La umbra unui ultim 1-5 cu Rapidul, când vezi că singurele modificări față de echipa de start din vară sunt Ngezana, Ovidiu Popescu și Alex Băluță, inima îți fuge dintre argumente și caută culcuș în palmele băieților din peluză. Iar ei nici atunci nu-i aveau pe Rrahmani, Petrila sau Emmers, să ne înțelegem. Dar uite, totuși, că FCSB – Rapid începe acum fără excentricități “pe foaie”, toți roș-albaștrii stau pe posturile lor de bază. Ba există chiar și vârf autentic, Compagno! Gând bun se pare că ai trimis, Doamne, spre palatul disperării noastre…
De toate sunt pe Arena Națională, dar fotbal, nu. Se împletește obositor un ping-pong cu palete de muște printre pocnetele petardelor, mingea frige și atunci când nu sare la adversar, e oricum fault.
Avem o încercare de lob complicat, cu exteriorul, din partea lui Alex Băluță, dintr-o poziție de ocazie mare. Dar speranțele roș-albastre pleacă mai mult din Braun, fundașul lateral cu mobilitatea unui recamier cu ladă și vitrină, pe limba afacerilor lui Șucu.
Artificii din peluze, spaimă și stângăcie prin iarbă. Aproape de jumătatea reprizei se întrerupe un joc altminteri neînceput. S-or fi plictisit și fanii de prea multul dorinței fără coerență, de ghemotocul nervilor păcătoși…
Rapid, în ce arată, nu se ridică la nivelul trăirii Giuleștiului și al așteptării patronului. FCSB nu se ridică și atât. Nu există idee de joc, circuit, nimic, de parcă antrenamentele s-ar face la lumânare. Nu există stil, ci doar așteptare: poate-poate talentul lui Coman sau munca lui Olaru înscriu.
Și pe inexistența Rapidului și impotența roș-albaștrilor, ca la circ, vine golul. Ovidiu Popescu pasează greșit, apoi alunecă Ngezana, iar Papeau trece strălucitor, însă ca la minifotbal, prin trei apărători. E 0-1. Nemeritat? Nici nu știi ce să spui.
Florinel, șut cu pământul din afara careului, a doua ocazie. Moldovan respinge în corner, continuarea îl aduce pe Băluță, cu capul, pentru finalizare în bară.
În prelungirile reprizei, Paul Iacob e singur în careu la o lovitură de colț a Rapidului. Nu, singur e prea puțin. Ca o haltă între coastele unui Bărăgan de iluzii. Șut din prima. E 0-2. Iacob, stoperul care mai dăduse două goluri și la 1-5…
Intră Rotariu și Tavi Popescu. Na, că nici noi nu mai avem vârf, de ce să nu fim ca Rapidul, dacă lor le merge bine și-așa?!
Dar nu se schimbă mai nimic.
Deja devine evident modelul rănii. Pasul 1: tineri români de mare talent sau stranieri cu experiență care impresionează în campionat. Vin la FCSB. Pasul 2: se pornește un Vietnam de laude nefirești, linșaj mediatic amestecat cu schimbări la pauză și modificări de post care ar face orice puști de 11 ani să spargă controller-ul în EA FC 24. Pasul 3: Are Rapid 2-0.
În tricoul FCSB, talentații și impresionanții devin victime cocoșate de un sindrom post-traumatic. După Vietnamul de palat, fotbalul lor se stinge. Sunt umbre, blocaje incredibile ale celor care erau sau promiteau să fie.
Dar gata cu analizele, cine are nevoie? Că, uite, intră și Vali Crețu.
Se poticnesc și greșesc, pe rând, Șut, Dawa, Ngezana… Faze-noduri pe o frânghie de suicid bleg, le lipsește lui Ioniță și Papeau un dram de viziune, altfel ar sufla și mai mult aer în clovnul de plastic…
Minutul 65, corner, Dawa pune fruntea pe serviciul lui Radunovic. Gol care scoate urletul din zecile de mii de oameni îndrăgostiți de echipa care îi doare. Familia celor trecuți prin Vietnamul de palat, dacă vreți.
Ajunge Braun la finalizare, bine că el! Ioniță a obosit. Funsho, încă nu.
Sunt peste 40.563 de oameni care au strigat pe stadion și au crezut că logica poate fi păcălită la derby. Înscrie Șut, se ocupă VAR, curg minute adânci precum pașii ce vor fi spre case, la televizor se vede că-i ofsaid, oricum… Meciul așa „moare”, 1-2.
Până la urmă, oricât ne doare, hai să spunem ceva. Nu ne vindecă, dar ne limpezește: a fost un duel între două feluri de-a fi patron în fotbal. Dan Șucu a promis o primă de 80.000 de euro la victorie. Punct. De partea cealaltă, ca de obicei… Vietnam!
Tocmai de-aceea, ar fi suficient ca Șucu să-i spună acum doar atât lui Becali, doar sloganul afacerii lui cu mobilă: „Suntem cu toții diferiți. Din fericire”.
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER