EDITORIAL Gigi Becali, drama ultimului cioban. Ce vrea să-i facă lui Mihai Stoica și marile erori care au produs dezastrul FCSB, într-un text răscolitor de Gabriel Berceanu

Adevărul profund e că Gigi Becali a rămas unul din ultimele exponente ale unui lumi fotbalistice care și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul. Voi rămâne convins că supraviețuirea lui prin epocile lui Sechelariu, Iancu, Badea, Penescu și Borcea e un succes fenomenal, indubitabil! Dar este doar un succes de portofoliu eminamente individual. Iar pentru FCSB e tocmai o povară.

Gigi Becali e triumful unilateral în fața unui fotbal vetust și cu practici arhaice, dar care poartă cu sine, în 2026, rănile, principiile și modul de lucru tocmai din vremea căreia i-a supraviețuit. Aproape nimic în jurul lui Becali, în Superliga de azi, nu mai seamănă cu ce era, aproape totul se transformă, iar modelele performanței sunt departe, tare departe, de arhetipul obișnuințelor lui.

Când utilizează metafora stăpânului de stână în administrarea FCSB și când trâmbițează lecții sau principii din activitatea ciobanilor aplicate în funcționarea clubului de fotbal, Gigi Becali își fracturează umilitor propria logică. Și orice șansă de performanță sportivă pe termen lung. Pentru că el știe: nu poți rămâne cel mai bun când vrei să fii și proprietar de turme, și cioban part-time, și câine de pază, cu o mână să mulgi, cu alta să faci brânza și tot tu să o vinzi!

Vezi galeria foto
5 poze

Mai ales când, în jur, mai toate lucrurile se fac altfel în 2026. Unii au ciobani adevărați, full-time, pricepuți. Alții au câini de pază devotați și neînfricați. Alții chiar și-au cumpărat utilaje și instalații, fac mai repede și mai multe feluri de produse din lapte.

Dani Coman i-a pus pumnul în gură lui Florin Tănase după declarația despre Radu Petrescu: „Nu e el în măsură”

00:56

Cea mai mare „țeapă” luată de Dan Șucu: e plătit degeaba de aproape doi ani la Rapid și acum se retrage! „Nu știu dacă va mai juca fotbal”

00:35

Deși are oile pe care s-a plătit cel mai mult, Gigi Becali trăiește acum drama ultimului cioban, trezit în fața unor fabrici moderne din care ies camioane pline cu super cașcaval. Și nu, asta nu înseamnă că nu poate fi, în același timp, și Donald Trump în fotbalul românesc.

Gigi Becali, drama ultimului cioban. Vă mai amintiți fotbalul lui Răzvan Burleanu?

Lumea fotbalului îl lua peste picior pe Răzvan Burleanu în 2014, dar fotbalul despre care vorbea el, pe care îl proiecta și pe care a început să îl construiască la FRF și prin țară era încă de-atunci fotbalul lui 2026. Viziunea lui, cât de incomod ar fi să recunoști, a fost preluată, s-a exportat. Și e bine! O vedem acum! Performanța predictibilă. Sustenabilitatea financiară. Competența managerială. Viziunea strategică. Mai știți câți se amuzau?

Ei bine, Rapidul lui Dan Șucu păstrează farmecul vieții doar cât poate fi monetizat și marketizat și cât vizează boemia extra-fotbal. E un club serios, solid, o organizație sportivă coerentă și nu un palat unde icoanele și transferurile coexistă într-un hibrid printre hăhăieli și derapaje discriminatorii ale omului cu banii, precum la FCSB.

Dinamo de azi e un club modern, cu o organizare funcțională ce are premisele să devină redutabilă și să seteze un tipar productiv. Andrei Nicolescu este o variantă de Răzvan Burleanu, poate chiar învățat de la el ori pur și simplu au îmbrățișat amândoi același ecosistem profesional în fotbal. Iar Gigi Becali e pagină din cartea lui Dinamo cu Vasile Turcu și Gigi Nețoiu, să nu uităm asta!

