De-a lungul timpului, Steaua București a avut foarte mulți fundași laterali de calitate.
Unul dintre ei a povestit cum a ratat un transfer în Italia la doar 17 ani, iar toate astea din cauza patronului.
George Ogăraru a dezvăluit că debutul său în fotbalul mare a fost aproape să se producă în Italia. Acesta și-a făcut junioratul la Steaua, iar la vârsta de 18 ani a debutat în Liga 1 pentru gruparea roș-albastră, scor 3-0, cu Olimpia Satu Mare.
La vârsta de 17 ani, fiind dorit de Sangiovannese, Ogăraru a avut șansa să se pregătească în Italia. Totuși, fotbalistul a avut parte de o surpriză neplăcută.
Viorel Păunescu, președintele Consiliului de Administrație al Stelei de la acea vreme, a intervenit, iar mutarea nu s-a mai realizat. Milionarul a cerut o sumă foarte mare de bani, iar în momentul în care Ogăraru s-a întors în țară, clubul i-a luat pașaportul.
George Ogăraru: A fost un moment foarte important la 17 ani, atunci când nu credeam că o să rămân la Steaua. Eram un jucător care începuse fotbalul în comunism, în ’89, și terminase toată educația în academia Stelei, dar nu avea încrederea că o să facă pasul către prima echipă.
Costin Ștucan: Nu prea erau promovați tinerii atunci…
Ogăraru: Nu erau foarte mult promovați, dar și pentru că prima echipă a Stelei juca Champions League. Era o echipă din care făceau parte Lăcătuș, Belodedici, Ilie Dumitrescu, Adrian Matei… jucători care erau monștri! Și nu credeam lucrul acesta…
Ștucan: Tu erai o fire mai sensibilă.
Ogăraru: Da, eram o fire mai sensibilă, destul de timid, modest. Și nu am avut așa mare încredere din spate…Prima oportunitate a fost să plec în Italia.
Am avut un impresar italian, ne-a văzut pe mine și pe încă vreo 3 colegi la niște meciuri și am plecat în Italia, la Arezzo. Eram foarte fascinat să merg în Italia, eram vorbitor de limbă italiană, pentru că italiana m-a cucerit imediat în anii ’90.
Ștucan: Pentru că a fost mondialul in Italia, probabil…
Ogăraru: Și asta, dar și canalul (n.r. de tv), totul colorat, și am zis că e visul meu… Am mers în Italia, Sangiovannese se numea echipa, lor le-a plăcut foarte mult de mine, mie mi-a plăcut mult de ei, au vrut să mă cumpere. Apoi, Viorel Păunescu a cerut o sumă foarte mare de bani…
Ștucan: Mai ții minte cât?
Ogăraru: 100.000 de dolari.
Ștucan: Erau bani mulți.
Ogăraru: Da… Atunci Păunescu nu a acceptat și a început această tevatură. Eu am zis că nu vin…
Ștucan: Ei au zis că te suspendă…
Ogăraru: Da, și apoi m-au chemat la echipa națională. La U18, nu fusesem niciodată.
Ștucan: Crezi că au pus o vorbă special, să te fascineze, să te aducă înapoi?
Ogăraru: Nu să mă fascineze, să mă constrângă, pentru că la echipa națională U18 erau Vasile Aelenei și Lajos Sătmăreanu, care erau și la centru. Am ajuns în România, nu puteam să refuz naționala, mi-au luat pașaportul, după care am avut o întâlnire cu Tică Dănilescu care mi-a zis că rămân la Steaua.
I-am zis: «Nu cred că am de ce să rămân la Steaua». Deși tot junioratul mi-am dorit să joc la Steaua, visam noaptea… dar era greu să ajungi acolo. Mai ales dacă nu ai fost niciodată la antrenament. Și mi-a zis:«De mâine ești la echipa mare». Și nu mi-a venit să cred, dintr-o dată la antrenament la echipa mare…
Ștucan: Uneori o presiune ajută în viață…
Ogăraru: Așa s-au întâmplat, nu știu dacă aveam eu multă înțelepciune atunci.
Ștucan: Ți-a părut rău? Prima dată, atunci…
Ogăraru: Nu mi-a părut rău, când am pus piciorul pe gazonul terenului cu numărul 6 am zis că e extraordinar, că e cel mai bun lucru care mi se poate întâmpla, când am văzut că nea Emi mă plăcea… Era fascinant, un grup de jucători tineri, atmosferă extraordinară…”, au fost dezvăluirile făcute în cadrul podcastului iAMȘtucan.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER