CORESPONDENȚĂ DIN ANTALYA. Vladimir Screciu este, la vârsta de 24 de ani, unul dintre cei mai importanți jucători de la Universitatea Craiova și a devenit deja un fotbalist obișnuit cu convocările la prima reprezentativă de seniori în mandatul lui Edi Iordănescu, având șanse majore să facă parte din lotul care va face deplasarea în Germania pentru turneul final al Campionatului European 2024.
Oltean pur-sânge și produs al clubului din Bănie, la care a crescut încă de la vârsta de 11 ani, Screciu a acceptat să ofere un interviu în exclusivitate pentru ProSport, în cadrul căruia a discutat despre un moment sensibil al carierei sale, poate cea mai dificilă perioadă pe care a traversat-o la seniori, pe când se afla în Belgia, la Genk. Transferat în vara lui 2018, la vârsta de doar 18 ani, în schimbul unei sume de 2.000.000 euro, românul nu s-a integrat în străinătate și a făcut cale întoarsă după doar doi ani, fără a primi nici măcar șansa debutului în campionatul belgian.
La mai bine de trei ani de la momentul în care a ales să revină în România, la Universitatea Craiova, clubul său de suflet, unde a reușit să se repună pe picioare și să intre chiar și în circuitul primei reprezentative a României, Screciu recunoaște că nu era suficient de matur atunci când a părăsit țara natală, astfel că a gestionat greșit mai multe momente care au făcut ca aventura sa la Genk să fie sortită eșecului.
Pe de altă parte, nici norocul nu a fost de partea închizătorului oltean. Internaționalul român a suferit mai multe accidentări în Belgia, care l-au tras mult în jos și au devenit un impediment major în calea progresului său. Nici împrumutul de șase luni în divizia secundă, la Lommel, n-a decurs conform așteptărilor: Screciu a bifat doar două jocuri pentru echipa aflată într-un oraș situat la doar 25 de kilometri de Genk.
„Am fost destul de imatur în acea perioadă, m-a ajutat foarte mult, pot să zic că m-am întors bărbat după acea perioadă. Cum am zis de multe ori, dau vina pe ghinion, pe accidentări, cu siguranță că dacă nu mă accidentam atât de mult alta era soarta mea în viață dar mă bucur că acum sunt pe un drum bun și sper să continui așa.
Îmi pare rău că nu am putut să debutez (n.r. – la Genk), regret foarte mult că nu am apucat să prind minute acolo dar mi-a prins foarte bine pentru că am acumulat foarte multă experiență, dacă nu în plan fotbalistic, în plan personal, în viața de zi cu zi.
Acum, nu, poate că aș fi gestionat diferit anumite situații când eram în Belgia, poate nu-mi dădeam seama dar nu am făcut lucruri pe care să le regret foarte tare, dar poate că nu-mi dădeam eu seama, eram destul de imatur pot să zic, e normal, am plecat la o vârstă fragedă dar în momentul de față regret doar că nu am apucat să debutez și să arăt de ce sunt în stare, ăsta e singurul regret.
(n.r. – speri la Campionatul European?) Totul depinde de mine, e cel mai important să joc bine, să-mi ajut echipa, pe Universitatea Craiova, și după să fiu acolo la un Campionat European, e o mândrie să fii acolo. Am mai vorbit cu Nicu Stanciu, el a mai prins un CE și mi-a zis că e ceva extraordinar, de-asta și eu trag foarte tare să fiu acolo”, a declarat Vladimir Screciu, în exclusivitate pentru ProSport.
În primăvara lui 2020, pe finalul aventurii sale în Belgia, Screciu s-a confruntat și cu pandemia de COVID-19 departe de România. La vremea respectivă, fotbalistul recunoștea că a ajuns într-o situație de-a dreptul disperată și că își dorește cu ardoare să poată juca din nou constant. Câteva luni mai târziu, revenea la Universitatea Craiova, de unde cariera sa a cunoscut, din nou, o traiectorie ascendentă.
„Putem ieşi pe stradă aici, am fost într-un parc şi am alergat, am fost uimit ce multe lume era afară. Eu ies când e mai puţină lume, mi-e frică, mai ales că în bloc la mine e un bătrânel bolnav de coronavirus.
Lommel a intrat în insolvenţă, salariile se iau din ce dă guvernul, jucătorii nu au vrut să se mai antreneze, dar asta nu mă afectează pe mine, fiindcă oricum am programul de pregătire de la Genk.
Nici la Lommel n-am jucat prea mult, mi-a luat timp să mă acomodez, deşi am acceptat să merg în liga a doua tocmai pentru a juca mai mult. Am avut şi multe accidentări, dar de 5 luni nu am mai avut nimic şi eram dornic să joc”, a declarat mijlocașul de 20 de ani la Oltenia TV.
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER