Demisia lui Marius Șumudică: eroare care îi retează cariera și pas înainte spre Rapidul visat de Dan Șucu. Toate culisele vulcanului din Giulești într-o analiză cu cărțile pe față și informații în exclusivitate!

Giuleștiul a fost și va rămâne un vulcan: așa e atât tiparul, cât și structura funcțională a Rapidului, dincolo de vreme, vremuri, patroni, antrenori și generații de suporteri. Să încerci acum o analiză relevantă din interior, în timp ce țopăi evitând valurile de lavă, iar pleoapele ți se acoperă de cenușă, e aproape imposibil. Nefiind rapidist, am un avantaj. Informațiile obținute în exclusivitate mi-l dublează.

Demisia lui Marius Șumudică, în forma ei actuală, „pe gură”, are o dublă semnificație la nivel de consecințe și proiectează două dimensiuni cu impact major atât pentru antrenor, cât și pentru prezentul și viitorul Rapidului. Cine și cât câștigă? Ce urmează, de fapt, și care sunt pașii lui Dan Șucu? De pe marginea vulcanului, pietrele depun mărturie și leagă memoria erupțiilor precedente. În ritmul tobelor de peluză, supraviețuitorii așteaptă nervos și suferă mistuitor. Deci?

Demisia relativă ca dragostea în „Lumea lui Șumi”

Marius Șumudică s-a pus totdeauna pe sine înaintea celorlalți și a tuturor celorlalte. Voluntar sau nu, pentru Univers contează mai puțin. Priviți cât și cum ocupă propria persoană din spațiul discursului său! Căutați locul lui Șumudică printre vinovații vânturați de antrenor la necaz. Nu e! Și rotiți lumea alb-vișinie pe toate părțile, în acest cadru: Șumi e axul dominat de turbulență al fiecărui Paradis închipuit și al oricărui Infern propovăduit.

Vezi galeria foto
5 poze

Natura profilului său gravitează între absolutul cuvintelor și relativul faptelor. Când vorbește el, totul e drastic, fără echivoc, tranșant și împotriva ezitărilor. Rapid are șansa a doua cu Hermannstadt. Eliminarea în ultimul minut din Cupa României înseamnă că „asta e soarta lui”. Fără discuții. Rapid e viața lui Șumudică, apoi nu mai există pentru Șumudică, apoi e iarăși viața lui. Absolutul nu e negociabil. „Lumea lui Șumi”.

În fapte, tirania relativității. Paradoxal, pe cale de consecință. Jucătorii vorbesc despre o relativă lipsă de organizare în viața vestiarului. Timpul și duratele în ecosistemul cu Șumudică la butoane au coordonate fără constanță. Până și demisia lui este, momentan, o declarație la ușa autocarului cu motorul pornit. De aici plecăm.

Premiul lui Trump a aruncat în aer tragerea la sorți pentru Cupa Mondială. Președintele FIFA e acuzat că a încălcat regulamentul

22:51

Cum și-a făcut apariția Melania Trump la tragerea la sorți a grupelor Campionatului Mondial. A atras toate privirile

22:42

Unde și de ce a dispărut Dan Șucu? Pentru cât timp? De-aia!

Și mai trebuie să vorbim despre ceva, fără menajamente, până să străpungem efectele convulsiilor de azi în Giulești: contextul. Determinant context. Unul în care Viorel Moldovan, președintele și fostul mare jucător, a amuțit. Unul în care liderul de galerie postează ironic în sociale media după eșecul echipei. Galerie scindată. Fani care îl iau la bulgări pe antrenor. Patron ieșit din lumină și separat de cuvinte publice.

Marian Iancu evaluează și oferă verdicte mai des și mai strașnic decât apucă tot managementul Rapidului să greșească și apoi să înțeleagă că s-a greșit. Tabloul complet este unul izbitor. „Only in Giulești”.

