalcea, la Dinamo și UTA Arad

Fiindcă am ajuns la capitolul Adi Mihalcea, ne-am fi așteptat să fii mai apropiat de el. Adică să te vedem pe bancă, lângă el, cum ai fost în primul său mandat la UTA, în sezonul 2017-2018. 

Să spunem că atunci eram mai apropiat și fizic, adică eram văzuți împreună pe bancă. El ca antrenor, eu ca team-manager. Dar și acum, eu sunt la fel de implicat! Vorbesc cu Adi aproape în fiecare zi, despre fotbal, normal, ce să vorbim altceva?!

Cred că Adi își face treaba foarte bine la UTA în acest moment, mă bucur pentru el și pentru rezultatele pe care le obține. Suntem prieteni foarte apropiați, la fel cum sunt apropiat și de ceilalți membri ai staff-ului.

Simți că ești mai util acum din poziția pe care o ai la club, cea de scouter?

Nu am mai vrut să fiu team-manager și pentru că îmi era foarte greu să gestionez meciurile de pe bancă. De acolo nu vezi întotdeauna foarte bine ce se întâmplă în teren.

Din tribună îmi este mai ușor să observ cum joacă fiecare, cum sunt ocupate pozițiile tactice și care sunt traseele de joc. Iar atunci când vorbesc cu Adi, îi spun ceea ce observ din tribună. Și atunci fac legătura cu atribuțiile mele din prezent.

Eu și colegul meu, Decebal Grădinariu ne ocupăm de scouting. Analizăm foarte bine jucătorii înainte ca aceștia să fie propuși staff-ului tehnic. După aceea, îi trimitem lui Adi informațiile, propunerile noastre.

De obicei, ceea ce a trecut de noi, a fost acceptat și de Adi, bineînțeles, încadrându-ne într-un buget salarial fixat de club. Dar, au fost și jucători care au trecut prin comisie, dar pe care Adi i-a refuzat. S-a mai întâmplat și invers, dar mai rar.

Cum era Adi Mihalcea ca fotbalist și coechipier, versus cum este acum, ca antrenor?

Am jucat mult împreună la Dinamo. Îmi amintesc un meci cu Steaua, în jurul anului 2000, pe care l-am câștigat cu 3-2 și în care i-am dat o pasă de gol. Adi era un coleg extraordinar și un căpitan de echipă. După plecarea lui Lupescu și apoi a lui Florentin Petre, dacă îmi amintesc bine, el a fost căpitan.

Este un băiat extraordinar și mă bucur că am fost colegi și că suntem prieteni. Cred că am contribuit împreună la câștigarea a două titluri cu Dinamo, la al treilea nu a mai fost el.

Ca antrenor, este la fel. Temperamentul nu i s-a schimbat. Spune ceea ce gândește și nu s-a ferit niciodată să-și exprime părerea. Uneori, mai încerc să-l temperez și îi spun: Adi, nu mai spune nimic, las-o așa! Dar el este așa, direct.

Adrian Mihalcea, un antrenor respectat și un tip mereu cu „cărțile pe față”. Mediafax Foto

Regretul lui Claudiu Drăgan: nu a jucat alături de fratele său

În cariera sa de fotbalist, Claudiu Drăgan a bifat 147 de partide în Divizia A, în tricourile celor de la Rapid, Dinamo, FC Argeş, Universitatea Craiova, Jiul Petroşani și FC Național. A marcat în total 22 de goluri.

La FC Național a fost coleg și cu fratele său, Alin, dar cei doi nu au apucat să joace împreună, iar acesta este unul dintre marile regrete ale lui Claudiu.

„Când Alin a venit la UTA, eu tocmai plecam la Dinamo, iar la Național el s-a accidentat grav. Chiar îmi pare rău că nu am putut juca împreună, cred că am fi făcut un cuplu bun de atacanți”, spune „Iedul”, despre fratele său cu trei ani mai mic decât el, poreclit „Mielul” de fanii echipei UTA.

În străinătate, Claudiu Drăgan a jucat doar în Ungaria, la Bekescsaba și Gyulai FC. Fratele său, Alin, a jucat peste hotare în Ungaria (MTK Budapesta), Israel (Hapoel Ramat Gan) și Franța (Jura Sud).

În țară, Alin Drăgan a evoluat la UTA Arad, FC Național, Chindia Târgoviște și, pe final de carieră, ACU Arad, Crișul Chișineu-Criș, CS Ineu, Gloria Lunca Teuz Cermei.