FOTO: Prosport

Poate că Mihai Rotaru chiar decide totul la Craiova, în ultimă instanță, dar știți cum funcționează clubul Universitatea, ce structură de apreciat s-a fixat în timp, câți profesioniști lucrează pe diferite paliere? Și cât au contat încrederea, libertatea și banii furnizate de acționari spre oameni de fotbal ca Rădoi și Felgueiras pentru vagonul de transferuri ce a setat din vară echipa pe canal de titlu?

La U Cluj și la FC Argeș, de la Radu Constantea la Dani Coman, avem primarii care dau bani, dar nu mai stăpânesc barbar. A trecut vremea aceea! Fotbalul s-a schimbat pentru că lumea s-a schimbat, iar Gigi Becali a rămas la fel și vrea cu praștia să biruiască la nesfârșit în fața tancurilor noi, demonizând AI și tik-tok și selectând fotbaliști ca la miuțele din spatele blocului acum 30 de ani: unu’ mai pe forță, altu’ să țină mingea…

Încă ceva. Cum vă explicați în 2026 că Rapid, U Cluj, Universitatea Craiova, Petrolul, Hermannstadt și UTA au toate propriile stadioane noi sau măcar moderne, la Dinamo, Farul și Argeș sunt „în lucru”, însă cea mai iubită echipă din România, deținută de Gigi Becali, și Metaloglobus sunt singurele care nici măcar nu au propriul stadion?

Ce s-a mai schimbat, dacă Gigi Becali a rămas la fel

La câștigarea celui de-al doilea titlu, evidențiam aici într-o amplă analiză cum FCSB a triumfat cu 71% din jucători provenind de la cluburi de play-out și din propria academie, la capătul celui mai încărcat sezon din istorie!

Ei bine, sezonul acesta, FCSB n-a mai fost un vestiar de elită cu foame de rezultate, un cumul de aspirații pentru deveniri individuale prin obiective îndeplinite ca echipă. Ci un muzeu de laureați din care câțiva au vrut să plece în străinătate și n-au putut, iar setea i-a măcinat mai ales când alții au primit „bilet” în dauna lor.

Iar încărcătura calendarului teribil 2024/2025 a început să se vadă crunt, abia acum, prin accidentări multiple și o presiune mentală de fundal care a blocat în momentele-cheie, atunci când FCSB dădea să se trezească.

FOTO: Sport Pictures

Dar mai pregnantă este schimbarea de fundal, dinspre concurență. Gigi Becali a creat și perpetuat un model de „reprezentativă a Superligii” pentru FCSB, transferând în proporție covârșitoare, ani la rând, fotbaliști remarcați la alte echipe din campionat. Modelul a mers, evident. Doar că, învinsă o vreme, concurența s-a adaptat. Și a creat sau preluat propriile modele competitive.

A apărut tendința identificării și repatrierii fotbaliștilor tineri români născuți și/sau crescuți în fotbalul din străinătate. Biliboc (CFR Cluj), Coubiș (U Cluj), Mărginean (Dinamo) sau Ciubotaru (Hermannstadt) sunt câteva exemple importante de reușită. FCSB? Nu e aici.

Indiferent de statut sau blazon, cluburile din Superliga au început să acceseze piețe externe noi pentru transferuri, cu rezultate impresionante pe alocuri. Filiera ucraineană i-a propus pe Isenko, Pospelov și Romanchuk, filiera L3 Franța i-a adus pe Macalou, Drammeh și Nsimba, se aduc jucători din țările nordice, vezi Etim și Aliev. FCSB? Nu e aici.

Ba chiar și din Liga 2 încep să apară de-acum fotbaliști buni, de urmărit. David Matei (Univ. Craiova), Rober (Argeș), Țuțu (UTA) sau Ilaș (Botoșani). Nici aici FCSB nu există.

Ce vrea să facă Gigi Becali în aceste zile cu Mihai Stoica

Că va recunoaște sau nu cândva, Gigi Becali vrea să îl umilească în aceste zile, „cu mantă”, pe Mihai Stoica, în ieșirile post-dezastru. Nu să scape de el. De ce preferă eșafodul public? Poate că îi e jenă să o facă în față. Poate, din contră, simte că astfel îl „arde” și mai tare. Sau poate că a și uitat ce înseamnă o discuție bărbătească, privată, în fotbal, așa de tare e posedat de fervoarea gândului că se aude la televizor (ce paradox!).

FOTO: Sportpictures

Gigi Becali știe foarte bine că Mirel Rădoi nu va accepta încă o experiență la FCSB în acest context. Nu s-a schimbat nimic la echipă, ba din contră: Mirel Rădoi s-a convins între timp, prin mai multe lecții prin alte părți, că poate produce fotbalul dorit și vrea să facă asta doar acolo unde conduce, nu unde este condus.

Rădoi în gura lui Becali e acum doar o „fumigenă” utilizată infantil care să-l înfunde și mai tare pe Mihai Stoica într-un colț rușinos. Scena e ilară, dacă n-ar fi zguduitor de emblematică pentru amărăciunea momentului: imaginați-vă că Donald Trump intră prin telefon și anunță că îl readuce pe Elon Musk alături, doar ca să se simtă mic J.D. Vance.

Doar că, realmente, Mihai Stoica nu are prea multe lucruri să-și reproșeze în dezastrul FCSB, comparativ cu patronul.

Eroarea majoră a lui Mihai Stoica vine din cu totul altă zonă

Cât, când și unde a greșit Mihai Stoica? Când tu, ca patron, relativizezi totul prin felul atipic de a face fotbalul, nu poți să vii acum „cu manualul” ca să evaluezi și să sancționezi. Când ai discreditat și ai golit de sens porțiuni uriașe din funcția de antrenor, de președinte, de manager, de orice în club, atunci pe ce fișă a postului vrei să-l judeci azi pe Mihai Stoica?

Cât, când și unde a greșit Mihai Stoica? În vară? Mihai Stoica spunea fără ocolișuri în iunie 2025:

„În opinia mea, Musi este de departe cel mai bun al generaţiei sale. Eu unul regret că pleacă Musi, dar nu mă pot opune. Eu cred în continuare că e un jucător de mare perspectivă, dar şi Politic e un jucător bun!”

Practic, Gigi Becali a renunțat la o soluție de primă mână pentru Regula U21, iar Musi la Dinamo reconfirmă asta, pentru Politic, un pariu complicat și riscant, din start, totul bazându-se exclusiv pe un moft al patronului. Și tot el l-a vrut și pe Thiam.

FOTO: Sport Pictures

În iarnă a greșit? Când n-a reușit să aducă un fotbalist care din primele 3-4 meciuri să salveze tot ce-a bulibășit dramatic patronul în primele 21 de etape prin rotații în primul 11, alternări și permutări, schimbări haotice în timpul meciurilor?

Eu cred că eroarea majoră a lui Mihai Stoica a fost doar aceea că a avut prea multă încredere în jucători. N-a intrat tare în ei (nu știu dacă și până unde putea!), nu a găsit instrumentele prin care să îi remonteze sau pârghiile prin care să-l convingă pe Becali că, unora, trebuie să le dea drumul pur și simplu, spre binele FCSB.

La experiența lui Mihai Stoica, eu asta îi pot reproșa: că a crezut prea mult timp în jucători. Jucători care performaseră, da. Care își dovediseră și caracterul, da. Însă care nu aveau cum să mai fie, toți, la fel de productivi, la nesfârșit. Și care dădeau și semne spre asta.

În fotbal nu „e” totul banii și puterea 🙂

Un refren vechi al lui Nicu Paleru spunea savuros că „în viață nu e (sic!) totul banii și puterea”, iar parafraza se aplică dureros de bine la situația FCSB din vara trecută. De două ori la rând campioni, dominatori din mai toate punctele de vedere, fotbaliștii și Gigi Becali s-au trezit în ipostaza periculoasă a celui plin de sine, cu multe argumente incontestabile și concurență aparent subțire prin Superliga.

Banii? Și la start de sezon, dar și acum, când play-off-ul e deja ratat uluitor, FCSB are cel mai valoros lot din Superliga la nivelul cotelor de piață, cu 35% mai tare decât al următoarei formații, Rapid. Puterea? Gigi Becali a adus un jucător de top din curtea rivalei Dinamo, pe Politic, doi atacanți redutabili ai campionatului, Thiam și Alibec, probând prin încă un episod de forță aparentă că poate cumpăra aproape orice din România.

SPORT PICTURES

Doar că trufia și, mai ales, complacerea în ea, se plătesc. Gigi Becali a supraestimat, fie și inconștient, capacitatea mentală a jucătorilor lui, laureați cu titluri, vânduți și para-vânduți de presă prin străinătate, de a se refixa pe culoarul unui obiectiv. De a se mobiliza în disciplina muncii din nou, cu râvnă și interes total. Bine plătiți, bine premiați, lăudați pe merit și aplaudați, după doi ani de triumf aceștia au crezut că va veni și al treilea. E suficient să îmbrace tricoul și să se prezinte la stadion.

Prin felul lui de a fi în cele mai multe momente, Gigi Becali a acceptat și alimentat, iarăși inconștient, această stare. Când s-a trezit, era deja prea târziu. Nimeni nu a lucrat cu mintea jucătorilor, dar nici nu prea avea cine, realmente competent, să fim serioși! Nici antrenor de acest profil nu a vrut să aibă Gigi Becali și uite că n-a avut. A plecat la drum cu un lot conținând prea multe atitudini îmbuibate, de „dive” care au continuat păgubos și din inerție pe logica „pierdem noi ce pierdem, da’ suntem prea buni să nu ajungem în play-off”.

Teoretic, Gigi Becali a procedat corect păstrând nucleul valorilor esențiale în vestiar, vara trecută. Dar, practic nu s-a făcut nimic spre punctul de sinceritate necesară performanței: sunteți gata să dați 200% pentru încă un titlu? Dacă nu, să fie vândut ce e de vândut și gata! Un vultur care ajunge doar să mimeze zborul nu te ajută cu nimic atunci când ești în picaj.

În loc de epilog, ce urmează pentru FCSB și ce contează cu adevărat?

Sunt șanse, cât de puține, ca varianta „biroului de scouting” al lui Gigi Becali să devină realitate. Dar sper că sunteți convinși: ok-ul final, după orice presupus demers amplu de profilare, identificare, monitorizare, evaluare și selecție îi va aparține patronului, da? Și-atunci, dacă lui Becali n-o să-i placă, totul degeaba. Dacă o să-i placă, dar n-o să confirme CÂND și CUM vrea Becali, știți urmarea. Deci, tot degeaba.

FOTO: Mediafax

Ca fiecare dintre noi, Gigi Becali vrea să fie învingător și fericit. Dar nu vrea să înțeleagă și, probabil, nu o să vrea niciodată, că victoria unui patron de fotbal în 2026 e atunci când administrează și finanțează corect un club care obține trofee și produce bani.

El vrea să ochească un fundaș lateral în ciuda scouterilor, să-l transfere în ciuda celorlalți patroni, să-l titularizeze ca atacant central în ciuda antrenorilor, iar el să marcheze golul victoriei în finală. Apoi, să fie lăudat grețos pentru asta de câțiva ziariști, live, în ciuda dușmanilor. Deși totul e în ciuda fotbalului.

Cât despre fericire, un patron adevărat din fotbal chiar n-are cum să fie fericit dacă milioanele de suporteri nu sunt. E groaznic să te parafrazezi, dar ținând cu FCSB, mă simt oricum groaznic. Așadar iată cum încheiam aici analiza după ultimul titlu cucerit:

„Din jilțul lui extravagant, Gigi Becali se ridică și se înalță cu piciorul stâng pe un talpan de frustrări convulsive iar cu cel drept pe mormanul bancnotelor de euro. În timp ce-și aranjează fesul cu cruce ortodoxă și râde copilărește de plesnesc ferestrele lumii. În rest, tot ce contează cu adevărat e că milioane de români sunt fericiți”

Până la urmă, tot ce contează acum e că milioane de români nu sunt fericiți.