De ce nu o înjură niciodată Leonard Doroftei pe Steaua, deși e mare fan al unei rivale

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Fostul mare boxer Leonard Doroftei, campion mondial la profesionism, a spus motivul pentru care nu o înjură niciodată pe Steaua.

Doroftei a avut probleme în trecut cu suporterii echipei lui de suflet, dar le-a explicat de ce nu poate înjura Steaua și situația s-a rezolvat.

Motivul pentru care Leonard Doroftei nu o înjură niciodată pe Steaua

Născut în Ploiești, Leonard Doroftei este suporter al echipei locale Petrolul. Când timpul i-o permite, se duce la meciurile „găzarilor” și la un moment dat a fost pus într-o situație delicată, după ce fanii i-au cerut să înjure Steaua.

Fostul mare pugilist a refuzat, suporterii s-au supărat, dar lucrurile au fost rezolvate.

„Ne-am împăcat. Bineînțeles, nu toți au trecut cu vederea, dar majoritatea m-au înțeles. Dacă îi asculți și pe ei, au avut dreptate.

Vezi galeria foto
5 poze

Doar că eu nu voi putea niciodată să vorbesc urât despre Steaua, Rapid, Dinamo sau orice altă echipă, pentru că sunt un fost sportiv și le respect. Da, îmi spun părerea, dar nu pot să vorbesc urât despre ele”, a spus Doroftei, potrivit gsp.ro.

Cum a ajuns Doroftei într-o sală de box

Leonard Doroftei s-a apucat de box în 1984, la clubul Prahova Ploieşti, iar până să lupte la profesioniști a mai fost legitimat la Steaua și Freedom Star Farul Constanţa.

Reacția lui Nsimba când reporterul TV l-a comparat cu Mbappe și l-a întrebat dacă este „Dictatorul Craiovei”

23:51

Reacția lui Cicâldău când a fost întrebat despre plecările lui Baiaram, Anzor și Al Hamlawi, care au oferte de transfer din străinătate

23:38

Primul titlu l-a câștigat în 1986, la juniori, iar după un an și l-a apărat. A fost cel mai bun din țară la seniori în 1992, 1993, 1994, 1996 şi 1997. În 1995 a cucerit titlul mondial, iar după un an pe cel continental. El a dezvăluit cum s-a apucat de box.

„Eram pe stradă şi cineva a găsit o ţeavă de suflat cornete. Stăteam acolo la periferie, sărăci, amărâţi. Ţeava aia mi s-a părut, wow, ce jucărie minunată. Mai mulţi au vrut-o şi a ieşit cu bătaie. Bineînţeles că ţeava a ajuns la mine.

Şi cineva m-a întrebat: «Nu vrei să vii la box?». Şi eu, «ba da!». Era chiar fratele celui cu care mă bătusem pentru ţeavă, ajunsesem în finală. Am venit şi m-a luat la box.

Nu ştiam, nu văzusem în viaţa mea o sală. Aveam 14 ani. Am fost o perioadă pe la lupte, cam o lună de zile. Din păcate, nu am mai avut bani pentru cotizaţia respectivă.

În vara lui 1985 am făcut primele meciuri la Câmpina. Bineînţeles că m-am impus şi am devenit mica vedetă a sălii. Mă duceam dimineaţa la antrenament, mă duceam la şcoală şi apoi mă duceam iar la antrenament. A fot o nebunie în primul an.

În 1986, la prima participare la Campionatul Naţional am ieşit campion. A fost primul titlu de campion de la sală. Devenisem o mică vedetă la şcoală, şi pe stradă, în cartier. După ce am ieşit campion, am intrat în lotul naţional. Şi nu am mai ieşit de acolo până când m-am lăsat”, a rememorat el.