Deasupra tabloului, Dan Șucu s-a ridicat subtil de ceva vreme. S-a ridicat spre cuiul de care stă atârnată, pe un perete vișiniu, toată scena suprarealistă. De ce? Oamenii spun că există doi iepuri împușcați de omul de afaceri prin această strategie productivă și cu timing desăvârșit.

Primul ține de rigoarea unui monstru din business, care își respectă cu perseverență principiile și mecanismele prin care s-a clădit și a clădit antreprenorial. Cumva, Șucu a înfiat un copil, Rapidul, aflat la vreo 5-6 ani, preșcolar. Apoi, a înfiat alt copil, Genoa, la vârstă de liceu. Balanța implicării s-a înclinat în acel moment, pentru o vreme, spre Italia. Pentru că Dan Șucu a cumpărat un club de prestigiu și un club de Serie A, fără să-și permită să pericliteze prin absența implicării lui totale statutul de Serie A pentru Genoa. Totodată, tranziția spre epoca lui de management era prioritară în „Cizmă”. Miză uriașă, ca vizibilitate, investiție, orice vreți.

MEDIAFAX FOTO

Acestea contau infinit mai mult, oricât de cinic ar suna, decât situația Rapidului. Un copil de 5-6 ani care nu are marja de progres așteptată de patron și pe măsura planului de investiții, dar care nu riscă dramatic, în planul de business. Că e sau nu premiant în primul an de școală, după atâția de gângurit prin sufragerie, nu e destabilizator pentru viitorul lui pe termen lung. Până la urmă, Rapid e iarăși în play-off, ca anul trecut, stagnează, dar nu-i în picaj. Genoa ar fi putut să destrame sportiv și, fără prezența influentă a lui Șucu, chiar pe toate planurile.

Al doilea iepure împușcat de Șucu prin ieșirea temporară din scena vișinie: a făcut pofta tribunei, a adus un antrenor cumva peste rigorile proiectului visat de el, acum poate reveni el, cu bisturiul și târnăcopul înfășurate în managementul riscului, dar și cu modelul impus fără negociere. Pe principiul: am făcut ca voi, ați văzut ce-a fost, acum facem ca mine și cu asta basta! Inclusiv la nivel de percepție, bandajele eșecului se vor lipi mai mult de alții decât de el, prin această strategie. De admirat sau de disprețuit. Depinde de care parte a vulcanului te prind erupțiile.

Cum se retează cariera lui Șumudică dacă demisionează acum

Demisia anunțată de Marius Șumudică ar însemna retezarea carierei lui de antrenor. Motivele? La Rapidul sentimentelor absolute și al declarațiilor relative, sau invers!, capitolul s-ar închide. Fără trofee, fără repere memorabile. Rană, cicatrice, adio!

În Superliga, echipele de top, la cum arată piața de azi, n-ar fi dispuse să investească într-un mandat cu atâtea riscuri și frământări, marca Șumudică. De ce să facă asta U Cluj, spre exemplu, la capătul erei Sabău, antagonism total? Îl vedeți pe Emil Boc alegându-l pe Șumudică? Dar pe fanii clujeni, după ce în 2011 antrenorul a plecat după un singur meci, invocând câte în lună și-n stele, pentru ca la doar câteva zile să semneze în Emirate?

© FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Îl vedeți pe Șumudică la Universitatea Craiova, pe Mihai Rotaru lucrând cu el? Sau la Dinamo, în managementul Nicolescu? La CFR Cluj, unde i-a fost interzis accesul în stadion? La FCSB, cu Gigi Becali? I-ar da Hagi pe mână Farul? S-ar înțelege vreo secundă Dioszegi la Sepsi cu Șumudică? Să fim serioși.

La nivel extern, retezarea carierei de antrenor ar fi la fel de firească. La ce să se aștepte mai bun de-acum, și de aici, Marius Șumudică? Doar la bancnote, zero provocări semnificative sportive.

Un antrenor care profesează din 2005 dar care are în palmares doar un titlu și o Supercupă, ambele în campionatul intern, cucerite acum aproape un deceniu! A încercat afară la echipe modeste din Grecia (Kavala) și Emirate (Al Shaab), a avut șansele lui în Turcia, la Kayserispor, Rizespor, Malatyaspor și Gaziantep, de două ori. Cel mai probabil va găsi doar un angajament prin fotbalul arab, după Rapid. Și cam atât.

Ar fi 22 de mandate, cu medie de 7 luni jumătate fiecare! Profil de hei-rup

Marius Șumudică are doar 54 de ani, dar deja 22 de mandate diferite ca antrenor, cu o medie aiuritoare de doar 7 luni și jumătate fiecare! Aceasta e marja lui de stabilitate la o echipă. Ce poți face, concret, în nici măcar un an, în medie, pe o bancă și într-un vestiar? Culpa traiectoriei fracturate e sigur în curtea antrenorului. Sunt, totuși, 22 de mandate, în țări diferite: cât și cum să greșească, de fiecare dată, patronii, conducătorii ori jucătorii?!

Din 21 de experiențe, excluzând-o pe cea la Rapid, de acum, în nu mai puțin de 11 rânduri Marius Șumudică a stat sub 6 luni la echipă. Profil de globe-trotter, în cel mai bun caz un tehnician care resuscitează, cu impact emoțional și rezultate de „suta de metri”, dar fără soluțiile unei construcții. ADN de antrenor hei-rup, nu de antrenor-proiect. Întrebarea de o mie de puncte: a știut asta Dan Șucu și a acceptat? Sau n-a știut?

Dacă demisionează de la Rapid și pleacă astfel și acum, Marius Șumudică reconfirmă apăsat și fără drept de apel toate concluziile de mai sus. Și anulează aproape orice șansă de a mai spera, în carieră, la o oportunitate dincolo de tot ce a avut până acum.

Ar fi, așadar, o eroare majoră în plan personal. Și-am convenit că, pentru Marius Șumudică, voluntar sau nu, Marius Șumudică e axis mundi.

Foto: SPORT PICTURES

Și-atunci?!

Ce-ar putea să facă acum Marius Șumudică? Să se întoarcă la ceea ce i-a adus notorietate și prestigiu cândva. La fotbal. Să antreneze Rapidul, cu toate resursele și inspirația lui, astfel încât să obțină maximum posibil din returul de play-off în Superliga. Să forțeze calificarea în cupele europene. Și, apoi, la final, funcție de prioritățile lui, pentru că acestea am stabilit că mereu cântăresc enorm în „Lumea lui Șumi”, să decidă dacă mai continuă sau nu în Giulești.

Să renunțe la cuvintele aruncate spre oameni din buza autocarului. Nu e un capăt de țară să își întoarcă vorbele. A mai făcut-o, au suferit alții, acum ar pica el puțin mai prost, pe moment, dar avea cert mai multe de câștigat pe termen mediu și lung.

Există, firește, și varianta ca Dan Șucu să-l demită. Dar câtă vreme ar depinde doar de antrenor, Șumudică ar trebui să rămână. Mare lucru nu mai e de pierdut în 5 meciuri. De câștigat, pentru toată lumea, ar mai fi enorm și nesperat.

Celălalt Șumudică: histrionicul cu inimă de pâine caldă până la propriul interes

Ce spun foștii jucători ai lui Marius Șumudică despre ce se întâmplă acum cu antrenorul în Giulești? O mărturie extrem de relevantă, a unui fotbalist cu care a lucrat la început de carieră:

Te doare sufletul pentru el, ca om, pentru că Șumi e genul care dă totul pentru jucătorii lui dacă nu are nimic de pierdut. Îți pare rău, n-are cum să nu-ți pară, pentru că el deși se contrazice repede prin ce face și ce zice, chiar pune suflet. Bine, dacă are ceva de pierdut, e diabolic, te întoarce pe toate părțile, le gândește și le pune la milimetru pe toate, ca să controleze desfășurarea lucrurilor cât poate de aproape de scopul lui”.

Dar un fotbalist care trăiește din vestiarul prezentului clipele cutremurate de la Rapid?

Eu cred că a greșit mult încercând să se joace ba cu presa, cu suporterii, a vrut să controleze tot și n-are cum să-ți iasă tot perfect. La început, toate au mers bine, au venit și rezultatele, dar el parcă luptă pe toate fronturile și când e liniște, parcă zici că vrea dinadins să mai se certe cu cineva. Nu-i face bine, se vede că îi e rău și fizic după asta, dar așa e el. Și nici noi n-avem cum să fim de piatră mereu. Eu cred că e un antrenor bun, dar care pierde mult pentru că se împarte între prea multe”

Cei din conducerea Rapidului vorbesc pe colțuri că nu există nici un personaj angrenat în viața clubului care să poată mărturisi că a avut o colaborare veritabilă, până azi, cu Marius Șumudică:

Șumi e… despre Șumi, lucrează fotbalistic doar cu staff-ul și oricine din jur e perceput de el ca un pericol iminent, chiar dacă se zâmbește și se vorbește frumos. Nu e genul care să poată face cu adevărat echipă, se concentrează enorm pe conspirații, unele reale, altele care îi consumă timpul și nervii fără măcar să aibă vreun fundament”

Mai știți când v-am spus primul de Marius Măldărășanu?

Dar dacă demisia lui Marius Șumudică ar însemna retezarea carierei pentru tehnician, de ce ar fi un pas înainte spre Rapidul visat de Dan Șucu?

Pentru că, prin încheierea acestui episod, și a acestuia!, omul de afaceri ar putea epuiza concret, inclusiv raportat la exterior, toate scenariile cu potențial perturbator de la modelul pe l-a propus în momentul în care a preluat Rapidul. Mitul străinului salvator a picat prin Lennon, mitul băiatului care produce performanță doar din inimă vișinie și glumițe s-a stins prin Șumudică. Pentru ce a fost nevoie de ele? Pentru că nimeni nu e fără de greșeală în fotbal.

De-acum, cu asumarea propriilor erori decizionale în ceea ce trebuie repede să devină trecut, unul valorizat tocmai prin această condiție a lui, Dan Șucu ar trebui să așeze piesele. Pe ritmul rece, calculat, cu influențe emoționale spre zero din afară. Nu-și mai permite, nici ca blazon, nici în resorturile ecuației financiare, să furnizeze biblioteci de mahon în care să troneze bibelouri din bâlci.

Are nevoie de antrenor-proiect. Ca să conteze, nu ca să bată câteva meciuri și la final să plângă iar prin ploaia de confetti a celorlalți.

Rapidul visat de Dan Șucu și al unei părți consistente de fani trebuie să devină unul în care disciplina muncii și predictibilitatea să producă trofee și meciuri în cupele europene.

SURSĂ FOTO: SPORT PICTURES

Epoca turbulențelor, a icnetelor, a gecilor cu care se acoperă goliciunea fotbalului și a degetelor mijlocii puse pe buze vine dintr-un continent al rezultatelor produse cu grătare și „băieție”. Ori acestea au mers doar când au compensat ceva. Atunci, au fost leac la o boală specifică. În Giuleștiul lui Dan Șucu, unde totul e pus la dispoziție pentru performanță, devin gesturi ridicole și incongruente cu modelul sportiv de top.

Pe 18 februarie am fost primul care am scris că Marius Măldărășanu va fi antrenorul Rapidului. ProSport a devenit atunci prima publicație care a abordat ceea ce părea o nebunie, publicând totul aici. De ce am făcut-o? Pentru că logica și analiza validau „nebunia”. Citiți sau recitiți, dublez pariul!

Deși nu sunt rapidist, îmi doresc să câștig pariul, doar pentru binele Rapidului. Iar dacă pierd, să fiu „învins” în decizia lui Dan Șucu de un antrenor și mai bun ca Măldărășanu! Tot pentru binele Rapidului!

Superliga, fără un Rapid performant, e ca „Lumea lui Șumi” fără Marius Șumudică.