FCSB este matematic, deja, campioana României 2024/2025: a cucerit titlul în Superliga cu trei meciuri înainte de finalul sezonului! Universitatea Craiova – CFR Cluj 2-2 înseamnă o diferență de 6 puncte între echipa lui Dan Petrescu și FCSB, dar chiar și în scenariul egalității de puncte la final de play-off, roș-albaștrii vor primi trofeul pentru că au fost deasupra ardelenilor la final de sezon regular.
Performanța reușită de FCSB, câștigarea titlului în Superliga în acest sezon în paralel cu un parcurs european de excepție, încheiat cu optimi de finală Europa League, dă peste cap mai toate miturile legate de roș-albaștri și felul în care se construiește performanța la clubul lui Gigi Becali.
E greu de digerat pentru unii, pare de neînțeles pentru alții, dar sunt realități provocatoare ce merită analizate pentru că ele compun, până la urmă, portretul în mișcare al celor mai buni și un model. Nimeni nu e obligat să îl urmeze, dar cei care iubesc fotbalul sunt datori măcar să îl înțeleagă, în toate paradoxurile lui.
Cum a devenit FCSB campioana României cu 71% dintre jucători provenind de la echipe din play-out și din propria academie? Cum presiunea tiranică și „antifotbal” a lui Gigi Becali s-a dovedit până la urmă singura rețetă productivă de top în Superliga? Ce stereotipuri legate de jucătorii români și limitele lor, fizice și mentale, a doborât sărbătoarea roș-albastră? ProSport îți prezintă în exclusivitate răspunsurile la capătul unei analize tranșante!
O vorbă veche spune că cine visează mult, obține puțin. Doar cine visează foarte mult, obține mult. Câtă vreme mereu deznodământul realității va fi sub cel al năzuinței. FCSB n-a ajuns încă în Liga Campionilor, dar a reușit optimile de finală Europa League. Și e campioana României pentru al doilea sezon la rând. Iar Gigi Becali are, în mod cert, meritul de a fi îndrăznit și visat foarte mult.
Luat peste picior, contrazis, ironizat, a ținut-o mereu pe drumul lui. A fixat public ținte aparent himerice, pentru a le instaura astfel și în vestiar, augmentat cumva de trâmbițarea lor publică. A smuls din dicționar cuvântul „presiune”, l-a golit de sensuri și l-a umplut cu specificul mistuitor, chiar și delirant, al celui care nu știe, nu poate și nu acceptă să piardă. Și-a permis să „apese” neîncetat și într-un stil fără precedent pe jucători și staff, pentru că i-a plătit mereu foarte bine și la timp. A cerut foarte mult pentru că a oferit mult și foarte mult.
Nu spune nimeni că schimbările cu duiumul la pauză, „tragerile pe dreapta” ale unor titular chiar de prin prima repriză sau renunțarea la fotbaliști nou-veniți după numai trei meciuri, și-acelea incomplete, sunt model de urmat. Nicidecum.
Dar toate „ciudățeniile” astea s-au atenuat din forma lor barbară, inițială, spre soluții de compromis în ultima vreme. S-au diluat spre eficiența firescului. De ce? Natura de învingător suprem al lui Gigi Becali a fost superioară și a devorat natura deținătorului de adevăr absolut.
Când a văzut că echipa funcționează, producând rezultate și bani, inclusiv prin ideile și priceperea celorlalți din jur, angajați de el și plătiți de el, a acceptat. Efectul vârstei la Becali? Efectul experienței în fotbal? N-aș paria totul pe aceste opțiuni. Pur și simplu, natura de învingător suprem al lui Gigi Becali a fost superioară și a devorat natura deținătorului de adevăr absolut.
Uite că FCSB a înghițit concurența din Superliga și a performat european fără ca în vestiar să existe orgolii de titularizare care să răbufnească toxic. Disciplina fără crâcnire, presiunea tiranică și ideile aparent simple despre în evoluția în teren pe care o așteaptă, toate marca Gigi Becali, au stabilizat construcția ridicată și întreținută cu bani.
„Fotbaliștii români nu pot să joace la trei zile”. Am auzit asta de-atâtea ori că mai lesne e azi să propagi mitul de la colțul blocului până în studiourile tv decât să încerci justificarea lui „la rece”. Ei bine, FCSB a câștigat titlul în Superliga și a bifat și optimile de finală Europa League în același sezon, la capătul unui maraton incredibil: 61 de meciuri oficiale! Vor fi 64 la final play-off! Și asta cu mulți jucători români.
Un record all-time, cel mai mare număr de meciuri oficiale pentru o echipă românească într-un sezon. Și, atenție, un sezon al titlului de campioană! Recordul anterior, 63 de meciuri, aparținea CFR Cluj, din sezonul 2022/2023, dar ardelenii terminau atunci pe locul trei în campionat!
FCSB a jucat în Supercupa României, Cupa României, sezonul regular și play-off-ul Superligii, tururile preliminare Champions League și Europa League, grupa Europa League și „primăvara europeană” a competiției din urmă. Uluitor, mai ales în lumina verdictului „nu se poate”.
FCSB a setat și recordul absolut de meciuri europene pentru o echipă românească într-un sezon, 20, depășind tocmai borna (18) pe care tot ea o fixase, în ediția 2005/2006. Să faci asta, subordonând și Superliga, chiar este excepțional!
Parcurgeți lista meciurilor FCSB din acest sezon și veți vedea câte s-au disputat la trei zile distanță. Cum a reușit asta FCSB? Pregătire fizică de excepție, staff tehnic de top și mențiune specială Neubert. Mobilizare totală a vestiarului, la nivel fizic și mental. Investiții din partea lui Gigi Becali pentru o amplitudine de resurse care să confere lotului calitate, concurență și alternative la accidentări. Au „picat” Lixandru, Olaru, Tavi Popescu, Dawa, Bîrligea, în diferite momente ale sezonului. Și nu sunt toți. Dar mereu a venit altcineva din spate. ECHIPĂ!
Dar poate că mitul din fotbalul românesc pe care noul titlu FCSB îl prăbușește cel mai asurzitor ține de scouting și de percepția publică perpetuată despre cum se fac lucrurile la FCSB în zona asta și cum modul acesta nu e productiv. Ei bine…
„Ochiul” și aparentele obsesii inexplicabile ale lui Gigi Becali, experiența și flerul lui Mihai Stoica plus valoarea oamenilor din academia roș-albastră compun un mecanism greu de înghițit pentru puritanii fotbalului „de manual”. Mai ales prin faptul că mecanismul atipic performează și dă peste cap atât teoria, cât și practica rivalelor!
FCSB a utilizat 34 de fotbaliști în acest sezon intern, până la cucerirea matematică a noului titlu în Superliga. Ei bine, din acești 34 de jucători, nu mai puțin de 71% privind de la echipe de play-out sau din academia roș-albastră!
Din cei 34 de campioni cu minute, un procent de 53%, adică 18 jucători, au ajuns în vestiarul roș-albastru având drept ultimă echipă la care au evoluat o formație de nivelul play-out-ului românesc!
Sunt patru jucători de la Poli Iași, cu Târnovanu și Gheorghiță în frunte, completați de Panțîru și Luis Phelipe, cu minute la FCSB în acest sezon de Superliga, dar plecați între timp. Căpitanul Șut venit de la Cliceni! Cisotti luat de la Oțelul Galați, iar Miculescu, de la UTA Arad. În plus, Dawa, Edjouma și Haruț (plecat între timp), de la FC Botoșani! Și Gele de la Slobozia!
Să nu uităm de Alhassan de la Hermannstadt, Baeten de la retrogradata FCU Craiova, sau trio de la Farul: M. Popescu, Kiki, Al. Stoian (Cercel încă n-a prins minute). Lângă ei, Olaru și Crețu de la Gaz Metan Mediaș, dispărută din fotbal. Normal, e nevoie și de bani care să completeze transferurile. Dar asta nu modifică realitatea, ci doar o nuanțează.
La acest segment impresionant vine în continuare lista de 6 fotbaliști proveniți din academia FCSB, cu Musi, Toma, Lixandru, Pantea și Pandele, plus Tavi Popescu, sosit de la Regal Sport când încă era junior.
Au venit la FCSB după o experiență anterioară la un club în străinătate doar Ngezana, Antwi, Chiricheș, Fl. Tănase și Al. Băluță, iar de la echipe de nivelul play-off-ului intern doar Bîrligea, Radunovic, Vlad, D. Popa și Ștefănescu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER