Când te fixezi ca un magician autoritar în fața Superligii și hipnotizezi concurența, cel mai mare pericol e să nu ațipești și tu. Noroc, până la urmă, cu experimentele lui Gigi Becali. Un Luis Phelipe vârf când îl crezi profesor universitar la unt pe pâine și o lepădare de un atacant veritabil și eficient, precum Compagno, pe bani de semințe. La FCSB – Sepsi, un Miculescu titularizat atacant central (simt că e doar succesul persuasiunii lui Mihai Stoica pe fondul liniștii aparente din clasament!), când Phelipe devine, pentru patron, margarină.
Uite-așa, din groază de plictiseală, scoate patronul-magician un porumbel din valiză și-un as de treflă după ureche! Iar când ai porumbeii scumpi și așii chiar ași, nici nu contează dacă primul rând din sală vede secretul trucului. A defilat FCSB fără Olaru, fără Florinel, ba chiar și când n-au fost amândoi hipnoza a funcționat.
La București a venit acum Sepsi, șchiopătând, fără Ștefănescu, Ninaj, R. Varga și Oteliță. Un club exemplar din punct de vedere al managementului fotbalistic, disprețuit și remarcabil, invidiat și cu fotbal bun. Gata jobenul, pregătită bagheta? Pică și Covasna în vrajă?
Minutul 2, Florinel față în față cu Niczuly, mingea curge știrb pe lângă bara stângă. Din curajul norocului și pe flăcările montate de Storck încă de la sosire, Sepsi urcă și pasează nonșalant, cu tonusul pe care ar trebui să-l aibă o pretendentă serioasă la play-off. Fotbaliști care caută fotbalul. Inclusiv prin preajma careului FCSB. Dar și enervează liderii!
Radunovic lansează inteligent spre Olaru. Preluare și pasă de futsal în centru, spre Alhassan. Frumusețea dinamică a fazei deja scrie gol. Mergem spre Băluță. Stâng pe lung. Gol! Era mai evident decât trupul de marmură al unei statui antice din care se bănuiesc, prin acoperământul de lut și iarbă și timp, doar firimiturile frunții. Gol pentru FCSB și magicianul zâmbește spre clasamentul adormit.
Târnovanu își permite o pasă greșită, trage Oroian însă mingea pleacă spre glasurile celor 12.000 care leagănă frumos stadionul. Încearcă și Kallaku. Nu e plecarea de pe loc a roș-albaștrilor tocmai floare la ureche, dar vârful covăsnenilor e totuși Safranko, cel care ultima oară marca în octombrie 2023!
Marcatorul Băluță îi fură parșiv o minge lui Florin Ștefan și îl lasă pe Miculescu ochi în ochi cu Niczuly. Simți cum un continent de presiune cade pe șansa lui David din seara asta. Trage în portar! Doamne ajută să fi fost patronul neatent și să nu se insiste pe reluări! Se dansează prin un-doi-uri în ofensiva gazdelor, același Miculescu atacă pe scurt, așa cum trebuie să o facă vârfurile. Tot nimic. Ngezana, din corner, sare parcă prea mult, din entuziasmul cu care ne-a obișnuit deja.
Când începe magia să scârțâie? O reluare a lui Safranko, cap spre colțul lung, după vreo jumătate de oră. Ar fi ieșit bijuterie, s-a pierdut în fierul cursei de urmărire. Sepsi nu renunță, vine cu inima pe baricade, produce vulnerabilități și impune blocaje disperate. Contribuie și Târnovanu, ieșiri de baleri amator.
A fost mai bună FCSB în prima repriză? Nicidecum. Am avut 45 de minute de fotbal iute și, dacă ascundem sub pleoape bâlbâielile, suficient de frumoase cât să aștepți continuarea.
Iese Coman, menajat, intră Phelipe, omul cu raportări oscilante la fotbalul-tartină. Se înăsprește haosul prin ambele jumătăți de teren. Construcția oaspeților e de apreciat prin voință, nu prin desen. Conturează dominarea. Doar că în fața altarului băieții în alb se trezesc fără lux și decizie, cu adidașii rupți. Au 63% posesie la minutul 60. Fără șut pe poartă. Iar FCSB n-a tras spre poartă după reluare. Ci se mulțumește cu organizarea ei defensivă, poate prea adânc ignorată în acest sezon, care i-a adus atâtea puncte și etape râzând.
Lui Gigi Becali, aproape cert, nu-i place răbdarea „la cutie” din acest FCSB – Sepsi. Nici măcar răbdarea. Așa că iese Miculescu, jucătorul de 1,7 milioane cu 1,7 milioane de incertitudini privind o nouă titularizare curând. Ovidiu Popescu la mijloc. Iar Olaru… atacant central! Pentru magicieni, surpriza e totul! N-are FCSB un joc flamboaiant astăzi, nici un joc după pauză, de fapt, ia să se facă măcar trepidant meciul!
Cu două vârfuri pe teren ultimul sfert de oră, Sepsi se toarnă oricum în fața careului advers într-un tipar de impotență enervantă. Safranko reia din 10 metri, după o preluare eficace, spre alt cartier. Alhassan, spre cartierul din direcția opusă, fază în oglindă. Îi venise mingea din șutul lui Phelipe în Niczuly.
Îți vin vorbele vechi ale peluzelor, cele care susțin pe umerii de umbră ai generațiilor schimbătoare toată povestea fotbalului ăsta mistuitor. Trei zile dacă se juca, nu marca Sepsi. Iar cei mai buni, și când joacă prost, câștigă. Sau așa îi recunoști, de fapt, pe cei cu adevărat buni. Adevărul e nicăieri. Adevărul e pe umerii de umbră ai generațiilor schimbătoare.
Am așteptat cu ceva entuziasm a doua repriză. Să ne fie rușine! Se termină FCSB – Sepsi 1-0, după chin și hei-rup de orchestre cu instrumentiștii certați între ei.
O lecție poate fi pentru FCSB. Încrederea, pe care ți-o oferă statutul de lider și conștientizarea propriei valori, te face să scoți din joben o coală de hârtie și să convingi o ploaie de oameni că văd un porumbel. Însă cel mai important e să nu ajungi să crezi și tu asta, atunci când dezbraci costumul de magician, te bagi în pat și te gândești la ziua de mâine. A se citi cupele europene din toamnă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER